In ultimul numar al Revistei Biz, am publicat un nou material editorial, pe care il puteti citi aici
in forma finala din revista. Iata mai jos si materialul brut de la care a pornit articolul:
Au fost perioade lungi in istoria moderna a Romaniei cand educatia facea diferenta. In perioada interbelica (si chiar un numar de decenii dupa al doilea razboi mondial) Romania era un stat preponderent agrar, cu o populatie in majoritate rurala. Parintii mei (ca si majoritatea celor din generatia lor) au pornit de la tara cu ideea, insuflata de parintii si bunicii lor, ca singura cale prin care pot face o diferenta in plan personal era educatia.
Educatia insemna sa mergi la liceu, apoi la facultate, sa mergi la oras si sa devii prima “generatie incaltata” din familie. Dar lucrurile nu erau mult diferite nici in zonele urbane ale Romaniei. Acolo, adesea o educatie mai buna insemna sa mergi catre universitati din strainatate, sa fii mai bun decat parintii si bunicii tai, revenind apoi in tara pentru a te realiza profesional si social. Apoi a venit comunismul, cand toate pareau egale, complet nivelate, insa iarasi, educatia facea diferenta. Am putea spune ca, intr-un fel, in perioada comunista, in Romania, educatia era de faptul singurul lucru care putea face aceasta diferenta: toti aveau cam aceleasi salarii, indiferent daca lucrau in fabrici sau daca erau medici, ingineri, profesori, dar cu toate acestea, oamenii cu o educatie superioara se distingeau in mod clar, erau apreciati, se puteau realiza macar in planul social, daca nu in cel material.
Asa ca daca ne intrebam cum a fost posibil ca Romania, in plina perioada comunista, sa aiba un sistem de educatie performant (chiar a fost foarte performant), raspunsul este simplu: era singurul mod de a fi mai bun, de a realiza ceva mai mult in viata. Se pare ca acum, educatia nu mai face diferenta, din pacate. De la tribunele cele mai inalte ale statului (guvern, parlament), primim zilnic exemple de oameni lipsiti de educatie care au ajuns in pozitii inalte, de autoritate, fara a avea neaparat meritele corespunzatoare acestor pozitii. Insasi gramatica limbii romane incepe sa se rescrie, cu acest “care” in loc de “pe care”, o greseala gramaticala care a invadat spatiul public, incepand de la oameni politici importanti si mergand apoi in jos, catre masa populatiei. Intr-o tara in care ministrul invatamantului are probleme vizibile si recurente cu limba romana, cum ar putea arata sistemul nostru de educatie?
S-a vorbit mult despre rezultatele catastrofale de la bacalaureat, dar pentru cineva care lucreaza cu generatia mai tanara, nu cred ca era vreo surpriza: e suficient sa dai un test scris de angajare unui numar de candidati care au absolvit liceul sau chiar vreo facultate si sa vezi ca prea multi dintre ei sunt inca agramati in limba lor materna, ca sa intelegi nu doar nivelul de educatie, ci si cat de putin mai inseamna acum, pentru o mare parte a tinerei generatii, idei ca educatie sau dezvoltare personala. Eu insumi lucrez cu tineri atat in programul Schoolfostartups cat si in diverse programe de dezvoltare si educatie pentru studenti, si vad aceste probleme, cu plusul ca cei care intra in astfel de programe sunt chiar acei tineri (nu suficient de multi), care sunt in continuare interesati de dezvoltarea lor personala reala, fie ca vor merge pe calea antreprenoriala, fie ca vor merge pe calea profesionala.
Si din pacate, lucrurile nu se pot schimba in bine peste noapte, indiferent ce am face de aici inainte, pentru ca educatia este o constructie care incepe de la baza si continua apoi spre varf, ca o structura de caramizi, din care nu trebuie sa lipseasca niciuna, mai ales acolo, la baza priamidei. Cum putem sa vorbim despre principii de viata corecte, despre aspiratii personale mai mari (dar si bazate pe niste premise corecte), atunci cand nici macar aceste prime caramizi nu sunt puse la baza educatiei copiilor si tinerilor din Romania de azi? Sunt prea multi tineri azi care nu mai cunosc istoria sau geografia Romaniei, pe langa problemele endemice cu gramatica. E greu sa ai in aceste conditii un dialog eficient cu acesti tineri pe teme importante ale Romaniei de azi si dintotdeauna, daca lipseste aceasta baza.
