Inainte de a trece la raspunsuri, un mare cuvant de multumire fostilor colegi de la companiile pe care le-am condus in trecut care au intrat pe acest forum si au participat cu opinii, am fost impresionat de faptul ca isi amintesc pozitiv de mine! Mi-as dori sa ma fi ridicat, macar in parte, la nivelul aprecierilor lor elogioase, dupa cum sper ca si in prezent, in companiile cu care lucrez, sa reusesc sa realizez performante asemanatoare, nu doar din punct de vedere al succesului afacerii sau al profitabilitatii, dar mai ales in ceea ce priveste lucrul in echipa, multumirea si respectul de sine al oamenilor cu care lucrez. Din pacate aceste lucruri se castiga doar prin cinste, atitudine etica si munca grea, si asta zi de zi timp de mai multi ani, nu intr-un blog sau intr-un forum, iata de ce mi-e foarte greu “sa ma explic” sau sa explic activitatea mea de pana acum, in cateva randuri. Daca fostii colegi doresc sa ma contacteze, cu siguranta stiu cum sa ma gaseasca, nu mi-am schimbat coordonatele personale (asta sau un “google” ar trebui sa rezolve problema).
Pentru a structura cat mai bine raspunsurile, imi voi permite sa reiau pe scurt intrebarile pe care le-am gasit incluse in diversele comentarii, atat cele pozitive, cat si cele negative si dupa fiecare intrebare sa vin cu raspunsul (cu scuze ca nu voi putea mentiona numele membrilor care au trimis acele intrebari, pentru ca unele au fost trimise de mai multe ori, eventual in forme usor diferite, dar cu aceeasi idee si cu scuze ca nu am raspuns la fiecare intrebare separat, in context, ci le listez pe toate impreuna):
Sunteti actionar Neogen?
Raspuns: NU, nu am nici o legatura cu acest site sau cu compania care il detine, din punct de vedere al actionariatului, insa apreciez prezenta Neogen pe piata Internet romaneasca, iar participarea mea la acest proiect este o dovada a acestei aprecieri, ca si un sprijin al demersului Neogen si in nici un caz ca o “reclama” pentru mine.
De unde ati avut 3.000 dolari in 1993 pentru inceperea afacerii?
Raspuns: I-am imprumutat de la un unchi de-al meu, apoi inca 6 luni cand afacerea a inceput sa creasca, i-am returnat cu dobanda; a fost un risc pe care mi l-am asumat impreuna cu cei doi colegi cu care am pornit la drum; daca lucrurile nu mergeau bine, exista probabilitatea sa muncesc ani de zile pentru a restitui acei bani; in plus, am imprumutat vechea Dacie a tatalui meu pentru a face transportul de marfa la firma; de fapt, fiecare dintre noi trei, fondatorii companiei, am incercat sa aducem ceva in afacere (insa eram toti trei din “provincie”, fara nici un fel de bunuri sau proprietati, iar in acest sens am pornit intr-adevar de la zero); desi mi se pare absolut ridicol sa ma justific in fata dvs. pentru inceperea unei afaceri cu 3 mii dolari in 1993, la varsta de 25 ani, o fac pentru a risipi orice urma de indoiala (desi repet, pare ridicol, mai ales in conditiile in care chiar in perioada respectiva se fura toata Romania, bucata cu bucata, sub ochii nostri ai tuturor, de catre oameni dintre care unii sunt si acum toata ziua la televizor, fie oameni politici importanti, fie “mari” oameni de afaceri; aici indignarea mea este la fel de mare ca a dvs., insa ea trebuie directionata corect, adica hai sa ne intrebam cu totii inca o data cine a furat de exemplu cele trei miliarde de la Bancorex, nu de unde si de ce am pornit eu cu trei mii!) As mai adauga o nota aici cu privire la mai multe opinii ca “oamenii simpli care vor sa porneasca o afacere nu au nici acum trei mii de dolari pentru start-up”, ceea ce mi se pare exagerat: mai toate familiile din Romania detin o locuinta proprietate personala (urmare a “improprietarii de la inceputul anilor `90), iar rata somajului este foarte scazuta, asa ca estimez ca 95% din populatia de varsta activa a Romaniei dispune in acelasi timp de un salariu (un contract de munca), fie el si mic, ca si posibilitatea constituirii unei garantii (pe locuinta personala sau a parintilor, daca sunt dispusi sa ajute), pentru a obtine un credit (fie pentru “nevoi personale”, fie pentru un scop mai precis legat de demararea unei afaceri); in acest sens, cateva mii de euro sunt simplu de obtinut pentru o mare majoritate a celor interesati de a deveni antreprenori, insa problema