Articol publicat in revista Cariere, februarie 2010
De douazeci de ani, vorbim foarte mult despre modele de dezvoltare economica: cum ar fi evoluat Romania 
daca am fi adoptat modelul irlandez, sau pe cel suedez, sau pe cel indian, sau pe cel estonian, sau alte modele asemanatoare. Problema este ca doar vorbind despre modele, nu ajungem nicaieri. In plus, cred ca nu exista cu adevarat modele care pot fi copiate si replicate cu succes, deoarece fiecare din aceste modele a functionat NUMAI in anumite momente istorice, in anumite conditii economice, culturale si demografice. E greu sa incercam sa replicam modele ale unor tari mult mai mari (India) sau mult mai mici decat Romania (Estonia sau Irlanda) si este de fapt imposibil sa mergem, din toate aceste motive deja mentionate, pe o singura tara ca si model. Daca ar fi insa posibil, atunci eu as alege Malaysia.
Poate parea o alegere ciudata, insa voi incerca sa dau niste argumente rezonabile pentru aceasta comparatie: este o tara cu o populatie asemanatoare cu a Romaniei (ca. 28 milioane locuitori), o suprafata asemanatoare cu a Romaniei (ca. 300 mii km2), un produs intern brut asemanator cu al Romaniei. Si asemanarile pot continua, desi ne despart vreo 10 mii de kilometri si tot ce aduce cu ei aceasta distanta: cultura (Extremul Orient, respectiv Indochina, fata de Europa de Est, adica Balcani), religia (preponderent musulmana, vs. crestin-ortodoxa), dar si istoria, nu doar cea indepartata, ci si cea recenta. In 1991, cand noi ne bucuram fara prea mare responsabilitate de libertatea si democratia instaurate prin rasturnarea comunismului si inca nu credeam deloc in profetiile lui Brucan legate de cei 20 ani, in Malaysia a fost lansat planul Vision 2020, un plan national care prevedea ca Malaysia sa devina o tara dezvoltata din punct de vedere economic pana in anul 2020, adica intr-un interval de 30 ani. Si, cu toate crizele din ultimele decenii (mai intai cea asiatica, chiar in anii ‘90, apoi 9/11 care a afectat foarte mult Malaysia din considerente politice, fiind o tara musulmana, apoi criza economica globala din ultimii ani), aceasta tara pare sa fie in continuare in linie cu planul ambitios de 30 ani.
Cum au reusit pana acum? Prin consecventa si prin pozitionare. Au reusit sa construiasca, in acesti ani, una dintre cele mai bune retele de autostrazi din Asia, aeroporturi, infrastructura de comunicatii si tot ce este necesar pentru a atrage investitii si pentru a dezvolta industrii cu valoare adaugata (mai ales in zona de IT si alte tipuri de tehnologie). Au dezvoltat Kuala Lumpur, capitala Malaysiei, intr-unul dintre cele mai importante centre economice din Asia, s-au pozitionat excelent ca brand de tara pe piata turistica (Malaysia, truly Asia) dar si in ceea ce priveste perceptia despre economie (tara fiind considerata unul dintre “tigri” asiatici).
Evident, nici modelul lor nu este perfect, si la ei exista coruptie, dar cel putin ei au un circuit de formula 1 (Marele Premiu al Malaeziei de la Sepang) si da, au turnurile Petronas (cele mai inalte cladiri gemene din lume). Le-am lasat la sfarsit tocmai pentru ca ele nu au decat o valoare simbolica, dar asa cum se intampla de obicei, simbolurile sunt cele care ne captiveaza atentia. Atat de mult ne obsedeaza simbolurile incat daca un primar de la noi vede o telegondola undeva in Singapore sau in Barcelona, o face si el in orasul pe care il conduce in Romania, in loc sa inteleaga ca atat in Singapore, cat si in Barcelona, aceste proiecte extravagante au venit doar dupa, sau in orice caz impreuna cu dezvoltarea unei infrastructuri urbane excelente, a unui sistem medical si educational de calitate, si asa mai departe. Iar turnurile Petronas sunt acest simbol al dezvoltarii extraordinare a unei natiuni, in ultimii 20 ani. Romania ar putea urma acest exemplu, fie si pe un plan mai scurt, de 10 ani, dar care trebuie sa existe. Altfel, vom vorbi si in 2020 despre aceleasi proiecte de infrastructura nerealizate, despre aceeasi dezvoltare ratata pentru Romania, despre aceleasi modele pe care nu le-am urmat…
February 23rd, 2010 at 9:50
Da, ai mare dreptate ca Romania are nevoie de o Viziune pe 10-15 ani. Puterea unei viziuni, definita ca un plan strategic din care sa decurge obiective generale specifice este extraordinar de mare: are capacitatea de a uni oamenii in jurul unei idei impartasite si la care fiecare dintre noi sa poata contribui, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de capacitatea si resursele fiecaruia.
Se pune intrebarea: cine ar trebui sa demareze o asemenea initiativa?
