Cuvintele. Greata, de Jean-Paul Sartre

Doua carti memorabile ale lui Sartre, adunate impreuna intr-un singur volum, desi, dupa cum cei familiari cu literatura lui Sartre stiu ca cele doua carti nu au nici o legatura una cu cealalta: prima (Cuvintele sau Les Mots in versiunea franceza originala) este o carte cu care Jean-Paul Sartre renunta in mod declarat la literatura (era prin 1964) considerand ca aceasta (literature) este un surogat burghez al unei implicari reale in viata. De fapt, Sartre a demonstrat in repetate randuri implicarea lui puternica in viata reala, chiar daca nu intotdeauna de partea cea buna a baricadei (pozitia lui de sustinator al comunismului, cea care ii aduce inclusiv o arestare in timpul revoltei pariziene din 1968, spre exemplu, este lamentabila; sau sustinerea teroristilor palestinieni sau alte asemenea pozitii care lasa multe semne de intrebare cu privire la valorile lui Sartre; cu precizarea ca multi titani ai literaturii mondiale au facut alegeri fundamental gresite in viata; exemplele romanesti cu implicarile in activitatea legionara ale unor Eliade sau Cioran nu sunt nici ele departe de aceasta problematica). Greata (La Nausee) este, dimpotriva, o carte scrisa cu vreo 25 ani mai devreme, de atunci tanarul Sartre, intr-o perioada cand era puternic influentat de miscarea fenomenologica germana (si in particular de interpretarile diferite date de Husserl si Heidegger fenomenologiei existentiale). Este cartea care il descrie probabil cel mai bine pe Sartre ca si filosof existentialist, de asemenea este una dintre capodoperele literare interbelice. Tema principala a cartii este cea a libertatii de alegere si actiune (a lui Roquentin, eroul principal), in conditiile in care lucrurile neinsufletite si situatiile raman indiferente fata de existenta sa. O tema generoasa nu doar prin structura de “manifest” al miscarii existentialiste, ci si prin relevanta ei imediata intr-o lume care se afla in pragul celui de-al doilea razboi mondial, cu toate problemele dramatice legate de libertate sau mai curand de lipsa aparenta a acesteia, in fata pericolului fascist (cartea este scrisa in 1938). Revenind la prima carte, “Cuvintele” este un roman autobiografic care reda, aparent destul de fidel, primii ani din viata lui Sartre, alaturi de mama sa si de bunicii din partea mamei, imaginea bunicului (Charles Schweitzer, un professor alsacian care il va invata matematica si literatura clasica la o varsta foarte frageda). Ceea ce mi s-a parut fascinant in aceasta carte este prezentarea (ce e drept cu mult cinism, uneori inutil) a ipocriziei copiilor care profita de situatia lor pentru a obtine tot felul de lucruri de la parinti sau in general de la cei mai in varsta, inselandu-i pe acestia fara nici un fel de probleme sau remuscari (recomandabila mai ales pentru parinti care au copii mici). Din nou, ambele carti sunt remarcabile si merita citite, dar retineti ca asocierea lor in acest volum este pur coincidentiala, nu exista nici o legatura intre cele doua carti, in afara de autor.