Tabloidizarea informatiei, lipsa de interes in crestere a profesorilor, tentatiile materiale imediate ca si mirajul pe care il au tot mai mult tineri in legatura cu “arderea etapelor” sunt toate de contabilizat in ceea ce priveste viciile in crestere ale acestui sistem educational. Ce rost are sa inveti ani de zile pentru a intra la o facultate buna, cand poti cumpara o diploma de la o facultate care a vandut deja sute de mii de astfel de diplome in ultimii ani? Iar business-ul pare sa mearga atat din bine, incat se face acum chiar si reclama TV pentru a atrage si mai multi tineri creduli (sau pur si simplu lenesi) in acest fals sistem educational. E greu de spus cum ne vom intoarce la baza cu ceva sanatos, solid, atunci cand in momentul de fata, ceea ce putem face este doar sa incercam sa stingem tot felul de focuri aprinse din interese materiale meschine sau, uneori, chiar din inconstienta.
August 1st, 2011 at 23:57
Vor face copiii nostri, ce n-am indraznit noi sa facem.
Asa porneste educatia: din familie,cu pasi mici…
Suntem aceeasi generatie, totu-mi suna cunoscut
August 2nd, 2011 at 7:01
Este o performanţă să distrugi un sistem de învăţământ în doar 20 de ani. Am luat tot ce e mai urât din vest, inclusiv sistemul de “idiotizare”, cu finalitate de-profesionalizarea majorităţii.
Aici vina nu poate fi decât colectivă şi ignoranţa, în tandem cu răsturnarea scării de valori a societăţii, ne-a îngenuncheat.
Aici a intrat în scenă ultima piesă a dominoului: minoritatea a răsturnat majoritatea. Mă refer la ţiganizarea abruptă a României (nu este rasism, este un adevăr care deranjează).
Soluţia cred că este unică şi nu poate să plece decât de la baza societăţii: familia. Cei 7 ani de acasă pot scoate România din impas, fiind prima cărămidă – “cărămida primordială”.
August 2nd, 2011 at 11:34
Un popor sarac si needucat este foarte usor de manipulat. Asta s-a dorit. Si s-a reusit. Altfel, cine ar mai alege la conducerea statului ( si inca de doua ori ) oameni care sar cu bolta peste limita maxima de tupeu, de minciuna si de nerozie?
In plus, desi nu am prins decat foarte putin vremurile comunismului, mi-e lesne de inteles ca tinerii de atunci, neavand multe optiuni de petrecere a timpului liber, isi gaseau evadarea in carti. Astazi, cartile nu mai au loc de mall-uri, de socializare virtuala, de gadget-uri, de discoteci si de baruri.
Da, ar fi nevoie, in primul rand, de educatie pornita din familie. Dar, care familie? Tinerii de acum, cei care au picat bacaluareatul, isi vor intemeia curand propriile familii. Ei sunt viitorul. Ce asteptari am putea avea de la ei???
Solutia, din punctul meu de vedere: lideri adevarati in fruntea statului si o justitie netrucata. Data fiind profunda criza morala in care ne aflam, nu cred ca regenerarea se poate produce de jos in sus ci invers.
August 2nd, 2011 at 16:27
Era o melodie autohtona a carui titlu se potriveste foarte bine cu decaderea sistemului de invatamant romanesc…cum se numea? a, da TOT CE E BUN TRE SA DISPARA. Sper, totusi, ca raul a trecut, adica ce poate fi mai rau decat sa joci lapte gros la ora de fizica in timp ce profesoara citeste ziarul? Sau ce poate fi mai rau decat batai intre elevi si profesori (youtube stie mai bine)? Din pacate, o tara care nu investeste in educatie este o tara sortita pieiri.
August 2nd, 2011 at 19:10
Din cauza numarului mare de facultati a scazut concurenta la facultatile considerate bune si astfel ajung sa termine ASE-ul( culmea facultatea de Administratie Publica!) studenti care nu stiu ce inseamna puterea si opozitia.
