Ce afaceri pornite de la zero ofera cel mai bun potential de dezvoltare in urmatorii ani? Marele secret este ca nu exista o activitate anume care sa garanteze, singura, succesul unei tinere companii. Ar fi insa si cateva mici secrete. Primul: mizati pe Internet si servicii. Al doilea: ignorati granitele. Ultimul: ignorati, pe cat puteti, si regulile; mai bine le rescrieti. Revista americana Business 2.0 oferea in septembrie 2006 cateva idei celor dornici sa-si deschida afaceri.
Era vorba acolo de retele ieftine Wi-Fi pentru turismul brazilian, de productia de biodiesel in Argentina, de o retea sociala exclusivista pe Internet pentru milionarii din Rusia, de un restaurant in stil american intr-un mare oras chinez, despre decoratiuni occidentale pentru clasa de mijloc chineza sau despre comertul cu ceea ce pare a fi noul hit pe piata vinurilor, cele produse in Grecia. Ideile par cosmopolite si ciudate, insa globalizarea le justifica. Iar romanii care ar putea cauta idei de afaceri in astfel de publicatii straine nu-s deloc prea mici pentru un razboi asa de mare; in ziua de astazi esti atat de mare pe cat vrei sa fii si ai anvergura pe care ti-o construiesti. Timp de un deceniu si jumatate, intrebarea „ce domeniu sa aleg“ pentru un potential intreprinzator n-a fost necesara in Romania, o piata care a primit firesc, fara probleme, cam orice produs i-a fost propus, de la napolitane la servicii de consultanta.
Maturizarea pietei, deschiderea acesteia in fata competitiei europene in urma integrarii in UE, schimbarile de pe piata fortei de munca, rafinarea gusturilor clientilor, imbunatatirea nivelului de trai sunt insa acum noile coordonate de care afacerile aflate in stadiul de proiect trebuie sa tina cont. Asadar, care sunt cele mai profitabile si potential de succes idei de afaceri ale momentului, cu o valoare a investitiei care sa plece de la 50.000 de euro? Un numar de 16 oameni de afaceri si analisti au raspuns intrebarilor BUSINESS Magazin legate de succes, spirit intreprinzator, piete promitatoare si solutii de finantare. Si in majoritatea raspunsurilor oferite, Internetul si serviciile legate de online in special, dar si de tehnologia informatiei in general au tinut capul de afis. „Productie independenta de software, comert online si media online, call-center, help-desk sau network operations center“, raspunde scurt Marius Ghenea, directorul general al PCfun.ro (distributie online de echipamente IT si electronice), fost director executiv la Flamingo si fost director general la Flanco. Sorin Stoica, fondator al grupului Dasimpex, preluat de fondul de investitii GED, crede ca domeniul IT va creste in urmatorii trei ani cu cel putin 30%, atat pe partea de software si hardware, cat si in zona comunicatiilor integrate. Analistul economic Radu Limpede crede ca serviciile bazate pe Internet, cu precadere in zonele in care valoarea este adusa de utilizatori, isi pot gasi rapid audienta globala si clienti de oriunde. Pornind de la exemplul Google, care a intrecut Coca-Cola in capitalizare bursiera si in notorietate a brandului in anumite tari ale lumii, si continuand cu Softpedia.com si Soft32.com, site-uri de servicii online dezvoltate in Romania, dar unde 95% din clienti sunt straini, Limpede crede ca zonele de Internet si software asigura un teren propice succesului: „Ceva inovator isi gaseste imediat audienta globala, pentru ca Internetul este privit drept «noul continent», in care nu exista granite dictate de distanta, iar cele lingvistice se pot parcurge cu costuri minime“, spune Limpede. Serviciile IT vor avea mai mare cautare decat in anii anteriori, pe masura ce firmele romanesti se vor dezvolta si vor avea nevoie sa isi externalizeze o buna parte din activitatile care nu fac parte din nucleul afacerii, spune Radu Georgescu, presedintele GeCAD, cel care a vandut, in urma cu cativa ani antivirusul RAV companiei Microsoft. „Noi mizam mult pe serviciile de securitate IT“, precizeaza Georgescu. Radu Apostolescu, director executiv la magazinul online Emag, completeaza lista domeniilor despre care crede ca sunt de viitor pentru o afacere noua: „Servicii logistice integrate, cu transparenta informationala maxima, real-time catre clienti. Servicii online de furnizare de informatii, pentru ca sunt zeci, sute de domenii de la administratie centrala si locala pana la turism in care e necesara transparenta si viteza mare de circulatie a informatiei“. Un punct de vedere diferit are Vladimir Sterescu, directorul executiv al EasyCall: „Personal, as investi in zona de creare de continut pentru diverse industrii conexe celei a comunicatiilor. Romania sta bine la capitolul infrastructuri, toti ne dorim sa avem acces la diverse retele de comunicatii, insa cand cauti un continut de calitate, versiunile in limba romana reprezinta o mica parte din ceea ce gasesti in strainatate“, spune Sterescu, a carui afacere de debut, call-center-ul EasyCall, a fost recent cumparata de compania americana CGS.
