Este o criza fara precedent in Romania si in lume, asa ca nu mai e din pacate timp pentru prea multa corectitudine politica. M-am saturat de toti papagalii care pozeaza in salvatorii economiei romanesti sau in specialisti in macroeconomie, dar care nu au fost niciodata cu adevarat implicati in “economia reala”. Pe de alta parte, tot ei ne reproseaza noua ca nu stim, vezi Doamne, “macroeconomie”. Ei spun ca noi, antreprenorii, oamenii care misca de fapt Romania inainte din punct de vedere economic, suntem priceputi mai curand la “microeconomie” si nu ne putem da cu parerea cand este vorba de lucruri mult mai importante, macroeconomice. Este foarte mult bullshit in aceasta abordare, iar una dintre multele propuneri aberante pe care le-am vazut in ultimele zile este urmatoarea: daca o companie este afectata cu 25% pe venituri, ar trebui sa aiba dreptul la subventie pentru somaj tehnic la numai 25% din angajati, pentru 50% scadere a cifrei de afaceri, sa aiba subventie de 50%, ca numar de angajati si asa cum va imaginati, pentru 75% scadere de business, sa fie 75% din angajati, etc.!
Oricine a condus vreodata in Romania sau in lume o afacere reala stie ca exista un prag minim de viabilitate al afacerii, care poate fi 50%, 60% sau 70%, prag de venituri sub care afacerea nu mai este viabila si in acel punct, toti angajatii intra in somaj 100%, pentru ca business-ul se inchide, fie prin faliment, fie prin lichidare voluntara. Si in general, cine a fost implicat in economia reala in companii, stie ca nu se poate face un calcul pro-rata intre salariile angajatilor si cheltuielile totale ale unei companii. O companie nu plateste doar salariati, ci si multe alte costuri. Sa nu mai vorbim despre faptul ca exista afaceri care sunt intensive pe resurse umane, dar exista si companii care au costuri mai mari cu alte tipuri de capital decat capitalul uman, asta depinde de modelul de business.
Continui cu un alt detaliu. Exista companii care in ianuarie si februarie au cele mai mici cifre de afaceri ale anului, din considerente sezoniere. Unele companii au chiar zero cifra de afaceri in primele doua luni ale anului, incepand sa realizeze venituri doar in aprilie sau mai. Asa ca, daca in martie au venituri de un leu, este deja o crestere infinita fata de luna anterioara, care a fost pe zero, corect? Deci nu pot spune ca au avut o scadere a cifrei de afaceri de la ianuarie/februarie la martie, nici pe “declaratie pe proprie raspundere”, nici atunci cand depun notele contabile la fisc, desi aceste companii sunt in realitate puternic afectate de criza coronavirus. Dar cineva care nu a fost implicat in economia reala nu poate intelege asta, iata de ce avem ordonante guvernamentale strambe care trebuie modificate ulterior, in lipsa unei consultari reale cu mediul de business!
Evident, simpla idee ca ar trebui sa comparam veniturile unei companii in luna martie cu lunile februarie sau ianuarie este ciudata daca intelegem si impactul sezonier si alte posibile situatii (companii start-up care tocmai lanseaza primul produs pe piata in martie, deci pana in februarie au avut venituri zero fara legatura cu sezonalitatea de business) si din nou, nu ar putea proveni decat de la cineva care nu a condus niciodata o companie reala, in economia reala! Sigur ca cineva ar putea propune sa comparam, mai bine, luna martie din acest an cu luna martie a anului trecut, pentru a avea o sezonalitate rezonabila, dar atunci, ce facem cu companiile care au inceput activitatea dupa martie 2019? Sau daca a inceput chiar in martie anul trecut, cu venituri extrem de mici, cat de relevanta ar fi aceasta analiza orizontala an-la-an? Vedeti cat de complicat este, domnilor specialisti si domnilor guvernanti?
O alta chestiune care se vehiculeaza in presa din aceste zile cu privire la subventiile pentru somaj tehnic sau alte tipuri de subventii, este ca antreprenorii romani sunt oricum potentiali infractori si ca vor baga in somaj tehnic 75% din angajati adica maxim, chiar daca au doar 25% impact pe cifra de afaceri, iar apoi ii vor folosi sub forma de “munca la negru”. Din asta deduc ca perceptia celor care propun aceste idei este ca antreprenorul roman s-a nascut evazionist, ceea ce este jignitor pentru tot antreprenoriatul romanesc, in opinia mea. Si e cu atat mai nefiresc, in conditiile in care prin contrast, nu prea se vorbeste nimic despre salariile din sistemul public de la noi, pare a fi un subiect tabu, chiar daca logica ne spune ca ar trebui sa existe o minima solidaritate intre sistemul public si mediul de business privat, intr-o asemenea cumpana majora pentru intreaga societate romaneasca. Desigur ca nu ma refer la personalul implicat in linia intai a luptei anti-coronavirus.
Marius
Photo credit: Shutterstock
Comments 4
Draga Marius,
Se poate și mai rău de atât. Suntem un mic grup de firme care nu se încadrează în nici una din situațiile enumerate de tine și cu toate acestea suntem în mare criza chiar dacă business-ul nostru a explodat în martie 2020 comparativ cu toți anii. Pentru ca mare parte din producția noastră merge la export în Olanda, Germania, Elveția, și ca pe produsele noastre Italia și Spania erau mari producători coroborat cu faptul ca criza Covid în cele doua tari a fost cu avans de circa 2-3 săptămâni fata de noi a făcut ca în luna Martie 2020 sa avem cele mai mari comenzi din istorie. Dar pentru ca COVID-19 a ajuns finally și in Țările unde avem noi piața din 6 Aprilie toate comenzile sunt blocate și voi fi nevoit sa iau masuri în ceea ce privește angajații, dar care ma fac sa nu ma încadrez în scenariile guvernului. Problema este ca nimeni nu știe pentru cât timp vom rămâne blocați și pe cash flow nu stam grozav sa avem resurse sa plătim din buzunar salariile. Asa ca încă cautam soluții… economie reala.
Marius Ghenea, pe al nostru stat nu prea il intereseaza de problemele adevarate ale mediului de afaceri in aceste vremuri. Masurile luate sunt si suna populist ( ca de obicei). Multumim mult pentru articol!
Salutare Marius,
Foarte bun articolul. O intrebare: ce crezi ca va face statul roman sau ce ar putea sa faca peste 1 – 2 luni cand si mai multe firme isi vor inchide sau suspenda activitatea? Sau care ar fi rezolvarea, din punctul tau de vedere?
Author
Cel mai important lucru este asigurarea lichiditatilor pentru companiile existente si viabile. Pentru cele mici probabil varianta cea mai simpla ar fi de granturi (daca s-au dat fara prea mult sens in programe de tip startup mation, nu cred ca nu ar fi posibil si acum). Partea buna la companiile mici este ca sume mici de cash pot face o mare diferenta. Pentru cele medii, probabil sustinerea fluxului de plati creante/datorii ar fi important, acolo bancile au venit deja cu o propunere interesanta…