August 2nd, 2011 at 21:32
Va recomand acest articol care vine din partea unui specialist, merita citit, cugetat, inteles mai apoi…. vedem.
http://danieldavidubb.wordpress.com/2011/01/29/despre-prostie-omul-intre-homos-sapiens-si-homo-stupidus/
August 3rd, 2011 at 14:50
Alina, intr-adevar e un articol foarte interesant, il recomand si eu! Si merge oarecum in linie cu teoria mea despre succesul antreprenorial, care se afla la intersectia dintre aspiratii si abilitati (se pot inlocui cele doua cu “scopuri” si respectiv “mijloace” si ajungem la definitia prostiei ca lipsa sau deficienta unuia dintre cele doua sau a ambelor elemente).
August 3rd, 2011 at 23:18
Da, si despre vreme se vorbeste. Dar nimeni nu face nimic in privinta ei.
August 4th, 2011 at 1:47
Sunt precum multi altii ,,prima generatie incaltata”,dar am avut parte de dascali de exceptie ,de la prima invatatoare pana la profesori universitari cu renume mondial;amintesc pe Grigore Moisil,Nae Teodorescu,Octav Onicescu,Miron Nicolescu si multi altii.
Am inceput scoala primara in fatidicul an 1947 si am absolvit facultatea in1963.Au fost ani grei de munca fizica si intelectuala.
Am trudit din greu pe ,,Vatra inaltarii mele”
ca om si ca intelectual.
Am spus ,,fatidic an”fiindca e anul in care a fost silit sa plece regele,iar noi copiii sa rupem din abecedar poza sa.La intoarcerea din vacanta de Craciun,n-am mai spus rugaciunea la inceperea si terminarea orelor si salutul era: Traiasca Republica Populara Romana.
Uneori in gluma eu spun prietenilor mai tineri ca am crescut si m-am inaltat odata cu Republica.
Primii dascali au fost mama si bunica;am facut ,,anul pregatitor dupa soba” sub indrumarea atenta a mamei care avea 7 clase primare.
Clasa a I-a am fost 9 colegi din care 2 au ramas repetenti fiindca nu reusisera sa citeasca si sa scrie corect,dar nici sa socoteasca corect in,,cercul de la 1 la 20″Si dascalul meu era din sat,nuse temea de oprobiul parintilor.
Clasele V-VII nu erau obligatorii si mergeau la scoala cei cu dorinta de a fi cineva,chiar daca pentru asta parcurgeau zilnic intre 6 si 15km pana la scoala(pe jos)
Am intrat la liceu concurand 180elevi pe 30 locuri,iar la facultate 870 pe 120 locuri,dand examene scise eliminatorii si apoi examene orale si in functie de media obtinuta care trebuia sa fie f.aproape de nota 5(sistem de note de la 1-5)si intre 8si 10 la facultate.
Profesorii mei din liceu erau toti formati ca dascali in perioada interbelica si asa ambeneficiat de o pregatire exigenta si de buna calitate.
In facultate participarea activa si prezenta la cursuri si seminarii era obligatorie.
Degradarea invatamantului s-a produs gradual incepand cu anii70cand invatamantul de10 clase a devenit obligatoriu,cand promovarea celor slabi era impusa de sefi(DIRECTORI,inspectori,ACTIVISTI DE PARTID,).
Dupa 90 insa s-a slabit tot mai mult autoritatea dascalului,s-a rupt legatura dintre scoala si familie,iar dorinta de educatie si instuire a scazut odata cu aparitia nonvalorilor ca modele de urmat.
Ma bucur cand stiu ca mai sunt inca printre tineri si din aceia care studiaza si cred ca educatia va face diferenta!
August 5th, 2011 at 15:09
Aveti dreptate in tot ceea ce spuneti.
Este foarte grava situatia in care suntem acum. Eu sunt studenta in anul 3, iar ceea ce se face in liceu, facultate etc. nu poate fi numita nici pe departe ,,educatie”.
Si ne mai miram ca tara merge rau. Cum ar putea merge mai bine avand in vedere ca de pe bancile faculatii ies absolventi pe banda rulanta care habar nu au ce anume au studiat si lipsiti de interes. Iar cei care chiar ne dam interesul si dorim sa invatam si sa realizam ceva in viata,in loc sa fim incurajati, intampinam din ce in ce mai mutle obstacole. De profesori nici nu mai are rost sa discutam. Prea putin sunt cei care chiar ne invata cu adevarat, si ne pregatesc pentru ce urmeaza dupa terminarea facultatii.