Cei mai putin familiarizati cu Internetul si productia de software se pot orienta spre activitati cu un grad ridicat de concret. „Reciclarea aparatelor electronice, electrocasnice, IT & C. Daca n-as avea alte preocupari, as investi in turism de tip wellness sau de aventura, mici hoteluri in locuri pitoresti, cu facilitati de spa si activitati in aer liber, sau intr-o firma de amenajari interioare“, spune Lorand Szarvadi, directorul executiv al retelei de magazine Domo. Francisc Bodo, director de investitii la fondul GED Capital, extinde lista: „Consultanta in afaceri, training, servicii privind protectia mediului, inclusiv audit si consultanta, forme speciale de turism, inclusiv cel rural, petrecerea timpului liber (spectacole, sport), ingrijirea sanatatii, retail specializat, fast-food, cafenele, catering, administrarea imobilelor. In general orice servicii care se preteaza la outsourcing – contabilitate, IT, evidenta si administrare personal, paza si securitate, call centers, professional cleaning“. Si pentru a fi si mai precis, Bodo ofera si variantele finantarii: „Cu experienta si finantare, orice activitate din lista; cu experienta si fara finantare, activitati care nu presupun investitie initiala mare, cum sunt consultanta sau trainingul; fara experienta si cu finantare, turism rural; fara experienta si fara finantare, greu de spus, poate doar cleaningul, insa si acolo este necesar un minim de know-how sau macar sa ai un client de inceput“. Mai spre zona hard-pragmatica inclina Gelu Lupas, patronul firmei clujene Solara: „Constructii si instalatii pentru case individuale, instalatii si sisteme cu consum redus de energie, case low-energy. Productie de materiale de constructie si pentru izolatie bazate pe materiale naturale, obtinute din produse agricole. Biodiesel, izolatii termice si fonice, srot de seminte pentru brichete de combustibil“. La granita dintre Internet si concret se afla Andrei Georgescu, directorul companiei de marketing White Image: „In prezent pe piata exista un mare vid de informatii si ar fi cazul sa inceapa sa apara integratorii de date, nu in sensul de a colecta informatii din zeci de surse, ci de a aduce valoare adaugata, prin crearea de modele de analiza a acelor date si crearea de previziuni“. In fine, Dragos Dinu, CEO al A&D Pharma, vede dezvoltarea in spatiul „serviciilor de consultanta in domeniul aducerii reglementarilor din diverse domenii in acord cu legislatia Uniunii Europene“. Asadar, servicii si Internet. Care ar fi, prin comparatie, potentialele succese pentru creatorii de start-up-uri din strainatate? CNN ofera exemplul unui start-up multinational – o firma americana de mobilier pentru copii, ElevateHome, care detine doua fabrici, una in Thailanda si una in India. La 18 luni de la infiintare, firma, cu birouri in locuinta proprietarului si numai trei angajati in SUA, asteapta primele profituri si o cifra de afaceri de 750.000 de dolari in 2006. O alta afacere dezvoltata de la zero, Bulbs.com – un retailer online din Massachusetts – vinde pur si simplu becuri; trimite si in strainatate comenzi mai mari de 100 de dolari, iar cifra de afaceri i-a crescut cu cate 50% anual in ultimii trei ani. O alta companie, cu numai 10 angajati, este interfata prin care 90 de fabrici din China, Malaiezia si Singapore vand pe piata americana produse ce pornesc de la banale lupe pentru filatelisti si ajung la lasere industriale. Crema prajiturii o reprezinta cinci studenti de la Rensselaer Polytechnic Institute, cea mai veche universitate tehnologica din SUA, care au creat in 2004 un program de training pentru folosirea eficienta a stingatoarelor pentru incendii; vanzarile au crescut in primul an de doua ori mai repede decat au estimat intreprinzatorii. Setul de intrebari trimis celor 16 oameni de afaceri si analisti romani a cuprins si o mica capcana: i-am intrebat spre ce tip de afacere s-ar orienta in prezent, daca ar fi sa o ia de la inceput. Am vrut sa vedem in ce masura coincid raspunsurile la aceasta intrebare cu ceea ce au recomandat in materie de start-up de succes. Internetul si comertul online tin capul de afis