Marius Ghenea

O carte excelenta, cea mai buna, cea mai completa si cea lipsita de clisee carte de business pe care am citit-o dar care “sufera” inca din titlu din cauza traducerii in romana (motiv pentru care va recomand sa incercati sa cititi direct versiunea originala in engleza). In ceea ce priveste traducerea, nu sunt de vina traducatorii, in schimb exista pentru cartile de business in engleza cateva obstacole majore de a le transpune corect, concis si in acelasi timp cat mai professional in limba romana. Un obstacol major este faptul ca sloganurile englezesti de business nu sufera traducere (cel putin, nu in romana, dar aceeasi problema am constatat-o si cu alte limbi). Nu poti pur si simplu traduce “Good to Great”, iar “Excelenta in Afaceri”, desi sugereaza ideea titlului original, nu are absolut nicio legatura cu sloganul “Good to Great”. In plus, multe dintre cuvintele pe care le folosim deja curent in business sunt folosite si in Romania tot in limba engleza, chiar daca nu au fost preluate de DEX ca si neologisme inca. Si atunci, traducatorii au doua variante: sa umple cartea cu foarte multe neologisme “neomologate” de Academie (ceea c ear fi formal incorrect) sau sa incerce sa traduca absolut orice asemenea termen in romana, ceea ce este iarasi sortit esecului. Nu in ultimul rand, problema este ca o carte de 200 pagini in engleza, tradusa in romana (mai ales cu toate perifrazele necesare pentru traducerea diverselor cuvinte englezesti internationale de business) ajunge del 350 pagini si devine, astfel foarte greu de parcurs. Oricum, ca sa revin la substanta cartii, mesajul este simplu si este adresat tuturor afacerilor si tuturor oamenilor care fac business (antreprenori sau manageri): un business poate fi bun sau poate fi excelent. Iar “excelent” nu este un grad mai inalt decat “bun”, excelent este OPUSUL notiunii de bun (sau, cum am spune pe romaneste. “bunicel”, “acceptabil” sau “merge”). Iar apoi, Jim Collins ia tot felul de aspecte ale business-ului si incearca sa identifice ce face diferenta intre mediocritate si excelenta. Spre deosebire de un “Purple Cow” care sa concentreaza excesiv pe acea idee unica si nemaintalnita, spre deosebire de cartile de business care direct sau indirect (vezi cartile lui Jack Welch) ridica in slavi rolul unei persoane providentiale intr-o companie, Jim Collins are o abordare mai rezonabila si diseca factorii care pot contribui la excelenta in afaceri. Ca sa ajunga sa faca o asemenea “disectie” Collins a facut un studiu pe un numar total de peste o mie de companii, timp de 5 ani, din care, la final, numai vreo 10 au intrat in categoria “great businesses”. Ceea ce arata cat de greu este totusi pentru o companies a ajunga acolo. Dar nu imposibil. Cititi si poate si afacerea voastra va deveni excelenta, asta bineinteles daca nu este deja acolo.

