Intr-un top 10 al celor mai sinistre locuri din lume realizat de revista Descopera, Insula Pastelui e pe locul 7. De ce? Ce are atit de sinistru Insula Pastelui?

Nu are nimic sinistru, cred ca un termen mult mai potrivit este „misterioasa”. Da, Insula Pastelui este unul dintre cele mai misterioase locuri de pe planeta, in mod indiscutabil. Si unul dintre cele mai indepartate, indiferent de unde ai porni spre aceasta insula. Misterioasa este venirea primilor oameni pe insula, cu 1200 ani in urma, dinspre alte insule polineziene. Misterioase sunt statuile de pe insula, denumite „moai”, ca si structurarea acestora in temple numite „ahu”, dar nu am gasit nimic sinistru pe aceasta insula tropicala, exotica a Pacificului de Sud.

E si soare acolo? Ca in toate pozele pe care le-am vazut eu de-a lungul timpului, sau filmari, e mai mereu innorat.

Da, insula este situata intr-o zona cu mult soare, la doar trei grade sud de Tropicul Capricornului, in emisfera australa. Cateva poze facute acolo pot sa fie marturie in acest sens. Din cauza structurii muntoase a centrului insulei, se aduna destul de des norii, fenomen intalnit la majoritatea insulelor cu aceeasi structura geografica din lume, insa zonele de coasta sunt mai tot timpul insorite, ba chiar este destul de periculos sa stai mult timp expus la soare, pentru ca pot aparea usor insolatii sau inrosirea pielii.

Ce fel de turisti se duc acolo? Banuiesc ca nu se duc gagici care vor sa faca plaja. Exista si hoteluri de cinci stele? Chestii luxoase, un resort pentru milionari?

Sunt mai multe tipuri de turisti care merg in Insula Pastelui, pe de o parte cei interesati de misterele insulei sau chiar oameni de stiinta care incearca sa dezlege misterul statuilor si care vin de la mare distanta, calatorind una sau mai multe zile cu avionul pana acolo (din Japonia, SUA, Europa). Pe de alta parte, chilienii din mainland, care vin pentru vacanta: Insula Pastelui este o provincie a statului Chile, din America de Sud. E interesant faptul ca Chile, pe langa lucrurile indeobste cunoscute (Anzii, fiordurile chiliene, Antarctica chileana, vinurile foarte bune din Colchagua dar si din alte zone, desertul Atacama, Santiago, Valparaiso sau Vina del Mar), detine si cateva dintre cele mai fascinante insule ale planetei: Insula Pastelui, dar si o serie de insule mai apropiate de coasta Americii de Sud, intre care si Insula Alejandro Selkirk. Alexander Selkirk este numele real al persoanei care a generat povestea (in linii mari adevarata) a lui Robinson Crusoe.

Ce este de facut mai precis in Insula Pastelui, in afara de holbatul la Moai?

Cu siguranta, cele mai impresionante lucruri de vazut pe insula sunt ahu, grupurile de moai din zonele costale ale insulei, dar si multi moai individuali aflati mai in interior, care nu au mai fost transportati pana la destinatie, din motive necunoscute. De asemenea, o vizita in zona muntoasa de unde aceste statui erau taiate si sculptate, este extrem de interesanta. Insa insula are si plaje, traditii vechi polineziene, sarbatori populare care merita vazute, cum ar fi cea in care localnicii se intrec la coboratul muntelui pe busteni, un sport palpitant si care pare destul de primejdios. Noi am fost impresionati in mod deosebit de dansurile si cantecele locale, care seamana destul de mult cu cele pe care le-am vazut in Hawaii, Tahiti sau Noua Zeelanda (toate locuite de populatii din acelasi grup, al popoarelor polineziene, sapte culturi importante din acest grup fiind imprastiate in insulele Pacificului, mai ales in Pacificul de Sud).

Este una dintre cele mai izolate insule locuite. Exista internet? Telefonul are semnal? Localnicii au apa curenta?