si la acest capitol, urmate de prestarile de servicii, turism, energie verde, consultanta si training; apar imobiliarele si constructiile, domenii ce implica finantari serioase. Putem deci conchide linistiti ca interlocutorii n-au cazut in capcana. Mai departe, am solicitat interlocutorilor sa numeasca o piata, un domeniu de activitate unde produsele romanesti sa poata spera la recunoasterea mondiala, la un succes cel putin asemanator cu cele inregistrate in software de antivirusii RAV al lui Radu Georgescu sau BitDefender produs de Softwin. Francisc Bodo si Gabriel Mardarasevici, directorul Ness Technologies, joaca pe cartea turismului. „Promovarea trebuie sa fie insa organizata si finantata de catre Guvern“, spune Bodo. „Succesul va aparea in anii viitori, in masura in care se va investi masiv in infrastructura“, adauga Mardarasevici. Marius Ghenea de la PCfun.ro introduce insa o nota de scepticism inclusiv in privinta exemplelor noastre de produse romanesti cu succes in strainatate. „Atat RAV, cat si BitDefender sunt produse remarcabile, ca si companiile care se asociaza acestor nume de marca ale industriei software. Dar cred ca, fara a parea condescendent, nici unul din ele nu a ajuns la consacrarea mondiala, deci nici macar aici nu cred ca putem spune ca «dominam» piata mondiala“, considera Ghenea, recunoscand insa ca productia de asemenea programe poate fi in continuare un punct forte al economiei romanesti. „Piata pe care putem spera sa fim recunoscuti in viitorul apropiat pe plan european si, de ce nu, mondial ar putea fi cea de outsourcing. Pentru putin timp, insa, trei-patru ani, din cauza evolutiei costurilor fortei de munca“, atrage atentia Marius Ghenea. Lorand Szarvadi de la Domo se arata insa mult mai optimist: „Eu cred ca tot IT-ul romanesc, industria de software, va produce si urmatoarele surprize.
Categoric, intrarea noastra in Europa ofera sanse si celorlalte domenii sa intre in competitie cu toata lumea“. Radu Georgescu are un punct de vedere asemanator, dar si o precizare de facut: „Putem fi recunoscuti in piata de software, pentru ca noi, romanii, suntem capabili sa cream programe foarte inovatoare, care pot avea succes pe piata internationala. Piata de software insa este o notiune destul de larga. La GeCAD, ne-am orientat catre aplicatii pentru comunicarea electronica, pentru comert electronic si solutii de securitate IT“. Pentru un bun inceput al afacerii, in afara de idei trebuie finantare si un spatiu. Pentru cei ce cred ca originalitatea ideii lor poate impresiona un posibil finantator mai mult decat detaliile planului de afaceri, cea mai potrivita finantare in actualele conditii din Romania pare sa vina din partea unui „business angel“ – un capitalist cu vechime dispus sa acorde, in schimbul unui procent din afacere, banii necesari dezvoltarii. La banci, oamenii de afaceri pe care i-am consultat recomanda mai degraba accesarea unui credit pentru nevoi personale. Este mai scump, dar este si mai usor de obtinut si nu necesita garantiile cerute de banca pentru un credit IMM. Spatiile comerciale si industriale ceva mai mici sunt o problema mai delicata, in special in Bucuresti, dar si in orasele mari din tara. „Spatii mai mici inseamna circa 500 de metri patrati, pentru depozitare, eventual productie. Dar atat timp cat exista cerere pentru spatii de peste 1.000 mp, proprietarii vor opta sa satisfaca in primul rand acest segment“, spune Costel Alecu, director la Regatta. Daca intreprinzatorul este bucurestean, sansa doritorilor de spatii mai mici pare sa tina clar de zonele limitrofe Capitalei: „Proprietarii situati la 20-30 km de Bucuresti au o presiune mai mica la inchirieri, fiind de acord sa ofere si suprafete mai mici. Chiria pe metrul patrat poate varia intre 6,5 si 8 euro/mp“. Idee, finantatori, tendinte. Ce mai trebuie ca afacerea sa mearga? La inceput am promis cateva secrete, desi unii ati mai citit probabil lucruri asemanatoare in cartile de afaceri. Asa ca nu putem incheia fara inca un secret – ei da, aproape un secret al lui Polichinelle: sa faci ceea ce-ti place, ce te atrage, la ce te pricepi cu adevarat.