Cel mai recent roman al lui Coelho, publicat cu cateva luni in urma, a primit pana acum si multe laude, dar si multe critici. Cartea merge pe linia romanelor mai vechi ale lui Coelho (Alchimistul, Zahir, dar mai ales Al Cincilea Munte sau Pelerinajul, pentru ca toate cartile lui Coelho sunt in realitate un “drum catre Santiago”, o calatorie spirituala de regasire a eului). Aceasta “marca” specifica poate face lectura usor predictibila pentru cei care au citi deja si alte carti ale sale, desi in anumite momente, autorul face totusi anumite mutari complet neasteptate, mai ales la final (daca vreti, aceasta carte este o “anti-cronica a unei morti anuntate”). Orice s-ar spune despre cartile lui Coelho, remarcabil e faptul ca ele starnesc reactii cititorului, reactii destul de puternice, si asta inseamna forta literara (sau de un alt fel?). Cartea prezinta calatoria spirituala a unei femei (nascuta in Romania!) si reitereaza temele clasice ale metafizicii lui Coelho (pe care unii o descriu ca fiind modesta sau chiar mediocra, dar mie personal imi place, chiar daca si eu gasesc anumite argumente pe care el le ofera destul de “subtiri”). Cred ca un lucru interesant despre aceasta carte este ca, desi nu cu un mesaj pozitiv (cum ar fi fost posibil?), cartea vorbeste relativ mult despre Romania. Pe scurt, Athena (vrajitoarea din Portobello) este nascuta in Sibiu, fata unei tiganci care a abandonat-o la un orfelinat, de unde un cuplu de straini o infiaza (suna foarte in linie cu ceea ce stim ca stiu occidentalii despre noi, nu-a asa?). Intorcandu-se cand este tanara in Romania ca sa isi gaseasca mama biologica, petrece din nou ceva timp in zona Sibiului, de unde si alte povesti despre tigani, Transilvania, Dracula, the whole nine yeards! Oricum, pe partea pozitiva, Coelho are niste cunostinte generale despre Romania (superficiale ce e drept si in anumite cazuri bazate probabil pe exagerari in rau provenite chiar de la romanii care au fost in jurul lui Coelho, atunci cand acesta a vizitat Romania). Insa ingredientele cartii pot constitui o reteta de mare interes pentru un cititor roman: e vorba (si) despre Romania, e vorba despre o vrajitoare, e scrisa de Coelho: lectura placuta!

O poveste de dragoste cu accente puternic autobiografice din tineretea de “condeier” a lui Llosa in Lima, Peru (de fapt “condeier” este o traducere fantezista si oarecum ironica a cuvantului “scenarist”, tanarul scriind scenarii care, din diverse motive, ajung la cosul de gunoi). Ca povestea de dragoste sa fie si mai incurcata, bineinteles ca matusa Julia nu este doar cu 14-15 ani mai batrana decat iubitul sau, dar este in plus chiar matusa lui (desi doar prin alianta iar la sud-americani oricum o asemenea legatura de rudenie nu prea conteaza, familiile lor fiind in general numeroase si gradele de rudenie destul de indepartate; ceea ce conteaza insa, ca peste tot, este diferenta de varsta, mai ales cand aceasta este in “favoarea” femerii). Mario (acesta este numele tanarului) scapa insa treptat de sub controlul familiei iar Julia infrunta, uneori cu stoicism, reactiile celor din jur, reactii pe care relatia ei cu un adolescent le genereaza. Cred ca povestea aceasta ne aduce aminte aproape tuturor barbatilor de vreo aventura din adolescenta cand am avut poate o relatie cu o femeie mai “coapta”, si probabil ca le aduce aminte femeilor mai in varsta de lucruri asemanatoare din perioada cand erau “intre doua varste”. Ca o paralela cu o alta relatie intre un tanar si o femeie mult mai in varsta, Matusa Julia si Condeierul aduce putin cu The Graduate (o mai tineti minte pe Mrs. Robinson in interpretarea Annei Bancroft dar mai ales pe tanarul student in interpretarea lui Dustin Hoffman?). Si totusi, povestea lui Mario difera mult prin faptul ca e o poveste mult mai sincera, fara agende ascunse, e pur si simplu o poveste frumoasa de dragoste dar care, din pacate in lumea noastra, este in general de la inceput condamnata la esec. Surpriza vina in finalul cartii, cand, impotriva a ceea ce ne-am fi imaginat din cauza prejudecatilor inradacinate, constatam ca, intr-un fel, e o poveste cu happy-end (sau cel putin, cu un “interim” happy-end). Merita citita!