Da, pentru o insula extrem de izolata, infrastructura este destul de buna, chiar surprinzatoare. Am putut inchiria o masina la aeroport, am putut calatori prin toata insula pe drumuri asfaltate, destul de bune, am avut peste tot conexiune GSM si Internet. Populatia insulei fiind foarte mica, doar cateva mii de locuitori, cred ca veniturile din turism sunt semnificative si explica intr-o oarecare masura prosperitatea relativa a localnicilor. A doua parte a explicatiei este ca, fiind o zona speciala a Republicii Chile, exista diverse subventii acordate de guvernul central, pentru a compensa izolarea extrema a insulei (exista doar vreo doua zboruri pe saptamana care ajung in insula, pe un aeroport mic si exotic din Mataveri, dar unde pot ateriza chiar avioane wide-body, de tip Boeing 767, ale LAN Chile (cu unul dintre aceste avioane am ajuns si noi pe insula). Exista si aprovizionare cu transport maritim, insa distantele sunt foarte mari, vasele fac saptamani pe mare pentru a ajunge acolo, chiar din cele mai apropiate porturi de pe continent sau de pe alte insule polineziene.

Cum se distreaza turistii in Insula Pastelui?

Un sejur in Insula Pastelui nu trebuie sa fie foarte lung, 4-5 zile sunt absolut de ajuns, iar in aceste zile, vizitele la statuile imprastiate peste tot pe insula, completate cu seri traditionale, cu cantece si dansuri locale, iti umplu tot timpul.

Ce nu ai voie sa faci, tinand cont de faptul ca e Parc National?

Cel mai important lucru este sa nu te urci niciodata pe statui, localnicii sunt foarte exigenti din acest punct de vedere.

Unde poti manca si, mai ales, ce?

Sunt restaurante la mai toate hotelurile, in general aspectul este traditional, de tip pensiune, insa bucataria este internationala.

Care este specialitatea locala si daca se poate vorbi de o gastronomie specifica?

Ca si celelalte popoare polineziene, si Rapa Nui (numele localnicilor si al insulei in limba locala) au o specialitate de porc gatit in groapa, care este foarte gustos: se sapa o groapa in pamant, apoi se face focul acolo, se pune porcul inauntru si dupa aceea se acopera cu frunze si cu paturi, pentru a fi pregatit inabusit.

In cazul in care preferi turismul autentic si aventuros, te poti caza la in pensiuni rurale sau chiar in casele localnicilor?

Majoritatea facilitatilor de cazare sunt de tip pensiune rurala, nu exista hoteluri de cinci stele, iar cele mai bune hoteluri, care se apropie de acest nivel (cum ar fi Explora), sunt in general eco-resorturi unde accentul se pune pe armonia cu natura, pe excursii in natura cu ghizi locali, insa acesta este de fapt farmecul insulei.

Pentru ce fel de turist este Insula Pastelui? Merge pentru un team-building? Exista vreo sala de conferinte? Vreun centru spa?

Nu, nu cred ca e o destinatie potrivita pentru turism de business si nici pentru turisti cu pretentii de spa. Nici nu ar fi potrivit sa te gandesti la asemenea activitati intr-o insula cum e Insula Pastelui. Sa nu uitam ca pana si Thor Heyerdal a mers acolo tot cu o pluta construita traditional, in expeditia Kon-Tiki.

Cum ajungi acolo (tehnic vorbind, zboruri, escale, cit dureaza)?

Noi am fost intr-un circuit mai lung prin sudul Americii de Sud (Argentina si Chile, pana in Antarctica), apoi am zburat la Santiago de Chile, de acolo am luat avionul catre Insula Pastelui. Sunt aproape 5 ore de zbor de pe continentul sud-american, deci daca ar fi sa pleci din Romania (sau de altundeva din Europa), ar trebui sa faci aproape doua zile pe drum, cu cel putin 2-3 escale. Nu as recomanda un astfel de drum, cel mai bine este de facut Insula Pastelui ca o parte dintr-un periplu sud-american, pentru ca oricum tot prin Santiago de Chile va trebui sa zburati, cu linia aeriana nationala, LAN Chile.