1. Care sunt jucatorii care pornesc cu un avantaj competitiv pe Internet: retailerii offline sau jucatorii cu prezenta online?Din perspectiva unei abordari structurale, afacerile online “pure-play” pornesc cu un avantaj competitiv semnificativ: ei isi pot defini un model de business online de la zero, cu o structura si cu niste procese care sa maximizeze eficienta afacerii, in timp ce un business care are mult “legacy” offline in spate va incerca de obicei sa “adapteze” reteta online la modul cum se desfasoara retailul sau traditional walk-in, ceea ce este o eroare. In plus, de cele mai multe ori retailerii offline au si un conflict de interese implicit, deoarece daca apasa pedala prea tare pe propria divizie online, ar putea pierde investitiile legacy din offline. Totusi, retailerii offline au avantajul unei mase mai mari initiale, ceea ce nu inseamna numai lucruri rele (generate de inertia mai mare) ci vine si cu lucruri bune (stocuri de produse disponibile si utilizabile pe ambele canale, know-how mai bun in general si pe product management in particular, reputatie de nume/brand castigata in legacy, la final dar nu in cele din urma, un cash-flow pozitiv care ajuta la realizarea investitiilor necesare in online fara a apela la surse externe de cash).
2. Care este valoarea pe care o estimati pentru piata autohtona a comertului electronic pentru 2007?
Piata comertului electronic autohton va trece in 2007 de 100 milioane euro.
3. Care este numarul de comenzi online zilnice pe siteul dvs.?
Exista variatii atat de la o luna la alta (sau in functie de diverse perioade de Sarbatori sau sezoane de vanzari) cat si in cursul saptamanii, de la o zi la alta (trend diferit de cel din retailul traditional, cu mijlocul saptamanii reprezentand tipic cele mai mari vanzari). In plus, suntem pe un “val” din punct de vedere al dinamicii vanzarilor (atat PCfun.ro ca si magazin online, cat si aceasta industrie in general), asa ca ceea ce era valabil ieri nu mai e valabil azi sau peste o saptamana. Cu structura existenta la PCfun.ro in acest moment, putem satisface pana la 200 comenzi zilnic.
4. Care este nivelul de investitii alocate pentru 2007 in platforma dvs. online?
Vom investi in total circa 350 mii dolari, inclusiv pe componentele de marketing si promovare. Am realizat recent un exercitiu de rebranding si credem ca acest demers de marketing ne va ajuta sa ne pozitionam in perceptia consumatorilor ca magazinul online preferat de tehnologie din Romania, axat pe conceptul de “easy online shopping”.
5. Care este targetul companiei pentru vanzarile in online pentru acest an?
La inceputul anului am estimat vanzari online in valoare de 7.5 milioane dolari, dar tinand cont de dinamica foarte buna a pietei in general dar si a PCfun.ro in mod special, in prima parte a anului, am putea revizui aceasta estimare in crestere. In primul trimestru, am depasit planul de vanzari cu ca. 15%.
6. Cat mult va concentrati asupra distributiei in zona de online? Investitii bugetate.
Distributia va continua sa reprezinte, in cursul anului 2007, cea mai mare parte a activitatii noastre cu FitDistribution, insa vedem o dezvoltare mult mai accentuata a zonei online, pe care ne vom concentra. Investitiile prognozate sunt de 350 mii dolari, insa daca evolutia pietei si a companiei o vor solicita, putem investi sume suplimentare semnificative.
7. Intentionati sa dezvoltati pe termen mediu si alte branduri/proiecte in zona comertului electronic?
Da, cred ca in aceasta zona face mult sens o abordare de tip online-holding si/sau sindicalizata, astfel ca suntem deja in stadiul de analiza al oportunitatilor din acest punct de vedere (in principal cu privire la achizitia unor afaceri online complementare, dar si cu privire la dezvoltari online noi in varianta greenfield). Este insa prea devreme pentru a furniza informatii mai detaliate cu privire la aceasta analiza a rutelor de dezvoltare a afacerii online.
