Marius Ghenea

Ma uit la Jeffrey Franks si nu inteleg nimic: el spune “dati-mi solutii” dar se uita, din pacate, doar catre Boc, adica exact acolo unde NU ar trebui sa se uite, pentru ca Guvernul Boc a picat test dupa test, in ceea ce priveste competenta de a guverna tara, in ultimul an si jumatate! Franks ar trebui sa discute cu mediul real de afaceri, cu sindicatele, cu patronatele, cu societatea civila in ansamblu. Solutii inca exista, Slava Domnului, doar sa se gandeasca cineva sa le si aplice. Dar Franks nu e decat un alt birocrat marunt, fara viziune, care are si el un job caldut la FMI si caruia putin ii pasa cum va iesi de fapt Romania din toata aceasta incurcatura. Cat trebuie sa mai stam sa ne uitam la acest Guvern incompetent, care dupa ce a ratat o sansa enorma pentru Romania in 2009, acum se pregateste sa ne dea lovitura de gratie cu o marire de taxe care nu ar folosi absolut nimanui? In 2009 eram putin indatorati si, multumita crizei, deficitul de cont curent national a ajuns aproape de zero, deci se putea gandi o relansare economica rapida, Romania putea iesi printre primele economii europene din recesiune, mai ales cu o Dacie in plina forma la export si cu un buget de stat artificial umflat pe tot felul de agentii si institutii de clientela politica, buget care putea fi redus substantial fara vreun impact semnificativ in economie. Acum insa, dupa ce in 2009 nu s-a luat nicio masura anti-ciclica si in schimb s-au consumat toti banii de la FMI pe capricii guvernamentale de neinteles, e cam greu sa mai vii cu niste masuri rezonabile, asa ca guvernantii s-au gandit sa distruga macar ce se mai putea distruge: agentii economici privati viabili, pe care o marire a taxelor ii loveste din plin, si populatia, care va fi saracita si mai mult de aceasta marire. La final, nici bugetul nu va incasa mai multi bani, deoarece consumul va scadea (deci si TVA-ul colectat de stat, chiar daca teoretic va fi un procent mai mare, va fi aplicat unei baze mai mici, deci va ajunge la acelasi nivel ca cifre absolute, daca nu mai jos!). In plus, sa nu uitam ca ORICE marire de taxe are un efect imediat in cresterea evaziunii fiscale. Mai ales cu acest stat care e ca un “sat fara caini”, in sensul ca nu exista mecanismele care sa asigure respectarea legii, ba mai mult, exista presupuneri serioase ca guvernul actual lasa in mod intentionat evazionistii mari sa isi faca de cap (cum ar fi de exemplu in industria tutunului sau alcoolului), tocmai pentru ca acesti infractori sunt cei care alimenteaza conturile oamenilor politici aflati la putere! In schimb, inteleg ca urmeaza sa bagam la inchisoare toti agricultorii care vin sa isi vanda produsele in piata fara sa dea bonuri fiscale! E o situatie pe care cuvantul “ridicol” nu o descrie suficient! Ceea ce e cel mai trist este ca suntem in situatia in care Guvernul poate face orice, in lipsa unei opozitii care sa conteze si in lipsa unei actiuni sindicale si/sau patronale ferme! Sper ca macar in ceasul al 12-lea, Guvernul va intelege ca o marire de taxe este ceva ce NU trebuie facut sub nicio forma in acest moment de criza, pentru ca nu va face decat sa adanceasca si mai mult criza in Romania, tocmai cand majoritatea celorlalte economii din Europa ies din recesiune si intra intr-o perioada de relansare economica! Iar daca Guvernul nu va intelege acest lucru, nu pot decat sa sper ca Sindicatele au invatat o lectie din modelul grecesc, si anume ca atunci cand nu exista o opozitie care sa cenzureze initiativele iresponsabile ale unui guvern, miscarile de strada, greva generala si alte cai de actiune legala sunt datoria unei miscari sindicale care chiar vrea sa sustina drepturile membrilor sai…

Si acum, pentru ca vorbeam de solutii, iata cateva solutii simple si imediate:

- micsorarea evaziunii fiscale: o reducere cu NUMAI 3% a procentului evaziunii fiscale din PIB (evaziune care este estimata in prezent la ca. 30%!) ar corecta deficitul bugetar pana peste limita discutata cu FMI; foarte important este ca o asemenea reducere nu ar avea niciun impact asupra populatiei sau a agentilor economici care isi desfasoara in mod legal activitatea! Dimpotriva, lipsa acestor actiuni de micsorare a nivelului evaziunii fiscale inseamna, indirect, saracirea populatiei cinstite care isi plateste toate taxele, ca si falimentarea multor agenti economici care lucreaza legal si care sunt concurati in mod incorect de evazionisti! Si, pana la urma, inseamna de fapt complicitatea Guvernului cu criminalitatea economica din Romania!