Daca vom astepta ca Presedintele, Parlamentul sau Guvernul sa initieze viziunea ‘Romania 2020′, ma tem ca acest lucru nu se va intampla sau se va deturna scopul nobil al acestei actiuni.
Nu crezi ca societatea civila si mediul de afaceri ar fi mult mai in masura sa demareze un asemenea proiect si pe care sa-l impuna pe agenda publica?
Toate cele bune,
Alin
February 23rd, 2010 at 10:23
Consecventa se regaseste printre factorii de succes ai oricui model reusit, nu doar cel malaiezian. Insa, consecventa este o trasatura de caracter pe care, daca nu ai nativa ca popor, trebuie sa o educi. Noi nu avem o consecventa nativa, asa ca trebuie sa ne educam sa fim consecventi. Deocamdata, doar o parte relativ redusa din populatia Romaniei a reusit acest lucru, dar problematic este ca aceasta trasatura este aproape inexistenta sau oricum neglijabila, la nivel inalt in zona publica (politica, administratie, etc). Pana cand nu vom avea la nivel inalt oameni care stiu ce este consecventa si sunt consecventi, nu putem discuta de strategii, planuri si modele. Si nu ne sunt suficienti 1 sau 2…
Ma bucur ca ai revenit cu acest material interesant dupa “o seceta” destul de lunga.
February 23rd, 2010 at 15:08
Pentru Alin: din pacate, mi-e teama ca doar puterile legislativa si executiva pot construi si aproba un astfel de program de dezvoltare pe termen lung, nu societatea civila si nici mediul de afaceri privat. Acesta este si motivul pentru care pana acum asa ceva nu s-a intamplat in Romania. In primii ani de dupa Revolutie, cosmarul “planurilor cincinale” era inca prea aproape pentru ca Romania sa mai accepte o astfel de planificare a dezvoltarii (desi in esenta, ideea nu este comunista, nici macar marxista, ci doar interventionista, centralista sau keynesiana). Iar apoi, puterea a avut doar obiective de termen scurt, anume castigarea urmatoarelor alegeri, ceea ce este chiar opusul unei gandiri economice de termen lung. Societatea civila poate avea, din pacate, doar o initiativa generica bazata pe o sustinere populara si care sa se transforme in acest mod (pe calea semnaturilor) in initiativa legislativa. Dar mi-e teama ca mai dureaza inca 20 ani pana s-ar putea intampla asa ceva in Romania…
February 24th, 2010 at 4:02
Foarte adevarat, insa ma gandesc ca societatea civila ar putea actiona, daca ar fi facuta constienta de directia in care mergem, prin vot si ar putea sanctiona partidele si politicienii care nu fac decat planuri cu data de expirare fixata in ziua alegerilor. (Ma prefac ca nu stiu cat de usor de manipulat suntem, respectiv la cat de democratice sunt de fapt alegerile la noi.) Ma gandesc cu groaza ca acesti crunti ani de comunism au stors romanul de forta de a manifesta si de a avea initiative, iar daca intrebi omul “ce crezi tu ca inseamna democratia” ti se raspunde ceva similar cu “tirania majoritatii”. Un plan pe termen mai lung de 30 de ani ne-ar trebui si, de asemenea, niste oameni cu IQ mai mare de 2 cifre care sa ne conduca si care sa nu modifice planul in functie de ce vrea amanta sa poarte in ziua respectiva la CV.
February 24th, 2010 at 10:34
Pentru Marius: sunt intru-totul de acord in privinta cosmarului ‘cincinalului’ si a viziuni limitate a factorului politic.
Nu sunt insa de acord ca societatea civila nu poate demara o asemenea initiativa de bun simt, pana la urma.
Incerc sa ma explic:
1. In calitate de cetatean si antreprenor – ma intereseaza sa creasca calitatea vietii si sa beneficiez de servicii publice din ce in ce mai bune. Este OBLIGATIA mea sa platesc taxe si impozite pentru aceste servicii publice, dar este si DREPTUL meu de a ma interesa de cum se cheltuie banii mei de catre stat. Sau altfel spus, ma intereseaza si ar trebui ca pe fiecare roman sa-l intereseze EFICIENTA fondurilor publice, care nu reprezinta altceva decat suma buzunarelor fiecaruia dintre noi.
Noi nu am fost invatati sa punem intrebari AUTORITATII, iar de aici lipsa unui dialog constructiv si de initiativa.
Cum ar fi sa vedem DREPTUL de care pomeneam mai sus ca pe o OBLIGATIE CIVICA SI MORALA. Mai concret, sa cer primariei sau guvernului un raport in privinta modului in care a cheltuit fondurile publice in anul anterior. Pot face mai mult – petitii peste petitii sa se asfalteze strada, repare trotuarele sau scolile sau spitalele. Nu ma opreste nimeni sa cer rezolvarea PROBLEMELOR care ma deranjeaza astazi.
Daca vom face din ce in ce mai multi acest lucru, nu crezi ca vom constientiza si responsabiliza factorul politic & administrativ?