se pune de fapt in termeni de risc: sunteti dispusi sau nu sa riscati o ipoteca pe casa sau o alta garantie pentru un credit, ca sa incepeti o afacere pe cont propriu? Decizia este a fiecaruia, insa asa cum spunea un participant la forum, problema reala sau principala nu este a sumelor necesare pentru investitie, ci a apetitului de risc al romanilor, a asumarii acestui risc; nu se poate ca in acelasi timp sa ai risc zero si castig foarte mare, cele doua elemente se echilibreaza intotdeauna pe balanta, respectiv risc mare inseamna profit sau randament potential mare, si invers, mergand pana la “risc zero egal profit zero”, desi poate parea ciudat; dintr-un anumit punct de vedere, e normal sa ne fie si acum teama de a ne asuma riscuri pe care un occidental nu ar sta pe ganduri sa si le asume, pentru ca suntem intr-o tara fara experienta economiei de piata, care abia a iesit din comunism si apoi din cripto-comunism (respectiv perioada anilor 90 in care, in loc sa mergem cat mai repede catre capitalism si economie de piata, guvernele noastre au insistat pe pastrarea proprietatii de stat si pe cat posibil a economiei de stat centralizate, cu pretextul ca nu trebuiau create probleme sociale de tip somaj si inflatie, dar cu motivatia reala ca, pastrand proprietatea de stat asupra tuturor acestor active, cripto-comunistii de care vorbim au permis si de multe ori au contribuit activ la “capusharea” si falimentarea de-facto a acestor companii de stat, furand miliarde de acolo, ca si din bancile tot de stat, modelul Bancorex)
Sunteti un comerciant si nu ati adus nimic bun pentru Romania, pentru ca la fel ca ceilalti comercianti ati contribuit doar la cresterea importurilor si la deficitul balantei de plati, nu ati contribuit la afaceri de productie si la cresterea exporturilor, nu ati adus investitii in Romania
Raspuns: din punct de vedere al obiectului de activitate, investitiile mele au fost, si in trecut si in prezent, diversificate; este drept ca in primii ani am inceput cu comertul, dar daca imi spuneti o afacere de productie pe care un tanar de 25 ani o putea demara cu 3,000 dolari imprumutati, jos palaria! In prezent, am investitii finalizate sau in curs pe partea de distributie de produse IT, productie de elemente de mobilier, productie agricola, servicii de IT si telecomunicatii, adica un portofoliu larg; cu privire la “ce am facut pentru Romania”, probabil ca nu foarte mult, insa oricum sunt mandru ca am contribuit la aducerea in Romania a unor investitii straine directe de peste 100 milioane euro (daca inca 1,000 romani ar fi avut aceeasi performanta, faceti calculele si vedeti cam care ar fi nivelul FDI total in Romania post-decembrista: va asigur ca am trai intr-o Romanie mult mai bogata, mult mai prospera); in afara de aceste investitii finalizate, incerc sa concretizez aducerea in Romania a unor investitii noi in valoare de inca ca. 50 milioane euro (in principal in domeniul infrastructurii de comunicatii, acolo unde Romania are ramaneri in urma); nu as vrea sa adaug aici si un cliseu, dar in acest proces, am contribuit in plus la crearea a peste 2,000 locuri de munca; nu am distrus parteneri de afaceri sau dealeri ci dimpotriva, i-am sustinut, i-am ajutat sa se dezvolte (pentru domnul din Tg. Mures care a afirmat ca nu am intrat niciodata in acel oras, cel mai simplu ar fi sa ia relatii despre mine de la colaboratorii nostri din acel oras, firma de calculatoare Redatronic, tind sa cred ca referintele vor fi pozitive, poate acest lucru ii va schimba putin opinia negativa colegului de club din Tg. Mures); cu siguranta am facut si greseli in business, poate am facut oameni sau companii sa sufere (desi in parte acestea sunt regulile dure ale oricarei piete libere), pentru ca sunt un “business angel” si un “inger” pur si simplu, deci sunt supus greselii; nu in ultimul rand, cred ca eu si intreaga generatie tanara care a condus si conduce IT-ul romanesc al anilor 90 am contribuit (uneori impotriva guvernelor obtuze si a piedicilor administrative) la aducerea in Romania a unor mari investitii IT ca centrele de dezvoltare de la Oracle sau Microsoft, dar si multe altele; evident, aici contributia mea a fost nu doar modesta, ci extrem de mica, infinitezimala, dar pozitiva, NU negativa!
