N-am sa inteleg niciodata tipologia candidatului de 1%. Acum, in ultimele zile dinaintea alegerilor locale, inca mai vad pe canalele media tot felul de candidati despre care nu stiu absolut nimic, pe care sondajele de opinie ii crediteaza cu 1% sau mai putin, si care sunt foarte vocali in a-si expune proiectele pentru Bucuresti (sau dupa caz, pentru un sector al Bucurestiului, sau pentru o alta municipalitate din Romania), ca si cand peste cateva saptamani ar prelua indiscutabil functia de primar.
Nici nu inteleg de ce mai sunt lasati sa intre in platourile televiziunilor!
De cele mai multe ori, mi-e teama ca recunosc in aceasta atitudine o lipsa de realism destul de specific acestei natii de poeti a noastra, a romanilor: ne place sa ne imaginam ca am fi noi cei care am schimba destinul Romaniei (sau al unui oras, al unei comunitati din Romania), insa de obicei asemenea momente de efuziune ne coplesesc cand suntem la o berarie cu prietenii (dupa un numar variabil de beri) sau, de ce nu, cand suntem la o emisiune de dezbateri politice sau comunitare la televiziune, unde, asa cum bine stim, se poate spune orice, dar absolut orice!
Ma gandesc la bunicii mei care faceau cam acelasi lucru pe marginea santului in fata casei, stand la taclale cu vecinii. Ce e drept, ei nu prea aveau in acea perioada “timp de antena” asa ca isi transmiteau direct si prin viu grai consatenilor ideile lor despre comunism, monarhie, despre rusi sau despre nemti. Un fel de “curtea virtuala a lui Iocan”, aceasta boala incurabila a cuprins Romania, iar epidemia se extinde repede in lipsa oricarui antidot, mai ales in perioadele de campanie electrorala. Dar sa revenim la candidatul de 1%: ce il mana pe el in lupta? Oare este atat de inconstient incat sa nu realizeze ca nu are nicio sansa, dar absolut nicio sansa, sa castige fotoliul de primar? Sau sunt oameni care nu stiu pur si simplu sa recunoasca faptul ca au pierdut? Probabil ca este aici o combinatie intre cele doua explicatii.
Pe deasupra, in general un candidat de 1% este o persoana nu foarte importanta, fara preocupari majore, pentru care timpul nu este “in short supply”, ci dimpotriva este din belsug, asa ca daca se da gratuit timp de antena pentru candidati (ca asa zice legea electorala, sa nu se faca discriminari), hai sa il foloseasca si candidatul, caci s-ar putea sa fie acele singure 15 minute de faima ale sale, vorba lui Andy Warhol. Iar dupa infrangerea absolut sigura de peste cateva zile, acest tip de candidat va urla “blat” ca din gura de sarpe, va spune ca alegerile au fost falsificate si ca sondajele de opinie au fost folosite de “cercurile de interese” pentru a il elimina pe el din cursa. Metode folosite altminteri pe scara larga in politichia romaneasca din ultimii ani, chiar de personaje foarte importante.
Si pentru ca am vorbit de sondaje, acestea pot sa fie banuite de orice, numai de nedreptatirea unui candidat de 1% nu! Si oricum, in realitate un candidat de 1% poate foarte bine sa fie asimilat cu un candidat de valoare nula, tinand cont ca marja de eroare posibila, chiar pe esantioane foarte reprezentative, este de minim 2%. Problema este ca daca aduni 2 cu 1 inseamna 3% (adica in continuare nicio sansa de victorie), dar daca scazi doi, rezultatul e deja negativ. L-am vazut pe John Eduards cand a declarat ca nu va mai continua campania de nominalizare din partea Partidului Democrat American, atunci cand a devenit clar ca era al treilea intr-o lupta unde doar unul urma sa castige. Mi s-a parut un gest corect, demn si de bun simt. Oare candidatilor nostri de 1% le lipseste o evaluare corecta a situatiei, le lipseste demnitatea, sau pur si simplu nu au bun simt?
May 29th, 2008 at 23:26
Acelasi lucru ma intrebam si eu astazi cand am vazut o minunatie de masina pe care trona chipul lui Pavelescu alaturi de un slogan tipic electoral. Nu am nimic cu acest om, ba chiar am auzit lucruri de bine despre el si in plus vad pe pagina personala ca e sustinut de Dan Puric. Tot respectul. Cum poti participa insa la o lupta al carui invingator nu poti fi din niciun punct de vedere?