Exista agentii din Romania care sa organizeze pentru oamenii comozi astfel de excursii?

Nu stiu, eu mi-am construit aceasta excursie singur, plecand de la informatii de pe Internet si rezervand diverse parti ale traseului fie direct pe Internet, fie cu agentii de turism locale, din Chile. A fost excelent, nu au fost probleme, insa pentru cineva mai comod din acest punct de vedere, al organizarii excursiei, exista cu siguranta agentii romanesti de turism care pot oferi serviciile potrivite (de fapt, chiar am mai discutat cu cativa amici din Romania, care chiar fusesera acolo printr-o agentie romaneasca si au fost la fel de incantati). Oricum, la fata locului, in Insula Pastelui, multi dintre cei cu care ne-am intalnit, localnici, ne-au spus ca suntem primii romani pe care i-au vazut acolo vreodata  Limba locala este Rapa Nui (care inca se vorbeste destul de mult in insula, spre deosebire de alte zone din Pacific unde limbile polineziene se vorbesc mult mai putin), limba oficiala este spaniola (fiind un teritoriu al statului Chile), dar majoritatea localnicilor vorbesc oricum si engleza…

]]> http://www.ghenea.ro/2011/12/03/calatorie-in-insula-pastelui/feed/ 9 http://www.ghenea.ro/2011/04/15/am-fost-in-peste-100-tari/ http://www.ghenea.ro/2011/04/15/am-fost-in-peste-100-tari/#comments Fri, 15 Apr 2011 18:22:04 +0000 Marius Ghenea http://www.ghenea.ro/?p=1494 Un interviu foarte reusit despre calatorii, in opinia mea, e publicat azi de Razvan Pascu pe blog-ul sau. Subiectul: calatoriile mele Pentru ca mi-a placut mult interpretarea lui, mi-am permis sa il preiau mai jos integral, dar puteti sa il cititi “in original” si pe www.razvanpascu.ro:

“Pe Marius Ghenea il stiu toti din lumea Business-ului. Este antreprenorul care pare ca nu doarme niciodata, construieste branduri rapid, investeste in afaceri destepte pe care le vinde apoi cu milioane de euro, preda cursuri de business, este unul dintre putinii business-angels din Romania (poate l-ati vazut si la emisiunea Arena Leilor pe TVR2) si, mai nou, lanseaza carti despre antreprenoriat.

Marius are o avere estimata de Forbes Romania la 20 milioane de euro, iar eu il apreciez de foarte mult timp pentru echilibrul pe care il pastreaza intre munca si viata personala, pentru ca este un calator inrait si pentru ca nu are aere de vedeta. Iar pentru ca pe acest blog am intervievat doar oameni pe care ii stimez foarte mult, astazi e timpul sa il cunoasteti si pe Marius Ghenea, care face parte din aceeasi categorie de oameni. Astazi vorbim despre calatorii, iar saptamana viitoare despre business.

1. In cate tari ai calatorit pana acum? Acum ceva timp citisem despre tine ca ai fost in peste 80 de tari.

Sincer, nu le-am mai numarat de la un anumit moment, dar cred ca intre timp sunt peste 100 (incluzand si anumite teritorii dependente sau autonome).

2. Ti-ai facut vreodata o socoteala cate zile calatoresti intr-un an?

Cam jumatate din timp, cred ca aceasta este o estimare destul de buna…

3. Care este cea mai placuta amintire dintr-o calatorie a ta?

Sunt multe amintiri placute din calatoriile mele, pe care le pretuiesc si care ma atrag in continuare in noi calatorii: un curcubeu deasupra Niagarei, leul pregatindu-se de atac in Kruger, Africa de Sud, diving cu manta-ray in Bora-Bora, un ritual polinezian maori in Noua Zeelanda, balenele in largul oceanului langa Boston, o scufundare cu marele alb in Oceanul Indian, laguna albastra termala din Islanda, revelionul alb de la Rio, o degustare de whisky in Speyside, Scotia, o degustare de sampanie in Champagne, pietele din Bangkok noaptea, baia exterioara de la un hotel japonez traditional langa Fuji-Yama, viteza cu un snowmobile pe un lac inghetat in Laponia, plajele si lagunele incredibile din Maldive si multe, multe altele.