De ce doriti sa va faceti reclama prin Neogen?
Raspuns: Consider ca, la nivel personal (deci nu ca publicitate de companie sau de brand), reclama (sau in general, expunerea media) nu este buna decat pentru politicienii care vor voturi, pentru dive TV sau femei intretinute care au nevoie de a fi si in continuare “intretinute” si poate pentru piticii de gradina, prietenii stiu de ce. Un om normal (mai ales un om de afaceri normal) nu are nevoie de expunere pentru el (si in plus nici nu vrea expunere, pentru ca altfel s-ar fi facut politician, diva sau pitic de gradina, nu om de afaceri), decat in masura in care aceasta expunere ar avea un impact pozitiv asupra afacerilor pe care le reprezinta. Cum eu nu doresc sa reprezint in acest Club o anumita afacere, ci doar pe mine insumi (nu cred ca m-ati vazut facand reclama la o companie sau alta), e clar ca NU doresc sa imi fac reclama pe Neogen. Formatul propus nu a fost in nici un caz de reclama, ideea a venit de la clubul Neogen iar eu am fost bucuros sa particip doar pentru a putea comunica niste idei interesante legate de dezvoltari de business, decizii in cariera sau in afaceri, alte subiecte de interes pentru toti membrii clubului. Si in acelasi timp, sa primesc feedback de la dvs, ceea ce e important pentru mine.
Aveti pe cineva din familie care are legaturi cu Securitatea?
Raspuns: Nu, nu exista nimeni in familia mea cu asemenea legaturi iar eu personal nu stiu sa fi cunoscut vreodata un securist, fie inainte, fie dupa 1989 (ce e drept, inainte de `89 eram inca adolescent: licean si apoi student). Un unchi de-al meu (care a murit acum cativa ani) a fost arestat si inchis de Securitate prin anii 60 (ramanand apoi marcat pe viata de aceasta experienta tragica), dar cam la asta se rezuma legaturile mele, si acestea indirecte, cu respectiva institutie. Parintii mei sunt amandoi profesori, pensionari, ei locuiesc in continuare in Craiova si au fost “prima generatie incaltata” din familia noastra, deoarece bunicii mei au fost cu totii tarani saraci (sau mai precis saraciti de comunistii care le-au confiscat pamanturile) din Oltenia. Imi pare rau ca nu va pot oferi o poveste mai interesanta si mai controversata despre mine, dar acesta sunt eu, un “roman linistit”, oltean venit din provincie la Bucuresti cu 20 ani in urma, fara nici un ban si fara nici o relatie. Ceea ce mi se pare interesant este ca, pe orice forum si in general in orice discutie, apare cate cineva care pune aceasta intrebare care contine cuvantul cheie “securist”, oricand si despre oricine. Cred ca persoanele care fac acest lucru fie isi primesc in continuare simbria de la Securitate si incearca sa isi justifice acesti bani prin mentinerea acestui organism in atentia publicului din Romania (ca un fel de “bau-bau” bun in orice situatie), fie sunt niste oameni putin informati dar rau intentionati. Altfel nu inteleg de ce trebuie sa se ajunga intotdeauna la aceasta intrebare? De ce, intr-o asemenea situatie, nimeni nu intreaba niciodata persoana in discutie daca a fost premiant in scoala, daca a participat la Olimpiadele scolare, ce note a avut in Facultate, care este coeficientul sau de inteligenta, cate limbi straine vorbeste sau macar, desi iar e un cliseu, ce acte de caritate a facut in ultima vreme, daca participa activ in societatea civila, daca sustine cauze umanitare sau alte asemenea intrebari? Intotdeauna, apare idiotenia cu “nu-i asa ca nu-stiu-cine din familia ta a fost securist”? Imi pare rau ca trebuie sa ii dezamagesc, dar in cazul meu asa ceva pur si simplu nu s-a intamplat. Ca o ultima precizare: chiar daca, prin absurd, cineva din familia mea ar fi fost securist, credeti ca eu as fi o persoana diferita? Nu, as fi tot acelasi pentru ca “nu vor purta fii pacatele parintilor”, asa cum foarte bine spune morala crestina, si prin extenso nici ale altor mebri de familie. Numai ca morala (fie ea crestina sau laica) lipseste in mod substantial prea multor romani (fata de situatia unei societati “sanatoase” din punct de vedere moral), aceasta este una dintre problemele noastre grave, o criza morala in care ne adancim pe zi ce trece.
