Un articol care se repeta ca o placa de patefon stricata in presa economica din Romania in ultimele saptamani este cel bazat pe declaratia lui Ion Tiriac cu privire la managerii romani care ar fi “de trei ori mai scumpi decat cei de la Londra, Paris si Munchen”. 
Fara a cunoaste contextul exact al declaratiei (desi m-as putea gandi la informatiile despre schimbarea de management de la varful holdingului omonim), cred ca de fapt omul de afaceri roman a vrut mai curand sa spuna ca gasirea unui manager potrivit pentru companiile romanesti mari, fie el roman sau expatriat, este o misiune din ce in ce mai dificila, in niciun caz nu cred ca multiplul de trei indicat de Tiriac are vreo legatura cu un exemplu din business-ul real. Ca sa demonstram acest lucru prin reducere la absurd, am sa va rog pe toti cei care cititi acest articol si sunteti manageri romani angajati in Romania, indiferent de companie sau de pozitie (front-line management, middle-management sau top-management), sa luati salariul vostru lunar, sa il impartiti la trei, dupa care sa tineti minte suma rezultata.
Ganditi-va apoi care manager valoros nascut, crescut, educat si cu experienta castigata de business la Paris, Londra sau Munchen, ar fi de acord sa primeasca acea suma pe care ati tinut-o in minte, ca si salariu lunar pentru un job in Bucuresti. Common, let’s get real, nu exista un asemenea manager! Cei care ar veni din strainatate in Romania pe asemenea sume de bani sunt fie falsi manageri (am vazut multe la viata mea pe partea de inselatorii la angajare, inclusiv CV-uri false, mai ales pentru ca cele ale strainilor sunt mai greu de verificat), fie manageri “scapatati” (la apusul carierei, cand nu mai au la ce spera in Occident, sau cei care au facut un job mizerabil la companiile lor, au fost pusi pe liber, dar angajatorii le dau totusi referinte bune, deoarece a fost parte din settlement la concediere).
Mai exista si situatia bizara in care anumiti antreprenori romani angajeaza expatriati ca manageri pentru companiile lor in crestere, doar pentru a pune un pic de stabilitate formala intr-o organizatie de tip antreprenorial, chiar daca acei straini nu au niciun fel de experienta de management, singura lor calitate fiind, oricat de paradoxal ar putea sa sune, faptul ca NU vorbesc limba romana, prietenii stiu de ce (cred ca unii dintre cei care citesc aceste lucruri vor intelege foarte bine ce vreau sa spun).
Sa nu uitam ca in plus fata de salariu, un manager adevarat care vine din strainatate va solicita (si va obtine prin contract) multe alte privilegii (asa-numitele “executive perks”) la care un manager roman nici nu viseaza: locuinta de serviciu (si asta in conditiile in care costa 3000 euro pe luna sau mai mult, spre deosebire de Praga, Budapesta sau alte orase mai bine plasate din centrul Europei unde cu 1500 euro poti rezolva foarte bine problema locativa a unui CEO expatriat care vine acolo cu familia), asigurari si servicii de sanatate premium, asigurari de business, “parasuta de aur” in caz de reziliere a contractului, etc. etc. Numai aceste privilegii valoreaza, in multe situatii, semnificativ peste costul salarial total al unui manager roman.
Cu siguranta, si in piata fortei de munca din Romania exista exceptii si aberatii in ceea ce priveste managerii locali: e vorba cu precadere de acei manageri care au o parere extraordinara despre ei doar pentru ca au avut norocul sa mearga pe val cu o companie si au iesit la timp, trecand in alta barca rapida inainte de scufundarea celei pe care au condus-o anterior. Acestia vin si arunca niste preturi care nu au nicio legatura cu piata: culmea, unii chiar primesc ceea ce au solicitat, deoarece, revenind la ideea de inceput a articolului, problema nu este neaparat ca e nevoie sa platesti exagerat de mult pentru un manager valoros, ci ca este pur si simplu foarte dificil sa il gasesti!
Oricum, intr-un mod pervers, criza internationala are inauntrul sau si niste vesti bune cu privire la experienta de management care este sau va deveni in scurt timp disponibila la angajare in conditii mai rezonabile, indiferent ca vorbim de romani sau de expatriati.
September 29th, 2008 at 14:36
Un articol excelent.
Asta deriva din pricipiul: ce-i strain e bun pentru ca e strain. Apoi media care are un talent de a interpreta lucrurile intr-un mod unic si irepetabil (scoaterea din context, comentarii ale unor “experti”, duplicarea informatiei in toate zonele media ale trustului).
Moda managerilor straini nu e foarte veche, si cred ca se exagereaza ca in multe alte locuri.
Sunt cateva exemple care ne arata niste manageri cu rezultate excelente, chair exceptionale: vezi Robert Reckers de la BT.
Apoi media, care, nu se mai satura de articole sforaitoare cu manageri strani care vin ca si niste Lideri atotputernici sa ne scoata din groapa.
September 30th, 2008 at 3:32
Un post excellent.Multumesc.
October 1st, 2008 at 2:48
Buna dimineata Domnule Ghenea,
Ar fi 3 puncte pe care as dori sa le discut ca urmare a articolului precedent.
