Din emisiunea Business Magazin, PRO TV, 9 martie
Povestea demnă de Matrix a omului de afaceri Marius Ghenea, vizionarul care şi-a dat seama printre primii în România, că viitorul va fi virtual.
Şcoala, cumpărăturile, prieteniile sau chiar amorul se fac azi în cyber-spaţiu. El a prevăzut asta, aşa că s-a apucat acum trei ani să vândă electronice şi electrocasnice prin două site-uri devenite faimoase, ajungând astfel să aibă un loc de invidiat în Top 300 cei mai bogaţi români şi o avere estimată la peste 30 de milioane de dolari.
Urmareste aici materialul video de la PRO TV
Romanul, caruia Kafka i-a dedicat cei mai multi ani dintre toate scrierile, ramane totusi neterminat si va fi publicat postum, in 1927, de Max Brod, editorul operei lui Franz Kafka. Povestea unui adolescent emigrant pe nume Karl Rossman, care pleaca in Statele Unite pentru a scapa de un scandal in care el fusese sedus de o menajera, se termina nedecis cativa ani mai tarziu, in Oklahoma, unde personajul principal gaseste o slujba la marele teatru de acolo. In America, tanarul Karl trece prin tot felul de intamplari legate in principal de gasirea unui loc de munca (la un hotel, apoi lucreaza pentru o bogatasa pe nume Brunelda) si de stabilirea unor relatii sociale in conditiile in care prietenii de ocazie ii fac numai probleme. Nu aflam ce se intampla mai departe de Oklahoma, pentru ca si manuscrisul lui Kafka se termina aici. El a fost editat de Max Brod si publicat astfel incat anumite goluri ale povestirii sunt cat de cat acoperite, insa nu si finalul. Oricum, ramane o carte fascinanta, cel putin pentru cei care nu sunt dezamagiti ca pierd un final tip “happy ending”, o carte foarte “kafkiana” si care il arata pe autor in plenitudine creativa suprarealista ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman Rushdie (sau, ca sa mergem mai aproape de casa, tinand cont ca Franz Kafka s-a nascut si a trait in Praga, el este in plus si un precursor al lui Milan Kundera).
“Nineteen Eighty-Four” este, asa cum am aflat si eu de curand, un roman “distopic”. Spre deosebire si oarecum in linie cu utopia, distopia este o utopie negativa care contine in general multe elemente ale societatii actuale (sau in orice caz, actuale cu privire la momentul cand a fost scrisa cartea) ca un avertisment cu privire la regimurile opresive si directia in care se indreapta acestea, spre exemplu. Alte exemple remarcabile din aceasta categorie literara sui-generis ar fi Snow Crash a lui Neal Stephenson (cea cu “metaverse” care a stat oarecum la baza unor site-uri tip Second Life) sau A Brave New World a lui Aldous Huxley. Evident, in aceeasi categorie ar putea intra si Animal Farm de acelasi autor George Orwell, in mod curent mai cunoscuta decat 1984, pentru ca Animal Farm a fost ecranizata si ca desene animate, iata de ce o cunoastem cu totii, mici sau mari. Poate v-ati intrebat cand a fost scrisa cartea, a fost scrisa in 1949 si avea evident in vizor regimul comunist sovietic, modelat intr-o tara utopica (scuze, distopica) numita Oceania. Cartea 1984 ne-a dat foarte multe lucruri (mai mult sau mai putin utile) in societatea moderna si a revenit spectaculos in ultimii ani in actualitate, cu termeni si expresii ca “Big Brother”, termen care a fost inventat de Orwell in romanul 1984 si descria acelasi tip de supraveghere lipsita de scrupule a vietii private a oamenilor, asa cum se intampla (ce e drept pe bani si cu consimtamant) si in mai toate reality-show-urile de la televiziune, in zilele noastre. O carte foarte interesanta, pentru ca introduce foarte multe concepte noi (oarecum ca orice lucrare SF, fie ea si o “distopie”), insa spre deosebire de un SF clasic, unde aflam despre tot felul de cyborgi si alte creaturi, aici e vorba de multe concepte si structuri extrem de realiste, doar cu un vag aer de parabola. Spre exemplu, guvernul Oceaniei este alcatuit din 4 ministere, respectiv Ministerul Pacii, Ministerul Indestularii, Ministerul Adevarului si Ministerul Dragostei. Imi imaginez cum ar arata un guvern al Romaniei cu aceste patru ministere. Oricum, desi suna foarte bine, aceste ministere sunt de fapt cele care sustin dictatura pe toate liniile, deoarece Ministerul Pacii este cel care poarta toate razvboaiele, Ministerul Indestularii controleaza si minimizeaza ratiile pentru populatie, Ministerul Adevarului se ocupa de propaganda in favoarea dictaturii (adica, evident, cu minciuni) in timp ce Ministerul Dragostei se ocupa cu arestarea si tortura dizidentilor. O carte plina de duble intelesuri…