Arena leilor este o emisiune “regizata” si nu ne place, iar pentru ca este realizata din bani publici (fiind realizata de TVR2), noi, telespectatorii, ar trebui sa decidem cine participa si cine castiga sau cine si ce spune in emisiune
Raspuns: Cu riscul de a folosi iar un cliseu, le recomand celor care nu agreeaza aceasta emisiune sa foloseasca telecomanda cu incredere pentru a schimba canalul; ar trebui insa sa precizez ca eu personal sunt doar un participant la emisiune, in nici un caz nu am controlul asupra regiei sau in general a desfasurarii emisiunii, asa ca nu voi lua nici un fel de critici in numele emisiunii, dupa cum nu as accepta nici un fel de credit personal de la cei care apreciaza emisiunea, pentru ca nu e meritul meu ci al realizatorilor! Pentru ca am vorbit totusi de Arena leilor, trebuie spus ca i) emisiunea este un format licentiat de Sony Pictures, care se asigura de respectarea indicilor de calitate (emisiunea a rulat si in Marea Britanie recent sub numele de The Dragons` Den), ii) emisiunea are sponsori deci isi realizeaza propriile venituri, nu cred ca ia nimeni din banii dvs. de abonament pentru aceasta emisiune, iii) rating-ul emisiunii este la un nivel foarte bun, peste planul initial al televiziunii la introducerea in grila (ceea ce demonstreaza ca emisiunea are succes si va genera o noua editie in curand), iv) nu exista nici o “regizare” a intalnirilor cu intreprinzatorii, totul se petrece in momentul filmarii, nu avem nici un fel de informatii sau contact anterior cu participantii, toata discutia si analiza sunt de tip wysiwyg (ceea ce vezi este ceea ce primesti, cu precizarea ca, din motive de incadrare in timp, anumite prezentari de proiecte sunt editate in sensul scurtarii prezentarii si dialogului, iar acest lucru poate genera uneori senzatia ca “nu s-a spus tot” sau ca leii din Arena au desconsiderat fara temei o propunere interesanta), v) este foarte bine ca emisiunea naste si controverse si ma bucur ca sunt telespectatori care apreciaza participantii si leii in mod diferit, e o dovada a faptului ca e o emisiune “reala”, care naste simpatii si antipatii, opinii pro si contra, ceea ce este admirabil (cu conditia ca limbajul comentariilor dvs. sa ramana totusi in zona urbana, sa nu iasa inspre mahala, asa cum am vazut cateva comentarii pe care prefer sa le ignor, din acest motiv), si nu in ultimul rand vi) nici eu si nici colegii mei din Arena nu beneficiem de nici un fel de compensatii financiare pentru participare, deci suntem in emisiune “pro-bono” (iar cu privire la “ideile” prezentate in Arena, daca i se pare cuiva ca avem vreun posibil avantaj din acest punct de vedere, se inseala, pe de o parte pentru ca au fost putine idei cu adevarat remarcabile si in al doilea rand pentru ca oricum “le vede toata tara la televizor”, asa ca oricine le poate utiliza la fel cum putem si noi!)
Vreti numai afaceri care aduc randament de 100% pe an, numai afaceri in comert, vreti sa ii inselati pe cei care le propun
Raspuns: Gresit, rata de randament pe care o propun in general pentru gama de investitii de cca. 100,000 euro este de 35% pe an (adica recuperarea investitiei in 3 ani), ceea ce este rezonabil, tinand cont de riscurile relativ mari ale unei afaceri la start-up; evident, fiecare analiza este facuta caz-cu-caz, pentru ca fiecare caz de business este diferit de altul si in principiu e vorba de o analiza risk vs. return; faptul ca in Arena am semnat totusi personal nu mai putin de 5 acorduri de investitii (atat in domeniul productiei, cat si al agriculturii si serviciilor) din cele 11 care s-au concretizat, in total, in prima editie a Arenei Leilor este un indicator destul de bun al modului cum s-au desfasurat lucrurile in Arena, cred eu, ca si al faptului ca intreprinzatorii care aveau nevoie de finantare au gasit un sprijin in mine; nu spun neaparat ca orice intreprinzator care are nevoie de finantare ar trebui sa vina in Arena leilor, dar intr-un fel sau in altul, un asemenea intreprinzator va ajunge intr-o “arena a leilor”, chiar daca nu la televizor (trebuie sa mearga la banca sa ceara un credit si sa prezinte un plan, sau la un investitor privat, ceea ce, chiar fara luminile reflectoarelor, e tot o arena riscanta); din acest punct de vedere, eu consider Arena leilor ca avand un insemnat rol educational pentru intreprinzatorii din Romania sau cei care vor sa porneasca o afacere pe cont propriu sau in echipa, iar din acest punct de vedere, cum spune francezul, “a bon entendeur, salut” sau cine are urechi de auzit, sa auda; nu spun ca noi suntem neaparat mai destepti sau mai pregatiti decat alti investitori (de fapt vor intra probabil noi “lei” in Arena, in viitor), dar de acolo se pot trage cu siguranta unele concluzii in invataminte interesante de catre orice telespectator obisnuit cu notiunile din lumea afacerilor, sau care vrea sa inteleaga aceasta lume; exista intr-adevar si elemente de “show” in aceasta emisiune TV, pentru ca in orice emisiune TV trebuie sa fie si putin show, dar cred ca asta nu afecteaza, pe ansamblu, rolul sau educativ.
