Irlandezii aflasera despre proiectul lui de la televizor, din emisiune. Iata cum, chiar daca prezenta in Arena Leilor nu i-a adus lui Dan o investitie direct din Arena, faptul ca a prezentat proiectul sau la TV, l-a ajutat sa il faca mai vizibil pentru alti posibili investitori. Este unul dintre motivele importante pentru care recomand in continuare antreprenorilor cu proiecte valoroase de business si cu necesitati de capital sa vina in Arena Leilor: printr-un pitch difuzat la televizor, se pot obtine numeroase contacte de business si de investitii nu doar cu leii din Arena, dar si cu alti posibili investitori.

Dar avantajele participarii in Arena cu un proiect de business valoros sunt multiple, din acest punct de vedere. al vizibilitatii date de emisiunea TV: poti sa iti faci promovezi produsele si serviciile, poti chiar sa gasesti noi clienti pentru acestea, poti gasi noi parteneri buni in orasul tau sau in regiune (furnizori, prestatori de servicii, companii de consultanta, etc.). Evident, la un astfel de proiect care a primit finantare din strainatate dupa emisiune, poate aparea intrebarea “de ce leii au ratat aceasta oportunitate”. In cazul meu, chiar mi s-a parut interesant proiectul, iata de ce am petrecut ceva mai mult timp, in Arena, discutand cu antreprenorul si incercand sa aflu daca as putea face aceasta investitie.

Cred ca riscurile si problemele unei astfel de investitii sunt importante, ele pot face un investitor sa spuna “pas”: i) teoretic, este imposibil de evaluat castigul din aceasta afacere (pentru ca el depinde invers proportional de castigurile jucatorilor), chiar daca statistic acest indice de profit poate fi estimat (later edit: in cazul specific al unui site de poker online afiliat unui organizator mare, modelul de venituri este totusi mai usor de determinat, pentru ca este vorba de fee-uri de participare, in principal, problemele fiind mai curand de cash-flow, in masura in care la castiguri mari, trebuie sa platesti jucatorii inainte de a primi banii de la organizatorul principal); ii) este un business inca insuficient reglementat legal, Uniunea Europeana este foarte atenta la pariuri si jocuri de noroc online, asa incat ne putem astepta la schimbari majore de legislatie in acest domeniu in urmatorii ani (si, spre exemplu, daca se va schimba sistemul de taxare si impozitare a incasarilor, o astfel de afacere ar putea avea mult de suferit si nu are cum sa controleze un astfel de risc); iii) problemele legate de increderea jucatorilor (un astfel de site se bazeaza in mod esential pe increderea jucatorilor, iar daca din orice motiv aceasta incredere le este inselata, nu mai revin pe site si in acelasi timp pot face anti-reclama); iv) asocierea ideii acestui business cu jocurile de noroc, ceea ce poate genera si o perceptie negativa (posibil falsa), despre un investitor care intra in afacererile cu jocuri de noroc.

In cazul meu, cred ca am inteles aceste riscuri, am inteles si niste avantaje ale afacerii (posibilitatea de a accesa o piata globala foarte mare fiind cel mai important argument “pro”), dar pana la final, mi-am dat seama ca nu as fi investitorul potrivit pentru aceasta afacere si am zis si eu “pas”. Un investitor potrivit pentru acest business este in general tot o companie din domeniul jocurilor asa-numite “de noroc” online, care intelege mai bine aceasta afacere extrem de specializata, nu de un business-angel ca mine sau colegii mei. Ceea ce, pana la urma, s-a si intamplat, din fericire, in acest caz. Am pus intre ghilimele expresia “de noroc”, deoarece in realitate, poker-ul Texas-hold’em este un joc bazat pe statistica si teoria probabilitatilor (odds and outs), deci are in spate instrumente serioase de matematica. Felicitari lui Dan Semenescu, si mult noroc!  

Zilele trecute, un tanar mi-a trimis un mesaj despre o idee “geniala” legata de un site de cumparare in grup (gen Groupon). Evident, nici aceasta idee de group-buying/social-shopping nu este noua, sunt probabil cateva mii de oameni in Romania care se gandesc chiar acum impreuna cu noi la aceasta idee (acum noua luni erau poate doar cateva sute de asemenea oameni, dar oricum, nu era nici atunci o idee unica). Sunt deja peste 50 site-uri de acest tip pe piata romaneasca (in SUA social-shopping exista demult, Groupon nu a fost primul jucator pe aceasta piata). Sa ne imaginam acum ca toate aceste mii de oameni sunt frustrati ca nu au facut ei aceasta afacere minunata, sunt la fel de convinsi cu totii ca “au avut o idee geniala”. Nu cumva incepem sa traim intr-o lume ireala, in care confundam niste vise/idei cu niste afaceri adevarate? 

Nu in ultimul rand, trebuie sa intelegem, si in acest caz dar si in altele similare, ca dintre cele 50 de site-uri romanesti care fac aceasta activitate acum, probabil mai mult de jumatate vor iesi din business in primii 2 ani (si vreo doua treimi din ele in urmatorii 2 ani). Cu alte cuvinte, simplul fapt ca vedem cum apar aceste site-uri “ca ciupercile dupa ploaie” nu este o garantie a profitabilitatii/viabilitatii acestor afaceri. Dimpotriva, barierele de intrare pe piata cresc in acest conditii, insa chiar si unele dintre site-urile care au intrat deja, ar putea ramane in timp mult sub aceste bariere ridicate (respectiv vor iesi din business). Am scris recent si un alt subiect pe tema social-shopping, in care analizez implicatiile lansarii Facebook Deals pe aceasta piata deja destul de aglomerata, il puteti citi aici.