8. Care este nivelul marjelor de profit in zona autohtona de e-commerce pentru 2007 si care sunt estimarile pentru 2010?
In momentul de fata, marjele de profit sunt in opinia noastra nejustificat de mici, din doua motive: pe de o parte pentru ca aproape toti jucatorii de pe aceasta piata au volume foarte mici de afaceri, asa ca nu pot beneficia de discount-uri semnificative de la producatori si distribuitori si in al doilea rand pentru ca o mare parte dintre acesti mici jucatori au o intelegere limitata a realitatilor financiare ale unei companii, ceea ce le va crea in viitor mari probleme de profitabilitate (si, in ultima instanta, de supravietuire!) insa pentru moment ei contribuie la un pseudo-dumping online (care insa va inceta in urmatoarele 12-18 luni). Concret, pentru o mica afacere online, margini brute de adaos de 2-3% pot fi considerate acceptabile azi, ceea ce genereaza acest efect de reducere a profitabilitatii celorlalti jucatori (prin inductie), desi probabil ca la o analiza atenta, orice manager sau om de afaceri intelege ca, oricat de “subtire” ar fi structura de costuri in business-ul online, nu se poate realiza profit plecand de la o margine bruta de 2% (pentru ca exista totusi numeroase costuri implicate in business-ul online, unele ascunse si care ies la suprafata ceva mai tarziu). Atunci, mai tarziu, e posibil ca si clientii care au apelat la asemenea companii sa regrete, pentru ca nu vor mai primi suportul necesar post-vanzare (in conditiile in care multe asemenea companii vor “disparea” pur si simplu, si la propriu, si la figurat).
9. Cand estimati ca vor aparea si “dealurile”/fuziunile interesante pe zona de e-commerce in Romania?
Asa cum spuneam, ne gandim si noi deja la asemenea dezvoltari, asa ca nu ar trebui sa mai dureze mult. In ceea ce priveste mari tranzactii in aceasta zona, va mai dura cativa ani, tocmai pentru faptul ca nu exista afaceri online suficient de mari ca sa genereze tranzactii majore, insa unele dintre ele vor suscita probabil interes major, prin prisma dinamicii foarte accentuate a acestei arii de business in Romania.
10. Care este focusul dvs. pentru acest an : consumer vs. corporate?
Focusul nostru a fost si va ramane pe clientii consumer. Cu atat mai mult, in cursul acestui an (cu incepere chiar din luna aprilie), vom individualiza o divizie de tip Corporate Sales in cadrul PCfun.ro, astfel incat sa putem servi corect acest segment de piata, care ne solicita produse si servicii, dar fara a lua focusul de pe partea de consumer, ceea ce inseamna de fapt online commerce in sens B2C.
Marius Ghenea, presedinte PCfun.ro.ro, unul din putinii oameni de afaceri romani cu experienta relevanta atat in retail-ul traditional cat si in cel online, a vorbit cu DailyBusiness despre schimbarile de care se pregateste industria online, dar si despre efectele care se vor simti in business-urile traditionale.
DailyBusiness: Cat de mult va creste piata de comert electronic anul acesta?
Marius Ghenea: In 2006, piata a fost de circa 50 mil. euro. Imi mentin estimarile, piata va fi cel putin dubla anul acesta, va depasi 100 de milioane de euro, dar vom vedea mai catre finalul anului cu cat va depasi acest nivel.
DB: Ponderea pietei din totalul comertului prin retail?
MG: Este infima, sub doi la mie. Este inca o piata extrem de mica, nu poate fi vazuta de la dimensiunea pietei de comert traditional. Sunt piete uriase pe mobila, pe bunuri de folosinta indelungata, alimente, igiena, bunuri de consum, care inseamna cel putin 3-4 mld. euro.
DB: Care sunt insa zonele cele mai expuse unei invazii din partea online-ului?
MG: As spune ca zona auto este expusa unui atac din zona online, si s-ar putea sa avem surprize in 2-3 ani. Si industriile care deja s-au orientat catre online: serviciile turistice, bilete de avion, bilete de spectacole.
Vanzarea de masini s-a mutat destul de mult pe Internet in piete ca SUA si in tarile scandinave
DB: Se pot vinde masini online?
MG: De ce nu? Teoretic e mai simplu decat altceva. Un car-configurator e oferit de toti dealerii auto de mai bine de 10 ani, pe Internet.
DB: Care sunt insa zonele cele mai expuse unei invazii din partea online-ului?
MG: As spune ca zona auto este expusa unui atac din zona online, si s-ar putea sa avem surprize in 2-3 ani. Si industriile care deja s-au orientat catre online: serviciile turistice, bilete de avion, bilete de spectacole.