Ati facut bani cu fonduri europene/structurale? Ce parere aveti despre pornirea unei afaceri bazata pe asa ceva?
Raspuns: Cred ca este un moment foarte bun pentru a accesa fonduri europene, desi eu personal nu am beneficiat niciodata de asa ceva pana in prezent, insa chiar in aceste saptamani analizez un proiect interesant propus de un antreprenor, care se bazeaza pe accesarea unor fonduri Sapard. Cu alte cuvinte, nu prea am experienta in acest domeniu, invat si eu din mers. Dar cred ca unul dintre motivele importante pentru care antreprenori seriosi si cinstiti ar trebui sa incerce sa acceseze aceste fonduri ar fi tocmai pentru a impiedica infractorii mari ai Romaniei sa puna mana si pe aceste fonduri, pentru ca intr-un asemenea caz ele vor alimenta in continuare coruptia si in plus vor fi folosite prost/ineficient de acei pseudo-oameni de afaceri care nu au construit nimic, ci doar au obtinut subventii, “sinecure” sau privatizari dubioase cu sprijin politic sau mafiot. Revenind la obtinerea de fonduri europene, recomandarea este ca, in momentul in care aveti un plan eligibil (o schita de plan sau macar idea de afaceri propriu-zisa), sa mergeti imediat la un consultant care ofera servicii pentru accesarea fondurilor europene (sunt din ce in ce mai multi si mai specializati), pentru ca ei va vor indruma cu privire la pasii ce trebuie parcursi pentru obtinerea acelor fonduri (evident consultantii vor face acest lucru contra cost, dar cred ca merita banii). La final, o precizare si despre inconvenientele semnificative ale fondurilor europene: i) desi pare foarte interesant sa primesti bani de la UE “gratis”, ei nu se vor deconta decat pe baza unei parti din investitie asigurata de antreprenor cu propria finantare (deci trebuie sa aduceti si “bani de-acasa”) si a unor documente justificative foarte detaliate; ii) exista tot felul de constrangeri in ceea ce priveste utilizarea sumelor, atat din punct de vedere al contractorilor utilizati cat si din punct de vedere al materialelor si proceselor folosite la investitie (iar apoi compania va avea obligatii ferme cel putin pentru cativa ani de a mentine activitatea si anumiti parametric, in caz contrar finantarea fiind anulata), ceea ce face aceasta investitie mult mai dificila decat una pornita cu proprii bani, iar in anumite situatii (mai ales cand partea de contributie europeana scade sub un anumit procent din total), incepe sa nu mai merite efortul, deoarece rigorile fondurilor europene fac o investitie de acest tip cu 20-30% mai scumpa decat una facuta in conditii normale, fara accesare fonduri europene (asa ca ar trebui analizata orice propunere, chiar atractiva, cu multa atentie)
Ce parere aveti despre afirmatia ca “in Romania calculatoarele sunt mult mai scumpe decat in alte tari si asta din cauza comerciantilor care inseala cumparatorii cu adaosuri foarte mari”? Poate fi aceasta afirmatie generalizata si la alte produse de consum?