- relansarea consumului: o crestere cu 5% a consumului general in Romania ar echivala cu o crestere a colectarii TVA-ului cu minim 1% (deoarece, pe langa efectul net al cresterii sumelor TVA, ar aparea si un efect al trecerii in legalitate a unor agenti economici, pe masura ce vanzarile lor cresc si nu mai considera ca merita sa isi asume riscul de a lucra la “negru”); relansarea consumului se poate face rapid prin relansarea creditarii, iar aici Banca Nationala este pregatita sa sustina o astfel de miscare, bancile comerciale asteapta si ele un semnal pozitiv, insa acest semnal nu poate fi, in niciun fel, o marire de taxe! O crestere cu 5% a consumului ar insemna, in plus, si o crestere cu 2-3% a profitului mediu al firmelor din Romania, ceea ce, la randul sau, ar determina o crestere a celorlate taxe incasate la bugetul de stat (impozit pe profit, impozitele pe venit, etc.)

- reluarea pe o baza documentata a restructurarii bugetului de stat; se pot obtine, fara prea mult efort, reduceri de ca. 3% din PIB anual, fara a afecta angajatii care chiar muncesc in acest sistem in zonele sale ne-birocratice (educatie, sanatate, cercetare); este cea mai grea de realizat, din cauza intereselor politice si clientelare, deoarece banii cheltuiti inutil de buget sunt exact acei bani care ajung in buzunarele clientilor politici, rudelor, cumetrilor si favoritilor puterii politice actuale! Dar cu toate acestea, o restructurare este posibila acolo, cu conditia sa nu se mai faca in niciun fel analize an-la-an (care sunt total irelevante, pentru ca ele nu spun decat ca “daca anul trecut s-au cheltuit bani aiurea, anul acesta vom cheltui banii tot aiurea, insa cu 5-10% mai putin”, ceea ce e o idiotenie, din punct de vedere economic si financiar); analiza ar trebui facuta exclusiv pe baza necesitatii reale a acelor cheltuieli (sunt, spre exemplu agentii guvernamentale fara niciun rost, in care oamenii vin la munca si nu au nimic de facut toata ziua; sunt consilii de administratie cu prea multi membri, gandite doar pentru a da niste sinecuri unor favoriti ai puterii; sunt, in sfarsit, tot felul de sume alocate pe asa-zise investitii, care nu sunt deloc necesare in aceasta perioada de criza si care, chiar asa prost cum sunt alocate, oricum nu sunt materializate intr-o investitie, ci se pierd printre degetele unor autoritati locale!).

- vanzarea de certificate ecologice poate si ea aduce ca. 2 miliarde euro in bugetul Romaniei, nu exista in prezent nicio actiune guvernamentala clara de sustinere a unei astfel de initiative

- atragerea fondurilor europene: Romania are in continuare un disponibil de peste 10 miliarde euro de atras ca si fonduri europene nerambursabile, in timp ce autoritatile care se ocupa de acest subiect sunt total inepte si rezultatele se vad foarte clar, in procentele de sub 10-15% incasate, din sumele care puteau fi mobilizate; sunt autoritati locale care ar putea sa dezvolte comunitati si infrastructuri locale cu acesti bani, mai nimic nu se face in prezent; in ceea ce priveste agentii economici privati, autoritatile care aloca aceste fonduri pun si in continuare tot felul de bariere birocratice stupide, aproband fonduri pe baza de trafic de influenta, mai curand decat de viabilitatea unui proiect sau a unui dosar.

Si ar mai fi multe altele, insa desigur, pentru niste incompetenti, cea mai simpla solutie, cel putin pe hartie (mai precis cu creionul pe hartie, stiut fiind ca Guvernantii nostri de azi nu prea sunt familiari cu tehnologia informatiei), este marirea taxelor. O decizie proasta, care daca va fi luata, va insemna intrarea Romaniei intr-o situatie asemanatoare cu sfarsitul anilor ’90 (tineti cu totii minte perioada de dupa 1997), din care nici macar Uniunea Europeana nu ne mai poate scoate prea usor…