DB: Cu conditia ca omul sa ajunga inainte intr-un showroom si sa vada si sa simta produsul?
MG: Da sau nu. De multe ori, facem cumparaturile pe o perceptie de brand. Pentru bunuri de folosinta indelungata si cu valoare mare, intr-adevar, business-ul nu poate fi creat si sustinut online, ci trebuie creat offline. Dar vanzarea propriu-zisa se poate face foarte bine online.
DB: Exista exemple similare in alte piete auto?
MG: Vanzarea de masini s-a mutat destul de mult pe Internet in piete ca SUA si in tarile scandinave. Sa fim seriosi, daca stiu ca vreau un Volvo XC90 cu motor de 272 de cai si cu piele bej, il pot configura online si stiu la fel de multe despre el ca si cum m-as fi dus in salon. Singura diferenta ar fi daca pot sa fac un drive-test, asta da. Dar sa nu uitam ca in momentul de fata in prezent peste 80% din masinile care se vand in Romania, se vand fara un drive-test initial. Pur si simplu, stiu ca vreau sa-mi iau Skoda sau un Mercedes, ma duc si il iau.
DB: 80%?
MG: In Romania. In strainatate e ceva mai mic procentul. E vorba si de o educatie diferita. Consumatorul e invatat ca poate sa incerce. Sa nu uitam ca in Romania daca vrei sa desfaci un produs inainte sa-l cumperi vanzatorii nu prea sunt de acord, pentru ca nu stiu ce ar trebui sa faca cu el dupa aceea.
DB: Alte industrii-surpriza?
MG: Alt exemplu este domeniul fashion – imbracaminte, incaltaminte – unde va fi crestere exploziva. Este foarte interesant, pentru ca toata lumea a spus ca asa ceva nu va functiona online, si totusi cresterea masiva pe care am vazut-o pe pietele occidentale ne arata ca se poate.
Biletele de avion se vand electronic, ca “e-ticket”, nu vad de ce software-ul s-ar mai vinde in cutie
DB: Cum anume?
MG: De multe ori, persoanele care achizitioneaza imbracaminte, incaltaminte, moda in general, sunt aceleasi care au si un contact direct cu magazinul, au vazut si eventual chiar au probat produsele respective, in trecut. Tendinta business-ului va fi de pastrare a vitrinei pentru incercare, iar vanzarea se va muta catre online.
DB: De ce sa nu cumperi in magazin, daca tot esti acolo ca sa incerci?
MG: Vorbesc de cumparari repetate. Stiu numarul care imi trebuie, fie ca este camasa, rochie, costum, stiu ca imi vine bine. La pantofi poate e putin mai greu, intr-adevar, riscul sa nu se potriveasca e mai mare. Dar ma bazez pe faptul ca pe pietele occidentale se cumpara masiv asa ceva pe Internet.
DB: Ar putea fi afectate pietele offline de un astfel de scenariu?
MG: In Romania se deschid mall-uri pe banda rulanta, inclusiv in orase mai mici. Cred ca vor exista probleme, exista riscul sa asistam la un bubble romanesc foarte original al retailului traditional.
DB: Din ce cauza?
MG: Pentru ca sunt dezvoltari facute un pic prea tarziu. Europa de Vest a facut aceste dezvoltari cu mai multi ani in urma si a avut timp sa-si recupereze investitia. Acele dezvoltari au contribuit decisiv si la impunerea unor branduri, care isi pastreaza valoarea si in online. Daca si in Romania, ca in pietele dezvoltate, online-ul va creste semnificativ, s-ar putea sa aiba loc o prabusire dramatica in urmatorii ani in retail-ul traditional. In SUA e un fenomen interesant, moartea centrelor comerciale, mall-urile sunt in cadere libera, si cred ca se va resimti si in UE fenomenul, probabil in cativa ani si in Romania.
DB: De fapt, nu sunt mall-urile o amenintare mai mare pentru online decat invers?
MG: Nu. Dovada e in IT&C, unde calculatoarele si televizoarele au ajuns in toate magazinele, inclusiv la discounteri. Daca se vor dezvolta in continuare suprafete comerciale mari, din acest punct de vedere cred ca nu vor reusi decat sa concureze unele cu altele. Online-ul e o alternativa, deocamdata doar la nivel de nisa.
Piata se schimba in 2 ani
DB: In afara de auto si fashion, ce business-uri traditional offline se mai uita spre Internet?