4. Care este locul care ti-a placut cel mai mult in lume?

Hawaii este dupa mine cea mai completa experienta turistica. Are de toate, atat infrastructura si siguranta tipica unui stat american (de fapt, probabil este cel mai sigur stat american) si in plus tot exotismul unei insule (mai precis al unui arhipelag) polinezian din Pacific. Imi place mult si Bali, care are in plus si experiente culturale si istorice remarcabile (dar care nu este la fel de sigur si nu are aceeasi infrastructura).

5. Calatoresti pe cont propriu sau mergi prin agentii de turism cu totul organizat de acasa?

In general, pe cont propriu. Am ajuns sa fiu destul de detaliat in alegerea diverselor itinerarii, asa ca pentru a putea realiza exact ceea ce imi doresc, de cele mai multe ori fac rezervarile pe cont propriu.

6. Ce alegi oricand: lumea araba sau civilizatia asiatica?

Civilizatia asiatica este cea care ma fascineaza. Cu siguranta, si lumea araba are magia ei, coloritul ei si foarte multe lucruri interesante de vazut, dar ceea ce imi place cu adevarat la civilizatia orientului indepartat este dedicatia oamenilor de acolo pentru un serviciu excelent, care te face sa te simti foarte bine. Este un profil cultural al persoanelor din acea zona de a oferi nu doar un serviciu cu un zambet, ci de a pune toate eforturile lor in scopul satisfactiei oaspetilor, a turistilor, iar asta face diferenta. In afara de acest aspect, atat lumea araba, cat si cea a orientului indepartat, au foarte multe lucruri de oferit in ceea ce priveste istoria, arta, cultura.

7. Merita sa strang bani ca sa imi fac nunta in Bora Bora?

Da, cred ca merita. Pentru noi a fost un moment deosebit, la care ne gandim si acum cu placere, la multi ani distanta. De fapt, calatoria in sine pana acolo este destul de scumpa, ceremonia propriu-zisa nu inseamna foarte multi bani in plus. Evident cu conditia sa nu vrei sa iti aduci si toti prietenii si rudele in Bora-Bora pe cheltuiala ta, cu aceasta ocazie

8. Nu am facut niciodata scufundari. Stiu ca tu esti pasionat de asta. Cum te simti sub apa?

Excelent, desi sunt si aici tot felul de reguli si de conditii. Uneori, in functie de starea ta si de starea apei, experienta poate fi mai putin placuta (de exemplu daca este curent puternic, sau daca vizibilitatea este redusa, sau daca ai mancat sau baut prea mult inainte de scufundare). Oricum, in conditii normale, poate fi o placere pentru aproape orice persoana, chiar si pentru persoane care nu sunt foarte sportive, chiar si pentru persoane cu diverse dizabilitati: apa creeaza un anumit tip de echilibru, trebuie doar sa plutesti, nimic mai mult. Iar intrarea sub apa, la cateva zeci de metri, inseamna de fapt intrarea intr-o alta lume. Pacat ca nu se poate sta mult mai mult sub apa (in general scufundarile tipice dureaza pana la o ora).

9. Cand pleci intr-o calatorie ai un buget limitat sau sky is the limit?

Nu imi setez un buget, insa sunt destul de atent cu privire la ce anume cheltuiesc, asa incat niciodata nu am avut surprize bugetare. Pur si simplu incerc sa fac diferenta intre niste costuri rezonabile de calatorie si acele costuri nejustificate, pe care le faci doar din snobism sau uneori din necunoasterea valorii reale a unor produse sau servicii turistice. Este interesant din acest punct de vedere de remarcat faptul ca, pe masura ce calatoresti mai mult, platesti din ce in ce mai putin pe aceleasi servicii (desi intr-un fel este normal, pentru ca poti beneficia de tot felul de avantaje ale unui calator frecvent, de la upgrade-uri pana la discount-uri care nu sunt accesibile pentru alti calatori).”