Raspuns: Cred ca este o mare eroare de apreciere: am calatorit personal pe toate continentele si oriunde merg, in SUA sau in Germania, Franta sau Japonia, intru din cand in cand si intr-un magazin de calculatoare. Va asigur ca nu am vazut nicaieri calculatoare mai ieftine decat in Romania si daca cineva imi demonstreaza contrariul, promit sa ii ofer acelei persoane orice configuratie de calculator isi doreste la pretul mai mic pe care l-a gasit strainatate. Nu stiu cat as putea sa fiu mai clar, din acest punct de vedere. Cei care spun altfel, fie sunt interesati doar de un scandal ieftin, fie sunt dezinformati, fie sunt pur si simplu “sedusi” de ideea ca in Romania totul e mai scump, doar salariile sunt mai mici. E posibil sa fie multe produse mai scumpe in Romania decat in alte tari (mai ales la produse cu vanzare foarte mica in Romania sau la produse unde pana nu demult au fost accize mari la import, ca in cazul televizoarelor din Asia unde diferenta de pret fata de UE era de pana la 40% , dar aceste lucruri s-au remediat si ele odata cu intrarea acum 3 luni a Romaniei in UE), dar nu e vorba de calculatoare. Din acest punct de vedere, problema in Romania este ca se practica adaosuri comerciale mult prea mici (mergand pana la 3-5% mark-up, ceea ce nu acopera nici minimele costuri de asamblare, livrare si garantie), iar aceasta este explicatia preturilor foarte mici, incepand de la 175 euro inclusiv TVA pentru un desktop de generatia actuala (cu procesor AMD, in timp ce cu Intel preturile incep doar cu vreo 10 euro mai sus!). Aceste preturi sunt fara monitor, dar chiar si adaugand monitorul (pretul pentru un LCD nou incepand pe la 130 euro iar daca va multumiti cu un CRT, pretul coboara pana la 60 euro), ajungem la un nivel de 250-300 euro ca si pret total entry-level pentru un calculator nou-nout cu monitor, si destul de performant, deci preturi mai bune decat in strainatate. Aceasta scadere de preturi a fost in opinia mea, in principal datorata presiunii din ce in ce mai mari pe furnizori a lanturilor de retail de mare suprafata (mai ales cele de tip hypermarket) si a competitiei in crestere intre acestea. Nu stiu daca aceasta presiune se va mentine si in viitor, dar sunt foarte sigur ca mult sub acest pret nu vom vedea vreodata, curand, calculatoare, oriunde in lume.
Cum se face ca ati terminat Electronica dar ati fost profesor de limba engleza? V-au folosit la ceva experientele acestea profesionale mai tarziu in afaceri?
Raspuns: A fost doar o experienta de termen scurt, facusem in facultate atat studii aprofundate de limba engleza cat si cursuri de pedagogie, asa ca aveam baza necesara, a aparut o pozitie vacanta la un liceu din orasul natal (se lucra pe atunci foarte mult cu profesori “suplinitori”), asa ca am predat limba engleza la cateva clase de liceu si post-liceala; pentru mine a fost o experienta foarte interesanta, nu stiu cum a fost pentru elevi, dar cred ca mi-am luat foarte in serios rolul si am incercat sa le explic acelor tineri cat mai bine nu atat limba engleza, ci faptul ca vor avea din ce in ce mai multa nevoie de ea (atunci inca nu exista acest hype cu limbile straine si cu atat mai putin cu engleza, pentru ca romanii calatoreau inca foarte putin, schimburile de business cu Occidentul erau inca foarte mici iar Internetul nu exista, cel putin nu in Romania); cred ca mi-ar fi placut sa fiu profesor toata viata, ca si cariera (poate urmand exemplul parintilor mei), dar sincer banii erau prea putini pentru o viata decenta, in plus a aparut un concurs pentru un post de inginer electronist in Bucuresti pe care l-am castigat (era in fond profesiunea pentru care ma pregatisem in facultate); mai tarziu in viata am folosit destul de putin cunostintele specifice de la Facultatea de Electronica, pentru ca nu am fost niciodata un expert tehnic in companiile pe care le-am condos, insa cu siguranta ca formatia inginereasca dobandita in facultate mi-a prins bine in viata, chiar daca inginerii “au privire inteligenta insa nu stiu sa se exprime” (chestiune pe care de fapt am incercat sa o adresez prin acel scurt intermezzo didactic)
Ce parere aveti despre evolutia Internet in urmatorii ani?
Raspuns: As putea vorbi zile in sir despre acest subiect, de care ma simt foarte apropiat, nu doar prin investitiile pe care le-am facut in ultima vreme in afaceri legate de Internet, ci si pentru ca Internetul incepe, incet dar sigur, sa ne domine viata si mie, si dvs, tuturor. Pentru ca nu mai exista acum timpul si spatial necesar, v-as recomanda un articol scris de mine acum cateva saptamani pentru Wall-Street.