Da, stiu ca avem o problema in a face echipa si a ne uni pentru un obiectiv comun, de aceea avem nevoie de LIDERI (iar tu esti unul dintre acestia) care sa preia initiativa si sa puna in aplicare leadership-ul de care vorbeste Jack Welch.
2. In calitate de economist specializat in management – sunt absolut constient de faptul ca fara STRATEGIE si PLANIFICARE nu ajungem nicaieri pentru simplul motiv ca nu ne definim ‘smart’ o destinatie, un obiectiv.
Pare stupid ce spun, dar simplificand putin putem compara cu planificarea unei calatorii, proces prin care definesc:
- destinatia,
- orizontul de timp in care vreau sa ating destinatia,
- modalitatea de atingere a destinatie (ruta, mijlocul de transport),
- bugetul necesar pentru aceasta calatorie.
Eu unul sunt convins ca astazi, putem aduna sute sau mii de antreprenori si lideri non/politici care sa initieze un dialog public pe tema ‘ROMANIA 2020′ si pe care sa-l impunem pe agenda Presedintelui, Guvernului si Parlamentului.
Chiar nu suntem in stare sa gestionam un asemenea proiect???
Toate cele bune,
Alin
February 24th, 2010 at 10:54
Pentru Alin: de acord, eu spuneam doar ca societatea civila ar putea avea initiativa, dar oricum nu ar avea posibilitatea sa faca un plan consistent de termen lung, pur si simplu pentru ca nu are la dispozitie datele necesare. Guvernul este singurul care are aceste informatii in mod structurat, care de fapt controleaza toate aceste informatii economice si sociale despre tara si care pana la urma isi poate asuma un astfel de plan.
February 24th, 2010 at 11:30
Pentru Marius: suntem de acord ca doar autoritatile dispun de parghiile si instrumentele necesare pentru un astfel de plan.
Suntem de acord sa demaram initiativa?
February 24th, 2010 at 12:19
De acord!
February 24th, 2010 at 12:50
Excelent!
Sunt convins ca deja te gandesti la un plan de actiune.
Daca vrei sa ma implici din aceasta faza, imi exprim disponibilitatea oricand vei considera necesar.
Multumesc!
February 25th, 2010 at 15:13
Subscriu si eu la idee. Va trebui oricum sa ne aparam in perioada imediat urmatoare de avalansa de “idei bune” de scoatere a banilor din piatra seaca pe care geniile din guvern le vor incerca. O campanie care sa genereze interes general din partea leaderilor, ceva de genul “cum vezi tu Romania ideala in 2030″ ar putea ajuta atat prin strangerea de idei bune cat si prin vizibilitate si suport. Pe baza lor s-ar putea apoi elabora un plan coerent pe care ar fi ideal sa fie impus ca strategie de tara pe termen lung, nu ca obiectiv al guvernantilor curenti, oricare ar fi aceia. Cumva sa fie clar ca ambitiile/ororile politice trebuie sa se joace in limitele acestui plan. Ajutorul meu insa poate fi doar f. limitat intrucat compania mea e inca la nivelul supravietuirii si timpul meu liber este zero.
February 26th, 2010 at 10:29
Am urmarit cu interes discutia acum, la fel ca si cu cativa ani in urma cu membrii in devenire URR (Cosmin Alexandru, Ciprian Teleman si altii). din pacate, azi urr nu mai exista…eu imi doresc sa reusiti si va doresc succes.
February 26th, 2010 at 13:04
Pentru Diana: multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri, ma bucura mentionarea lui Cosmin Alexandru in context, deoarece il apreciez, insa eu personal nu cred ca m-as implica in politica, nu am deloc ce pare sa fie necesar pentru succesul politic (ca sa nu spun “succesurile”) in Romania…
Marius Ghenea.
February 26th, 2010 at 14:33
Pentru Diana: initiativa NU este una politica, iar eu unul nu as accepta deturnarea de la scopul original – stimularea dialogului public intr-o asemenea masura incat crearea viziunii “ROMANIA 2020″ sa devina o prioritate pentru dragii nostri conducatori!
Eu sunt de parere ca cea mai mare problema pe care o are aceasta initiativa este crearea masei critice. In momentul in care se va reusi formarea bulgarelui de zapapa si lansarea lui pe partie, atingerea destinatiei devine intr-adevar realizabila.
Toate cele bune,
Alin
February 26th, 2010 at 14:34
*zapada si nu zapapa
March 9th, 2010 at 18:25
Nu am niciun document in fata,am in minte o actiune la
nivelul cel mai inalt,pe la jumatatea anilor 90.Presedintele de atunci a format o comisie de super-
specialisti si academicieni care au elaborat un program de dezvoltare a Romaniei pe 25 de ani.Daca
acest program a fost elaborat cu adevarat sau nu,si
concret ce continea eu nu cunosc.Cred ca orice om din tara noastra ar avea incredere intr-un astfel de pro-
gram cat mai credibil, cu date si prevederi din toate
domeniile vietii sociale.