Toata lumea isi pune mereu sperantele in generatiile urmatoare. Ca ele vor schimba ceva. Eu sincer am retineri in aceast privinta. Din cate am observat, referitor la cei din generatia mea, poate 20% -si asta ca sa fiu indulgenta- vor cu adevarat sa se realizeze in viata si sa schimbe ceva, cat de putin in lumea asta. Insa si acesti 20% au nevoie de sprijin, nu de piedici. Iar generatiile care vin sunt din ce in ce mai rau…din pacate.
Educatia cea mai importanta o primesti in primii ani de viata. Daca pana la varsta la care aplici pentru a intra intr-o scoala buna ai dobandit principiile de baza, atunci cu siguranta vei fi o persoana cu aspiratii si care va cauta mereu calea cea mai buna pentru a ajunge unde vrea, insa fara ,,a calca pe nimeni in picioare”.
Ceea ce ma bucura, este ca exista persoane ca Dvs. care cred in tineri si doresc sa ii sprijine si sa le ofere informatii de valoare pentru a putea reusi in viata.
VA FELICIT pentru felul in care ganditi si actionati!
August 6th, 2011 at 12:17
[...] Nevoia de educație [...]
August 8th, 2011 at 9:37
Interesant
August 9th, 2011 at 0:05
Desi aparent incorect si frustrant, cred ca mergem pe urme deja batute. Nu suntem, din fericire, primii nici macar in felul asta superficial de a trata educatie; au facut-o altii inaintea noastra si au supravietuit. Probabil, cu lentoarea specific mioritica, o s-ai supravietuim si noi.
) l-am trait ar fi fost viabil azi. Sistemul trebuie (si incet-incet va fi) modernizat, trebuie adaptat realitatii actuale, invatamantul trebuie simplificat si nisat, orientat. Nici macar noi, cei din 70′s (fie si 60′s), nu ne mai hranim din scriitura cu aceeasi indarjire azi, asa ca trebuie sa acceptam schimbarea.
Personal nu cred ca un sistem de invatamant similar celui pe care (pardon “care”
Nu-s de la guvernare, ma pregatesc doar prin discursurii populist-mobilizatoare pe bloguri, am insa convingerea ca in vremurile astea de comunicare facila putem livra informatie mai atent selectata si mai specializata a.i. efectul sa fie mai bun decat in epoca apusa, mai putina reduntanta si mai multa relevanta, zic.
August 9th, 2011 at 8:51
Buna ziua,
Facand parte din “sistem” sun interesat de a da un feedback acestui articol. Despre sistemul educational din Romania po fi spuse multe lucruri, bune si rele. Cred insa ca o asemenea analiza este mult mai complexa si trebuie facuta contextual.
Daca analizam din perspectiva profesorului de la catedra, sa fim seriosi, ce motivatie poate avea sa creeze competente si varfuri cu un salar mizerabil. Ma intrebam de multe ori ce motivatie poti sa ai pentru un salar de 1000 de ron, muncind zilnic, facand un doctorat pe o tema unica in Romania, iar interesul “sistemului” pentru toate acestea fiind zero. Meseria de profesor, mai ales in universitati si-a pierdut excelenta, motive sunt multe. Insa nu cred ca se poate face performanta pe bani putini, fara o strategie si un demers clar din partea statului. Mereu se schimba legi care genereaza turbulente in contextul educational, nu ti se aloca resurse, nu ai acces la granturi de cercetare. NU ESTI SUSTINUT SA FACI CERCETARE FUNDAMENTALA (care conteaza, dar care costa)!
Din perspectiva studentului lucrurile sunt si mai clare. Am avut si am studenti buni, care ori se pierd din cauza unor factori contextuali, ori aleg calea occidentului unde se realizeaza material. Universitatile s-au comercializat. Cum sa supravietuiesti ca universitate cand statul aloca doar 500 de euro pe student, bani care oricum nu ajung nici macar pentru educarea acelui student. Universitatile au fost nevoite sa devina comerciale datorita unei viziuni pe termen scurt si a incompetentei ministrilor si a rectorilor, dar si a unui context gaunos, greoi si plin de profitori.