MG: Bineinteles, tot ce inseamna “hospitality industry” – vacante, calatorii, hoteluri, restaurante, rezervari.
DB: Aici a inceput deja.
MG: Aici se misca foarte repede si probabil ca vom asista la moartea agentiilor de turism traditionale. Sau moartea si reinventarea lor cu o platforma de Internet bine pusa la punct. Dar sa nu uitam faptul ca inclusiv cu servicii online bine puse la punct, contactul uman si consultanta vor ramane critice pentru o gama foarte larga de produse.
DB: Ce alte schimbari importante vor aparea in 2 ani in piata de e-commerce?
MG: Vom vedea in Romania o pondere mai mica a business-ului cu IT si electronice din totalul comertului online.
DB: Acum la ce nivel este?
MG: Cred ca pe la 80%. Peste doi ani, va cobori spre jumatate, spre 50%, dar pe fondul unei cresteri accelerate a celorlalte afaceri pe net.
DB: Din ce este compusa piata de 100 mil. euro la care va asteptati anul acesta?
MG: Este toata piata comertului online, dar bineinteles nu se refera doar la platile online, care sunt sub 10% din totalul pietei. Iar cei 100 de milioane nu includ achizitii facute in Romania pe platforme online care nu sunt romanesti, cum se intalneste in cazul rezervarilor la hoteluri, de exemplu.
DB: Cu ce probleme de maturitate se confrunta piata romaneasca de e-commerce?
MG: In prezent, buna parte din comertul online e orientat catre furnizarile spre companii. Inainte, companiile mergeau la Metro sau la Carrefour, acum e mai simplu sa iti alegi un site care sa devina furnizor preferat, ii spui ce ai nevoie, platesti odata pe luna, acesta fiind un aranjament corporate mai degraba decat unul online. E un pic la limita sa-l denumim business online, dar deocamdata il numim.
Planurile PCfun.ro: o “umbrela” pentru site-uri noi
DB: PCfun.ro cum sunt impartiti clientii?
MG: 66% sunt clienti individuali si 33% persoane juridice. Dar cei juridici sunt multi SOHO (small office home office – n.r.), IMM-uri care au in spate tot persoane individuale, de fapt.
DB: Cum va decurge business-ul PCfun.ro la nivel de venituri si cota de piata?
MG: Anul acesta, cifra de afaceri va fi de circa 7,5 mil. dolari, iar anul viitor vom depasi 20 de milioane de dolari. Cota de piata ar trebui sa treaca de 10% in 2008, iar anul acesta este cam pe la 7,5%. Ma refer la piata pe care activam noi, a produselor IT&C si electronice, cam de 80 mil. euro, sau 100 mil. dolari.
Pe Internet se pot face doua mari tipuri de afaceri. Una, sa vinzi produse si servicii, a doua, sa publici continut si sa incerci sa capitalizezi pe audienta atrasa, fie ca vorbim de publishing, de blogging sau de TV
DB: Veti schimba directia traditionala a business-ului?
MG: Noi vrem sa continuam pe produse si servicii, zona de content va ramane mai mult la nivel de parteneriate, ca sa nu ne deconcentram. Vrem sa facem o umbrela sub care sa punem mai multe site-uri, inclusiv prin achizitii si fuziuni, ca sa putem refolosi resurse: “motorizarea” site-urilor din punct de vedere tehnic, logistica, marketing, toate pot fi optimizate sub aceeasi umbrela. Umbrela nu trebuie neaparat sa fie foarte vizibila, nu vrem sa devenim un trust.
DB: Veti ramane specializati pe nise sau veti dezvolta afaceri generaliste?
MG: Pe internet sunt doua modele mari – modelul Amazon, care vinde orice, si pe care nu-l poate repeta mai nimeni la aceeasi scara pentru ca, daca vrei sa ajungi acolo acum, este nevoie de investitii uriase. Nu este neaparat un model foarte profitabil, dar este interesant. Celalalt model este sa vinzi pe nise specializate, pentru ca nu prea am vazut sa functioneze un site unde vinzi la un loc flori, mancare si calculatoare.
N-as face niciodata, ca business-man, vanzare de aer, cum se intampla in Second-Life
DB: Ce veti vinde pe celelalte site-uri pe care le veti adauga sub “umbrela”?
MG: Va depinde si de discutiile pe care le am cu site-uri existente. Dar ar putea sa functioneze foarte bine un site specializat pe electrocasnice.
DB: De ce electrocasnice?