Iar aseara, in My Way (un fel de “Tribute” clujean), a cantat absolut entuziasmant Mircea Baniciu (impreuna cu Cnejevici si trupa). Am cantat de fapt cu totii, mai ales pe Andri Popa (prietenii stiu de ce

Pacat ca dintre freelancerii prezenti azi la conferinta (ca. 100 de participanti), doar doi sau trei au ridicat mana la intrebarea cheie “cine a fost in My Way aseara”.  Ne revedem oricum la Cluj saptamana viitoare, pentru lansarea programului Schoolforstartups in Transilvania.

Ca un “special treat” aici la Cluj, ieri inainte de aterizare, pilotul Tarom ne-a dus pe un culoar de zbor mai putin obisnuit, chiar pe deasupra centrului vechi (Piata Unirii, Piata Operei si apoi mai departe spre aeroport). Orasul arata superb vazut de sus, dar cand esti in trafic, nu mai arata la fel de bine (mai ales ca tot timpul traficul pare sa fie congestionat aici in oras, din pacate).

Cateva precizari importante despre top:
- este alcatuit numai din orase din afara Europei (cele din Europa, desi unele sunt orase extraordinare, mi s-au parut “prea aproape de casa”)
- este alcatuit numai din orase pe care le-am vizitat
- am luat in selectie numai orase ancora (destinatii turistice consacrate)
- am inclus in selectie numai orase mari (peste 1 milion de locuitori, de fapt unele mult mai mari; o singura exceptie aici este Honolulu, a carui arie metropolitana este putin sub un milion de locuitori, dar care este in orice caz cel mai mare oras din Oceania, excluzand Noua Zeelanda)
- in selectia initiala au intrat 20 orase, iata-le si pe cele care nu au ajuns in Top 10 (si care oricum sunt orase minunate): Buenos Aires, Tokyo, San Francisco, Miami, Dubai, Santiago de Chile, Las Vegas, Boston, Kuala Lumpur, Auckland

Voi incerca, in continuare, sa vorbesc pe blog in mai multe articole succesive despre toate aceste orase si ce m-a impresionat pe mine la fiecare dintre ele.

De douazeci de ani, vorbim foarte mult despre modele de dezvoltare economica: cum ar fi evoluat Romania daca am fi adoptat modelul irlandez, sau pe cel suedez, sau pe cel indian, sau pe cel estonian, sau alte modele asemanatoare. Problema este ca doar vorbind despre modele, nu ajungem nicaieri. In plus, cred ca nu exista cu adevarat modele care pot fi copiate si replicate cu succes, deoarece fiecare din aceste modele a functionat NUMAI in anumite momente istorice, in anumite conditii economice, culturale si demografice. E greu sa incercam sa replicam modele ale unor tari mult mai mari (India) sau mult mai mici decat Romania (Estonia sau Irlanda) si este de fapt imposibil sa mergem, din toate aceste motive deja mentionate, pe o singura tara ca si model. Daca ar fi insa posibil, atunci eu as alege Malaysia.