Pe de alta parte am in fata un pliant al domnului Orban pe care sta scris (citez): “Sunt un om normal, un bucurestean obisnuit, ca oricare dintre dumneavoastra…”. Nu m-am hotarat inca cu cine voi vota insa cu siguranta nu ii voi acorda increderea mea unui om obisnuit. Eu vreau sa votez un super erou! Un om deosebit! Un om diferit si care poate face diferenta! Pentru ca pana la urma primarul Bucurestiului nu este un om obisnuit, nu?
Si da, multora dintre ei le lipseste bun simtul.
May 30th, 2008 at 10:49
unii sufera de megalomanie, asta e clar
May 30th, 2008 at 11:16
Poate ca e doar foamea de a se afirma, de a se vedea in presa, de a striga “priviti-ma, eu sunt X” . Un mod de afirmare, asa cum a facut Becali cu Steaua, cum Romania e o piata in crestere pentru produse de lux, prin care oameni simpli care au facut foarte multi bani pe diverse cai insa intr-un timp scurt incearca sa se isi schhimbe clasa sociala, sa intre intr-o asa numita “aristocratie”, sa se ridice din randul muritorilor.
May 30th, 2008 at 12:40
Sunt sigur că nu toţi sunt chiar atât de proşti pe cât ne lasă impresia. Sau mă rog, că are cine să-i sfătuiască dacă îşi consumă fondurile de campanie absolut inutil. Dar probabil că mulţi gândesc în perspectivă, că dacă tot sunt limitate perioadele de campanie electorală au acum ocazia de a se face auziţi în speranţa că peste 4-8-12 ani ei sau partidele lor vor avea o cotă mai ridicată de popularitate.
Alte explicaţii nu pot să găsesc.
May 30th, 2008 at 18:06
Cred ca sunt mai multe motive pentru care un candidat de 1% continua sa apara la TV si sa investeasca bani in campania electorala, asta pe langa lipsa potentiala de bun simt:
Rostul participarii la campanie este indirect acela de a transmite catre un public tinta mesajul ca partidul s-a reactivat.
- Unii dintre ei investesc bani intr-o cursa electorala pe care stiu din start ca nu o vor castiga pentru a-si putea ulterior negocia voturile obtinute. Si chiar daca e vorba doar de 1% sau chiar mai putin, chiar daca e vorba doar de membrii acelui partid, membri care isi asculta liderul, in turul doi de alegeri, mai ales daca va fi un scor strans, acele voturi conteaza. Si odata negociate acele voturi aduc dupa ele beneficii personale sau pentru partid.
- Mai exista partide, care asa cum este PNTCD-ul, pornesc intr-o campanie electorala nu pentru a castiga ci pentru a-si reactiva simpatizantii. PNT-ul a fost un partid mort pentru cativa ani ca urmare a unei guvernari nu prea reusite
- Bineinteles ca exista si candidati care sufera de grandomanie si lipsa de bun simt si doar atat.
Cam astea vad eu ca ar fi motivele pentru care un candidat cu 1% continua intr-o campanie electorala.
Si in legatura cu ce spunea Bogan, nu cred ca avem nevoie de persoaneje Mesianice sau de super eroi. Diferenta nu este facuta de super eroi pe scaunul de primar al Bucurestiului. Diferenta e facuta de oameni care au o viziune, care sunt buni manageri si care sunt preocupati de a-si face meseria bine si de a avea rezultate. Si pana la urma in aceasta campanie electorala, toti candidatii nostrii sunt super eroi, toti vor sa transfome Bucurestiul in 4 ani cat nu s-a reusit in 10. Si ce ma mira, nici unul dintre candidati in maretele lui planuri nu pomeneste de posibilitatea unui Consiliu General ostil cu care va trebui sa lupte, care va frana maretele planuri si nu pomeneste de un plan de actiune concret si aplicabil in aceea situatie.
May 31st, 2008 at 21:19
Eu cred ca acest gen de candidati exploateaza in primul rand posibilitatea de a-si face publicitate, de a iesi din anonimat. Acest lucru le poate aduce unele avantaje ulterior.
June 25th, 2008 at 8:33
Nu sunt ei oare expozantii (anonimi) ai unei majoritatii divizate ? Nu acelasi lucru il auzi/vezi in diferite prezentari de business, in anumite speechuri din conferinte ?
Politica, afaceri, cultura, dezvoltare durabila, fotbal. 1% poate fi majoritatea