1. 3000euro ar costa o locuinta de serviciu in Bucuresti in comparatie cu 1500 in Budapesta, raportul 2:1. Este acest pret dublu o consecinta a unei calitati superioare a finisajelor sau este rezultatul unui limited supply pe o piata in crestere? Sau este poate pretul stabilit de arogantul proprietar al imobilului care iti surade spunandu-ti “vrei ‘calitate’, platesti”. Am evidentiat cuvantul calitate in mod ironic, deoarece platim dublu pe o calitate de doua ori mai proasta. Un simplu calcul matematic ne duce la rezultanta de 4, nu doar 3 cat a spus Tiriac. Astfel se poate construi o paralela la piata managerilor care poate au pretenti de doua ori mai mari oferind rezultate de doua mai mai slabe. Dar as dori sa ma opresc aici in ceea ce priveste acest aspect. Nu am calitatea si competentele sa critic rezultatelor altora.
2. In ceea ce priveste problema gasirii din ce in ce mai greu de manageri de calitate. Poate trebuie sa intelegem ca vinul de calitate creste o data cu vechimea. Valoarea unui manager creste o data cu multitudinea si diversitatea de proiecte in care a contribuit sau pe care le-a condus. Contextul socioeconomic in care multi middle top manageri au crescut cu siguranta are unele influente asupra stilului sau valorilor pe care acestia le transmit echipelor pe care le conduc. Change managementul in materie de valori la oameni maturi este foarte greu de atins si cere timp. Astfel, acei deja manageri de valoare trebuie sa ai rabdare si sa le ofere posibilitati de dezvoltare celor cu potential. Poate suferim in momentul de fata cu lipsa acuta de leaderi dar ar fi bine sa ne gandim la cauzele acestei probleme si sa incercam sa nu le mai repetam in viitor. Mi-ar placea sa observ in mediul de afaceri romanesc acel willing de a dezvolta resursa umana pe care l-am observat in numeroasele conferinte la care ati participat. Leadership is all about your legacy, the vision, the products that u bring to the market that satisfy the customers’ needs. Dar din pacate inceputul de capitalism ne preseaza cu prea multe cifre si zerouri pentru a mai avea timp sa ne gandim la dezvoltarea celor care intro zi ne vor conduce companiile fondate. Poate e momentul sa realizam care sunt cu adevarat prioritatile. “un balon de sapun” sau o crestere organica frumoasa si stabila?
3. Ar fi ca un challenge si poate ca o solutie care pe termen lung a crizei de resurse manageriale. Am spus la punctul doi, valoarea creste o data cu expunerea la o diversitate de proiecte care sa te imbogateasca din punct de vedere profesional si personal, caci it’s also the personal touch that counts. Astfel m-am gandit sa va propun sa oferiti internshipuri sau posibilitatea studentilor de a lucra in companiile pe care le conduceti. Astfel, ei vor avea sansa sa invete de la profesionisti in domeniu arta manageriatului. M-as bucura sa aflu ca un astfel de program se afla in derulare. Din punct de vedere P&L s-ar putea pe moment sa vedem o balanta negativa dar ce s-ar fi facut omenirea daca nu ar fi fost investiti bani in R&D?
Cu speranta unui viitor mai bun,
V
October 1st, 2008 at 9:07
Vlad,
De acord cu comentariile tale, mi se pare foarte interesanta si adevarata mai ales ideea ca expunerea la un numar semnificativ de proiecte si experiente diverse de business creste valoarea unui manager, iar pe ansamblu valoarea unei “scoli nationale” de management poate face un salt valoric numai intr-un interval de timp mai lung, probabil cel putin o generatie.
Cu privire la comparatia calitativa cu Budapesta (sau cu alte orase mari din zona), accidental am fondat sau condus companii in tari ca Ungaria si Polonia, cunosc de asemenea putin mediul de business din Cehia si pot sa iti spun (evident e o constatare subiectiva) ca managerii din Bucuresti sunt mai valorosi, in medie, decat cei de pe acelasi nivel din Budapesta, Praga sau Varsovia. Nu stiu care sunt cauzele acestei diferente pozitive pe care am constatat-o eu, dar cred ca o cauza importanta ar putea fi “suficientza” (piete mai mari, in care parea mai usor sa faci business, din cauza dimensiunii, dezvoltarii, investitiilor straine, la un moment la care in Romania trebuia si trebuie in continuare sa fii foarte imaginativ si alert pentru a realiza performante de management asemanatoare). Oricum, repet, e doar o parere subiectiva si personala, nu stiu daca exista statistici pentru asa ceva.
Marius Ghenea.
October 1st, 2008 at 14:36
Va multumesc pentru raspuns si timpul acordat.
Ma bucur sa aud ca experienta v-a demonstrat ca manageii romani aduc in general rezultate mai bune. Sper ca si incontinuare aceata parere personala sa va fie confirmata.
As dori sa va spun ca nu am dorit sa transmit ideea ca oamenii din mediul de business din Romania sunt mai prosti pregatiti decat cei din regiune. Nu sunt sustinatorul managerilor straini sau al celor autohtoni ci doar al “meritocritatii” regardless of sex,age,colour in cadrul structurilor organizationale.
V