Poate parea o alegere ciudata, insa voi incerca sa dau niste argumente rezonabile pentru aceasta comparatie: este o tara cu o populatie asemanatoare cu a Romaniei (ca. 28 milioane locuitori), o suprafata asemanatoare cu a Romaniei (ca. 300 mii km2), un produs intern brut asemanator cu al Romaniei. Si asemanarile pot continua, desi ne despart vreo 10 mii de kilometri si tot ce aduce cu ei aceasta distanta: cultura (Extremul Orient, respectiv Indochina, fata de Europa de Est, adica Balcani), religia (preponderent musulmana, vs. crestin-ortodoxa), dar si istoria, nu doar cea indepartata, ci si cea recenta. In 1991, cand noi ne bucuram fara prea mare responsabilitate de libertatea si democratia instaurate prin rasturnarea comunismului si inca nu credeam deloc in profetiile lui Brucan legate de cei 20 ani, in Malaysia a fost lansat planul Vision 2020, un plan national care prevedea ca Malaysia sa devina o tara dezvoltata din punct de vedere economic pana in anul 2020, adica intr-un interval de 30 ani. Si, cu toate crizele din ultimele decenii (mai intai cea asiatica, chiar in anii ‘90, apoi 9/11 care a afectat foarte mult Malaysia din considerente politice, fiind o tara musulmana, apoi criza economica globala din ultimii ani), aceasta tara pare sa fie in continuare in linie cu planul ambitios de 30 ani.

Cum au reusit pana acum? Prin consecventa si prin pozitionare. Au reusit sa construiasca, in acesti ani, una dintre cele mai bune retele de autostrazi din Asia, aeroporturi, infrastructura de comunicatii si tot ce este necesar pentru a atrage investitii si pentru a dezvolta industrii cu valoare adaugata (mai ales in zona de IT si alte tipuri de tehnologie). Au dezvoltat Kuala Lumpur, capitala Malaysiei, intr-unul dintre cele mai importante centre economice din Asia, s-au pozitionat excelent ca brand de tara pe piata turistica (Malaysia, truly Asia) dar si in ceea ce priveste perceptia despre economie (tara fiind considerata unul dintre “tigri” asiatici).

Evident, nici modelul lor nu este perfect, si la ei exista coruptie, dar cel putin ei au un circuit de formula 1 (Marele Premiu al Malaeziei de la Sepang) si da, au turnurile Petronas (cele mai inalte cladiri gemene din lume). Le-am lasat la sfarsit tocmai pentru ca ele nu au decat o valoare simbolica, dar asa cum se intampla de obicei, simbolurile sunt cele care ne captiveaza atentia. Atat de mult ne obsedeaza simbolurile incat daca un primar de la noi vede o telegondola undeva in Singapore sau in Barcelona, o face si el in orasul pe care il conduce in Romania, in loc sa inteleaga ca atat in Singapore, cat si in Barcelona, aceste proiecte extravagante au venit doar dupa, sau in orice caz impreuna cu dezvoltarea unei infrastructuri urbane excelente, a unui sistem medical si educational de calitate, si asa mai departe. Iar turnurile Petronas sunt acest simbol al dezvoltarii extraordinare a unei natiuni, in ultimii 20 ani. Romania ar putea urma acest exemplu, fie si pe un plan mai scurt, de 10 ani, dar care trebuie sa existe. Altfel, vom vorbi si in 2020 despre aceleasi proiecte de infrastructura nerealizate, despre aceeasi dezvoltare ratata pentru Romania, despre aceleasi modele pe care nu le-am urmat…

Marea Bariera de Corali (Australia): pentru diveri, in mod clar este vacanta de vis; un mediu pentru diving egal cu Maldivele la puterea a doua, cu dezavantajul ca, pentru a ajunge la Great Barrier, trebuie sa iti planifici vreo doua zile pe drum, schimband cel putin 4 avioane, daca nu mai multe, pentru a ajunge acolo. Se poate opta pentru o cazare in Cairns, care este inima urbana a acestei zone, unde sunt numeroase hoteluri de clasa superioara (Shangri-la, Hilton) sau ceva mai la nord in Port Douglas, sau pentru cei in cautare de vacante cu adevarat speciale, se poate opta pentru insula Hayman, un resort privat chiar in mijlocul barierei de corali, unde ajungi cu un alt avion micut plecand din Cairns sau din alte aeroporturi de pe coasta de est a Australiei (inclusiv direct din Sydney). Si pentru ca am spus Sydney, vacanta de vis pentru mine a fost sa fac diving de Craciun la Marea Bariera de Corali, sa petrec zilele dintre Craciun si Revelion pe Coasta de Aur australiana (Brisbane, Noosa Heads), un pic de outback australian (excursii in interiorul continentului) si apoi, ca o incununare, Revelionul petrecut in Sydney chiar pe chei, intre Pod si Opera (cel mai frumos revelion din lume, dupa parerea mea).