Primul dintre cele trei romane ale lui Sabato, Tunelul, scris in 1948, este si cartea care l-a facut faimos pe scriitorul argentinian (au urmat la distanta destul de mare, mai precis exact 13 ani intre un roman si altul, Despre Eroi si Morminte in 1961 si Abaddon Exterminatorul in 1974). Desi un cercetator valoros in domeniul fizicii nucleare, dupa intalnirea cu artisti parizieni de avangarda in perioada care a urmat imediat dupa al doilea razboi mondial, Sabato incepe sa scrie,si scrie excelent. Tunelul este construit in jurul obsesiei logicii dar si al obsesiei in general a unui pictor numit Juan Pablo Castel pentru Maria Iribarne, o femeie casatorita cu un orb de care pictorul se indragosteste si pentru care face apoi o fixatie ce va duce, in cele din urma, in mod tragic, la uciderea femeii din cauza unei suspiciuni de adulter (chiar daca nu el era barbatul femeii, ci orbul). Iar acesta este tunelul pe care il “sapa” in mod metaforic eroul principal. Alte tuneluri sunt cele pe care cei doi indragostiti le sapa fiecare separat, pentru a ajunge la celalalt, dar ceva nu merge bine si ei nu se intalnesc,ci sapa in sens opus, in paralel. Cu privire la crima, nu v-am dezvaluit mare lucru, deoarece spre deosebire de romanele politiste, acesta incepe cu fraza “e de ajuns sa va spun ca sunt Juan Pablo Castel, pictorul care a ucis-o pe Maria Iribarne”, asa ca stim din prima fraza care este dezondamantul (evident, se poate si mai repede, dupa cum ne-a demonstrat-o tot un scriitor sud-american urias, Marquez, in a lui “Cronica unei morti anuntate” care indica inca din titlu ce se intampla la final). Temele majore ale romanului lui Sabato sunt dezumanizarea tipica din societatea moderna (sa nu uitam ca actiunea se petrece in plin avant “peronist” in Argentina), dragoste vs. singuratate si foarte pregnanta in acest roman, tema rolului logicii (eroul principal ia tot timpul decizii bazate pe logica, uneori pe un exces de logica,alteori decizand “sa nu ia nici o decizie”, de exemplu atunci cand o urmareste pe Maria, de care se indragostise sau, mai precis, devenise obsedat de ea). Sunt teme pe care le regasim,reluate si de ceilalti mari autori latino-americani, in moduri diferite si in interpretari care depind de perioada istorica si de tara (Garcia Marquez sau Vargas Llosa, ca sa dam cele mai importante nume care ar putea sa stea alaturi de Sabato pe acest “podium” literar sud-american). Si inca o nota despre aceasta carte: versiunea in limba romana beneficiaza de traducerea, ca de obicei excelenta, a lui Darie Novaceanu, cel care merita tot respectul nostru pentru ca, aproape de unul singur, prin numeroasele traduceri superbe din limba spaniola a unor mari scriitori hispanici si latino-americani, a adus aceste opere remarcabile la indemana cititorului roman. Cum ar spune tanara generatie Internet, “respekt”!

