Malmo, Suedia post-industriala

Un oras cam prea sudic pentru Suedia (legat mai curand de Copenhaga, Danemarca, si aflat mult mai departe de propria capitala, Stockholm, mai apropiat de Venetia, decat de Laponia) si totusi cam prea nordic pentru populatia sa recenta (este, se pare, orasul nordic-european cu cea mai importanta populatie musulmana, un prieten din Malmo mi-a spus ca ar fi ajuns la 50% din total, ceea ce mi se pare totusi greu de crezut). Orasul s-a “reinventat” in ultimii 20 ani nu doar prin etnicitatea din ce in ce mai diversa, ci mai ales prin renuntarea aproape totala la industria grea, poluanta, care definea orasul in era industriala, incepand chiar de la revolutia industriala ( de fapt de prin deceniul 4 al secolului XIX, zona Scania din sudul Suediei, cu principalul oras Malmo, devine principalul centru industrial al tarii). Malmo a parcurs rapid drumul de la un centru al industriei grele la unul pentru cercetare si productie in domeniul Bio-Tech si in alte domenii high-tech. Cam ce ne-am dori si noi sa facem la Petrosani sau Hunedoara. Lasand gluma la o parte, Malmo beneficiaza de o locatie si de niste conditii unice, din acest punct de vedere: este parte integranta a celei mai dezvoltate regiuni scandinave, aflata de cele doua parti ale Stramtorii Oresund (zona ce mai include Copenhaga, Helsingborg si alte orase din Danemarca si Suedia, fiind in acelasi timp cea mai populata zona din Scandinavia) si beneficiaza de o infrastructura de exceptie (pe langa aeroportul din Malmo, exista conexiunea prin tunel cu aeroportul din Copenhaga, o legatura aproape SF, cu vreo 8 km de pod peste mare si inca vreo 4 km de tunel pe sub mare, plus autostrazi, porturi, cai ferate impecabile). Sa mai adaug ca Suedia mai are 6 ani pana la aniversarea a doua secole de pace neintrerupta? Ultimul razboi in care a participat Suedia a fost cel din 1814, de atunci tara se afla intr-o pozitie de neutralitate perpetua (ceea ce nu a fost totusi simplu, tinand cont de vecinii istorici ai Suediei, mai ales Rusia si Germania) si este o tara nealiniata, fara sa sufere economic sau politic din aceasta cauza (si oricum, cui ii mai foloseste azi NATO, in afara unor politicieni fara scrupule?).

Revenind la oras, Malmo este, asa cum spuneam, mai apropiat de Danemarca, decat de Suedia, din multe puncte de vedere: in primul rand, orasul a fost de fapt fondat de danezi in secolul XIII si a fost timp de cateva secole, al doilea mare oras danez, pana la cucerirea Scaniei de catre Carol X Gustav al Suediei. Din acea perioada, orasul pastreaza cu mandrie castelul Malmohus, azi organizat ca o colectie de muzee si expozitii. De fapt, orasul este plin de marturii ale dezvoltarii medievale, fie ca e vorba de cetati si fortificatii sau de cladiri remarcabile: primaria spre exemplu, situata in StorTorget, principala piata centrala a orasului, dateaza din secolul XVI; cea mai veche cladire este insa Catedrala Sf. Petru, o biserica de arhitectura baltic-gotica din secolul XIV.

Dar ceea ce apare cel mai clar ca un semn al prezentului si viitorului in Malmo este Turning Torso, cladirea bizara proiectata de Santiago Calatrava si care este un landmark al orasului (probabil cel mai important si cel mai frecvent asociat cu Malmo): la aproape 200m inaltime, este de departe cea mai inalta cladire din oras. Malmo nefiind un oras cu zgarie-nori, aceasta spargere a conventiilor arhitecturale moderniste de catre arhitectul spaniol este de doua ori mai indrazneata, atat prin dimensiune (practic, cea mai inalta cladire din Suedia si, daca am retinut corect, a doua cea mai inalta cladire rezidentiala din Europa), cat si prin forma intoarsa, de jos pana sus, cu 90 grade (ca un “tors intors”). Si o asemenea capodopera arhitecturala apare, paradoxal, intr-un oras ca Malmo, caracterizat de jugendstil in secolele XIX-XX (pragmatic) si continuat de functionalism dupa anii ’30 ai secolului trecut, un stil care, asa cum ii spune si numele, pune pe primul loc functia cladirii, lasand estetica si alte considerente ne-functionale pe ultimele locuri. In general, daca ne uitam la Suedia, in afara de acest Turning Torso, de Ice Hotel (in nord, in JukasJarvi) si de alte cateva exceptii remarcabile, constructiile sunt gandite extreme de pragmatic si functional: culorile sunt gandite pentru clima locala (de exemplu, toate acoperisurile sunt negre, pentru a usura topirea zapezii, desi din punct de vedere estetic, alegerea de culoare ar putea parea riscanta).

Un oras placut, linistit, relaxant, in care poti sa faci turul de oras nu doar cu autocarul, ca peste tot in lume, dar si cu vaporasul, pe canale. Practic, si Malmo, la fel ca alte orase scandinave, este un fel de mica “Venetie a nordului”; cei care au fost in Stockholm sau Copenhaga stiu ca orasul se poate vizita navigand pe canale cu vaporasul, oarecum ca la Venetia, doar cu imbracaminte mai groasa; asa ca, in ciuda reputatiei, nu doar Amsterdam-ul si Stockholm-ul concureaza pentru titlul de “Venetia Nordului”.

La Malmo, pentru turisti sau pentru calatorii de business, e usor de ajuns prin Copenhaga (mai simplu decat prin Stockholm, indiscutabil). Orasul are numeroase hoteluri cu servicii de buna calitate, niciunul cu adevarat de super-lux, insa am gasit cel putin doua optiuni business si leisure foarte confortabile si de standard ridicat, respectiv Hilton Malmo City sau Radisson SAS (ambele la distanta foarte mica de centru si de gara centrala a orasului, unde sosesc, din 20 in 20 minute, trenurile directe de la aeroportul Kastrup din Copenhaga).