Polinezia Franceza: o ceremonie polineziana de casatorie in Bora-Bora, asa cum am avut eu si sotia mea cu cativa ani in urma, este o ocazie cu adevarat speciala, de neuitat. In plus, intre Tahiti, Moorea si Bora-Bora, ai foarte multe alegeri de hoteluri si resort-uri excelente, plaja si scufundari. Tot acolo am facut diving cu manta-ray, o experienta unica si pe care o recomand tuturor pasionatilor de scufundari…

Fidji: se spune ca este una dintre cele mai exotice destinatii, dar eu nu am simtit asta decat atunci cand am mers pe o insula mica din Fidji, doar cativa palmieri, cateva bungalow-uri si o plaja incredibil de frumoasa. In majoritatea timpului petrecut in Fidji am fost insa pe insula mare, acolo unde se afla cele mai multe hoteluri upscale, cu facilitatile necesare. O seara fidjiana este un must (desi, dupa ce ai parcurs mai toate insulele din Pacific, vezi ca traditiile si cultura din Fidji sunt foarte asemanatoare cu celelalte popoare polineziene, de la maori si tahitieni pana la hawaieni, dar fiecare are farmecul sau aparte).

Bali: o destinatie incredibil de bogata in toate ariile turistice; plaja, climat tropical dar si munti, cascade si lacuri de munte, rafting dar si diving, cultura si traditie, poti sa combini viata de noapte cu vizitarea unora dintre cele mai frumoase temple hindu sau o calatorie in centrul insulei, la Ubud.

Japonia: nu as recomanda in niciun caz Tokyo ca o “vacanta de vis”, insa Tokyo poate fi un inceput potrivit al unei calatorii spre o Japonie mai profunda si mai traditionala care este o posibila vacanta de vis. Sa asisti la un concurs de sumo, sa participi la o ceremonie a ceaiului, sa mergi in vechea capitala imperiala de la Kamakura si de acolo in sus, spre Fuji-Yama, la Hakone, sa stai intr-un hotel de lux traditional japonez si sa ai experienta ryokan in camere tatami fara mobilier, unde mergi in papuci si halat prin hotel cu usi glisante, cu mesele servite de gheise in camera, baia onsen, si toate acestea intr-un decor mirific al muntilor si a lacurilor japoneze, acestea sunt ingredientele unei vacante speciale…

Aruba: am ramas fascinat de farmecul acestei mici insule din Antilele de sud, cu acea atmosfera laid-back caracteristica atator altor insule caraibiene, cu muzica si dansul, cu cocktail-urile, cu plajele aurii si apa turcoaz, cu palmierii si iguanele, copacii tamarin aplecati tot timpul intr-o parte (din cauza vanturilor prevalente, tradewinds), insa in Aruba mi s-au parut oameni mai civilizati decat in alte tari din zona, desi la fel de ospitalieri si prietenosi. Poate cultura olandeza a insulei (localnicii vorbesc, in afara de engleza, un dialect local numit papiamento, dar si olandeza, care este limba oficiala) a avut un rol intr-o evolutie mai buna a acestei insule fata de alte tari din Caraibe, oricum mie mi-a placut mai mult, din acest punct de vedere.

Rio: un loc extraordinar pentru perioada cand in Europa este iarna, mai ales de Revelion (Rio se imbraca in intregime in alb, de Revelion, iar la miezul noptii, milioane de oameni imbracati toti in alb ies pe Copacabana, Ipanema si pe celelalte plaje pentru a admira focurile de artificii) dar si de Carnaval (februarie) cand poti vedea scolile de samba la lucru. De sus, de pe Corcovado, privelistea orasului si a intregii regiuni este incredibil de frumoasa, un tur cu elicopterul e de asemenea spectaculos.