Roman interesant si totodata foarte potrivit ca stil,o lectura pentru cititorii romani, ca mai toata opera lui Milan Kundera,ce sta in mare parte sub semnul post-modernismului central-european (desi sunt unii care argumenteaza ca primele sale romane sunt moderniste, si nu post-moderniste).”Kundera” este de fapt unul dintre scriitorii mei preferati, probabil in parte pentru ca acum vreo 20 ani am vazut, la scurt timp dupa lansare, filmul “he Unbearable Lightness of Being”,ecranizare americana (cu Daniel-Day Lewis si Juliette Binoche in rolurile principale) a romanului omonim al lui Milan Kundera. Filmul mi s-a parut extraordinar, atat prin perspectiva pe care o arunca asupra lagarului comunist (cred ca am vazut filmul in vara lui `89 si am regasit acolo tot felul de paralele intre Cehoslovacia din 1968 cu Romania comunista in perioada care a precedat revolutia din 1989), cat si prin tema filosofica extrem de “grea” legata de “usuratatea existentei” sau a “fiintei”, cum cred ca a fost tradus in romana. Aici, titlul este inselator in mod intentionat, pentru ca e clar ca Milan Kundera vrea sa ne spuna de la inceput ce crede el despre viata: viata este extrem de grea, de dificila, nu este deloc usoara, pentru ca se traieste numai o singura data! Nu este loc pentru incercari si erori, nu este loc pentru repetitie, tocmai pentru ca avem o singura viata, care curge extrem de liniar, nu poti intoarce timpul in loc (sau “mortul de la groapa”, cum spune o vorba din batrani). Si aici ii dau mare dreptate lui Kundera, chiar daca, inclusiv in roman, exista o dezbatere intre viziunea unei fiinte “usoare” si cea a unei fiinte “grele”, ca si optiuni posibile. Insa am spus deja destul despre “The Undearable Lightness of Being”, roman scris in 1982 (si care, in ciuda temei filosofice mentionate, pastreaza in linii mari tonul si structura unui manifest politic anticomunist). Sa trecem la “Nemurirea”(Nesmrtelnost in original), un roman scris in 1990, de fapt primul roman al lui Kundera in care tema filosofica preia conducerea in fata celei politice (nu intamplator, a fost si ultimul roman al lui Kundera scris in limba ceha; cat despre anul 1990, este si acesta un reper nu lipsit de semnificatie, pentru ca probabil autorul a considerat, dupa succesul revolutiei de catifea de la Praga din toamna lui 1989, ca o etapa din activitatea lui literara s-a incheiat, odata cu disparitia comunismului in Cehoslovacia).”Nemurirea”este asadar un roman cu un continut mai explicit filosofic,ce graviteaza in jurul ideii de nemurire, asa cum ii spune si titlul (mult mai explicit si el, in comparatie cu “Insuportabila usuratate a fiintei”), o idee care este analizata cu instrumente preluate de la Goethe (in principal din cartea de memorii a lui Goethe, “Din viata mea, Poezie si Adevar”). Cu toate acestea, povestea lui Goethe si a Bettinei prezenta in mod oarecum ciudat in curgerea romanului (Bettina, asa-zisa iubita a lui Goethe, cea care a capatat nemurirea dorita, ca un exemplu al imortalitatii fortate) se impleteste foarte firesc si interesant cu firul central al romanului, care o urmareste pe Agnes si sora ei Laura si care, ca orice roman al lui Kundera, are parti viguroase tipice pentru un roman de dragoste. Kundera spune (din nou, inspirat si de Goethe si “nemurirea” acestuia ca artist) ca trebuie sa deosebim “nemurirea mica” (respectiv faptul ca oameni cunoscuti isi aduc aminte de un om dupa moarte) de “nemurirea mare”, care le este in general data oamenilor de stat si artistilor, aceea in care amintirea unui om ramane si in mintea sau inima celor care nu l-au cunoscut. O concluzie a romanului este ca oamenii nu sunt egali in viata, si cu siguranta nu sunt egali in nemurire…

Un prieten m-a intrebat zilele trecute ce cred despre Second Life (stiind ca sunt “anti-SL”). Cu riscul de a repeta alte afirmatii facute si de a relua teme publicate deja in unele articole on si offline, de fapt, eu nu sunt anti-SL decat in masura in care site-ul imi pare un nou “balon de sapun” din era post-dotcom, iar eu sunt in general impotriva oricarui “balon de sapun” in business, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, un balon de sapun se sparge si poate antrena si efecte secundare nedorite. In plus, in loc sa fie un “metaverse” asa cum se lauda (cei care au citit literatura cyberpunk stiu despre ce vorbesc), site-ul are de fapt cam toate atributele unei scheme piramidale! Iar cu privire la trafic, nu este nici pe departe cel mai vizitat site de acest gen, asa ca nu inteleg de ce vorbim atat de mult despre el? (more…)