Ce poate spune un student foarte bun chiar excelent care dupa ce termina facultatea nu isi gaseste un loc de munca in domeniul in care a fost format? Cea mai mare dezamagire a mea este cand vad studenti buni care vor sa se realizeze si sa puna osul in aceasta tara, ca sunt refuzati, cand vad ca si in companiile mari de consultanta se intra pe baza de pile, relatii sau pentru ca numele tau spune ceva. Ce pot spune cand un student execptional care termina specializarea de Managemen se angajeaza ca un banal contabil, sau mai rau alte meserii care nu au nicio legatura cu formarea lor profesionala. In occident mediul de afaceri este foarte apropiat de facultati. Exista sinergii intre facultati si firme, iar produsele sunt studenti foarte buni, capabili sa faca fata la provocarile actuale si viitoare.
Spre dezamagirea unora, as spune ca lipsa interactiunii dintre mediul de afaceri si facultati genereaza aceste rupturi sau prapastii intre realitate, idealuri, nazuinte sau vise. Cred mult in tineri si in capacitatea lor de a schimba lucrurile. cred in cei care sunt “firesti”, sinceri si care pot deveni profesionisti. Insa fara sprijinul nostru concertat vor ajunge mediocri la fel ca multi altii care au avut potential, dar nu l-am valorificat.
Cand ai vom scoate impreuna (universitatile si mediul de afaceri) in fata pe cei buni si care sunt competenti si cand ai vom sustine fie ca sunt profesori sau stuenti, atunci vom putea spune ca invatamantul face diferenta. Momentan traim o drama datorita indiferentei, a smecheriei si a diletantismului!
Dar sa nu ne pierdem optimismul, eu sunt sigur ca, cu pasi mici voi reusi sa fac schimbari la fel ca si pana acum.
Cu stima,
Alexandru
August 10th, 2011 at 17:12
buna ziua , cum nu am aflat o adresa a dumneavoastra de mail , va atrag atentia asupra unei afaceri care sper sa nu va scape . ANNO1777.com .
o zi buna .
August 12th, 2011 at 7:48
Keep up the good work, Alin!
August 12th, 2011 at 7:50
Multumesc, Anca!
August 12th, 2011 at 7:52
Ana, ce vreme ai vrea sa fie azi?
August 12th, 2011 at 7:55
Iuliana, adresa mea de e-mail este disponibila pe acest site, pe home-page, in zona de contact.
September 27th, 2011 at 13:51
Buna ziua, citind ariticolul dvs m-a facut sa imi aduc minte de cateva apasari din acest domeniu . Rezultatele bac-ului de acum a scos la iveala rezultate dezastruoase din punctul meu de vedere. Exceptand nemultumirea profesorilor, mai este demn de punctat si lipsa de interes a elevului/studentului .Poate ca am fost eu mai “geeky person” , dar mama mereu imi spunea ca atunci cand incepi sa vorbesti , lumea isi da seama ce fel de om esti. Nu jignesc si nu arat deocamdata pe nimeni cu degetul . Reforme, post reforme si schimbari de acest gen au fost facute fara prea mult succes in domeniul educational . Rar vad elevi/studenti in parc/metrou cu o carte in mana , sa citeasca…Tristete dc??- astfel cum isi dezvolta gandirea ? cum va capta vreodata o imagine de ansamblu ? cum isi va dezvolta un vocabular ? La facultate??!!! Ca si atunci si acum , studentii spun: la ce iti trebuie prezenta 100%, oricum se poate copia? La ce sa fii atent, ca practica conteaza? conteaza practica cand tu nu te poti exprima corect si coerent si incerci sa faci primii pasi echilibrati in viata? Conteaza diplomele cumparate daca atunci cand esti intrebat basic things nu le poti recunoaste dintr-o mie? conteaza acele diplome cand uiti notiuni simple ca :respect , colegialitate , reciprocitate , cooperativitate? Inteleg frustarea profesorilor si chiar greul de a se adapta la sistemul care inca exista.Sa fiu si mai corecta inteleg ambele parti , schimbarile care au survenit de la an la an nu pot fi very easy to manage, it needs time. Singura intrebare pe care o am : cat ne mai ia pana cand ajungem la un inceput…caci de echilibru nu poate fi vorba?