Hawaii: o destinatie cu adevarat de vis in care as merge in mod repetat, chiar daca in general imi place sa vad locuri noi in fiecare vacanta; Hawaii are insa avantajul ca, pe langa faptul ca e un loc minunat, este alcatuit din 7 insule semnificative, fiecare dintre ele cu farmecul si particularitarile lor, asa ca fiecare merita vizitata; in Oahu este celebra plaja Waikiki, este orasul (Honolulu) cu aspectul sau interesant de unica metropola americana exotica, cu hotelurile de lux; Kawaii este pentru cei care vor o vacanta extrem de linistita in cea mai pitoreasca insula din lume, in opinia mea (si nu numai a mea, deoarece in aceasta insula s-au filmat Jurassic Park si alte filme hollywoodiene mari care aveau nevoie de o locatie spectaculoasa); Big Island are vulcanii, celealte insule au fiecare atractia sa. Ceea ce este cu adevarat spectaculos in Hawaii este ca te simti in acelasi timp in cel mai exotic loc de pe planeta, dar si foarte “sigur” in sensul american al cuvantului, pentru turisti: infrastructura americana (autostrazi, porturi, aeroporturi), stat american, populatie civilizata, educata (cel mai educat stat american!) si cosmopolita (amestec intre bastinasi, japonezi, americani din mainland, etc.).

Africa de Sud: un loc prea mare pentru a fi numit o tara si prea mic pentru a fi totusi un continent, insa de la Cape Town in vest, pana la Kruger Park in vestul extrem (peste 2000 kilometri distanta) sunt atatea lucruri de facut, ca nici o vacanta de 2 saptamani nu pare de ajuns. Daca timpul este o problema, Cape Town e un must, apoi se poate zbura catre un parc national cum ar fi Kruger sau Pilansberg in care se gasesc toate cele cinci animale africane numite “big five” (nu pentru ca ar fi neaparat toate foarte mari, ci pentru ca sunt cel mai dificil de vanat) pentru safari sau vanatoare, la care se poate adauga o experienta epocala, anume o calatorie cu balonul cu aer cald peste savana unde traiesc miile de animale de toate felurile. Cazarea se face in safari lodges (cabane) sau chiar in corturi, insa in general totul este la standarde calitative excelente, chiar daca e mai rustic.

Seychelles: un loc potrivit pentru luna de miere (acolo am petrecut-o eu impreuna cu sotia mea, Gabriela, cu 7 ani in urma), mai ales daca optezi pentru un resort mai izolat cum este Banyan Tree in insula mare, sau alte resort-uri asemanatoare din insulele mai mici (Praslin, La Digue). Cea mai frumoasa insula este si cea mai mica, La Digue, din pacate in ultimii ani se pare ca turismul excesiv a demonetizat-o si, cu toate plajele superbe inconjurate de stanci si apa turcoaz cum vezi numai in reclame, azi este destul de aglomerata pentru turistii de zi (day-trips).

Insula Pastelui: e una dintre destinatiile in care am ajuns recent (anul trecut) si care mi-a implinit toate asteptarile; desi nu exista practic niciun hotel cu adevarat de lux (Explora Rapa Nui este insa destul de aproape de acest standard, iar ceea ce nu are ca hotel, compenseaza cu programele turistice si ghizii foarte bine pregatiti), a fost o vacanta extraodinara pentru ca am reusit sa vad, pe viu, misterioasele sculpturi uriase din Rapa Nui, acele ahu (temple) cu moai (statui). Izolarea extrema a insulei contribuie si ea la o posibila definitie a unei vacante de vis, pentru cei care sunt pasionati de calatorii in locuri indepartate si misterioase: e cel mai indepartat loc de pe planeta fata de orice alt loc in care traiesc oameni, se ajunge doar din Santiago de Chile, cu un avion care face 5 ore pana pe aeroportul din Mataveri, si aterizeaza doar de 2-3 pe saptamana.