MG: E un business cu logistica foarte complicata, si nu se pune problema sa cumperi de pe Amazon sau de pe site-uri din Europa Occidentala, din cauza volumelor mari ale produselor. Si atunci este vorba doar de concurenta din partea offline-ului romanesc, deci trebuie sa te pozitionezi fata de retailerii existenti. O alta zona interesanta de e-commerce ar fi sa vindem produse digitale, pentru download, cu principalul avantaj ca nu distribui produse in forma fizica.
DB: Produse pentru telefonul mobil?
MG: Deocamdata ma gandesc mai degraba la PC-uri, la utilizatorii de Internet fix. Totusi, n-as face niciodata, ca business-man, vanzare de aer, cum se intampla in Second-Life. Mi se pare usor pervers. Internetul, care ne-a fost dat ca sa facem lucruri bune, dar ajunge sa ne complice viata si sa ne alieneze ca persoane. Oamenii se apuca sa-si ia case si pamanturi pe Internet, le mobileaza, le decoreaza si se intalnesc si cu prietenii, tot virtual.
DB: Un contra-exemplu al efectelor lumii virtuale?
MG: Second Life – asa nu, Wikipedia – asa da. Daca vrem 2.0 hai sa mergem in zona in care punem cu totii umarul ca sa dezvoltam ceva, nu sa alienam si sa retragem oamenii in spatele monitoarelor. E drept ca Second-Life e un business de fapt, care capitalizeaza pe niste probleme sociale si psihologice. Cred ca 30-40% din utilizatorii Second-Life sunt profesionisti care trebuie sa stea acolo si sa vada ce se intampla, reprezinta companii care trebuie sa fie prezente acolo, au interese specifice, de business. Nu se poate spune ca toata lumea care se duce in Second-Life are o problema comportamentala, dar exista un risc sa se ajunga acolo.
DB: Exista investitori interesati de PCfun.ro?
MG: Sunt investitori de private equity care vor sa intre in business, dar nu sunt interesat. Bani pentru dezvoltare am, cel putin pentru acest nivel de dezvoltare.
DB: Dar investitori strategici?
MG: Orice e posibil, dar pe fondul rapid de dezvoltare a business-ului online in general, ar fi o afacere destul de putin interesanta sa vand unui investitor strategic, pentru ca avem posibilitatea sa crestem organic foarte repede. In principiu, un astfel de pas se face cand ai realizat cativa ani o crestere de 2-3 ori pe an, dupa care cobori la 20-30% pe an. Sau cand cresterea masiva iti face probleme pe care nu poti sa le gestionezi, si preferi ajutorul unui strategic.
DB: Cand ati putea deveni interesat de investitori strategici?
MG: Ar fi un scenariu pentru 2009. O alta varianta este IPO (oferta publica initiala – n.r.), cu conditia ca cresterea afacerii sa fie semnificativa pana atunci. Nu vad de ce in Romania nu s-ar pune bani pe titluri IT pure, cand se pun bani pe alte lucruri cu randament mai mic. Pana in 2009, ma astept ca macar 3-4 companii din bransa sa fie pregatite pentru bursa.
DB: Va referiti la companii exclusiv online?
MG: Da. Cam toate business-urile mari americane au pornit cu bani personali, sau cum zic americanii, de la cei 3 F – Family, Friends & Fools (familie, prieteni si fraieri – n.r.). Inclusiv Google. Dupa care, urmatorul pas a fost alianta cu private equity sau “business angels”, care au contribuit cu sute de mii de dolari, pana la zeci de milioane de dolari. Iar urmatorul pas, pentru cei mai buni, a fost Bursa.
DB: In ceea ce priveste distributia pentru un magazin online, care e cea mai buna varianta pe termen lung? In-house sau outsource?
MG: Outsource. In cazul PC-Fun, la nivel de transport catre consumatori, peste 60% este asigurat prin outsourcing catre curieri si transportatori. Mi se pare logic astfel. In schimb in Bucuresti, o piata mai pretentioasa, vrem un serviciu mai personalizat, deci am investit in cateva masini care sa asigure livrarea. In afara Bucurestiului nu s-ar justifica raportul costuri-serviciu personalizat.
DB: Cam cum sunt marjele intr-un astfel de business magazin online?
MG: Marja bruta e cu 3-5% mai mica decat in cazul unui magazin traditional. La net, este cam la acelasi nivel, pentru ca la online costurile de operare sunt mult mai mici. Vezi chiria, numarul mare de angajati, utilitatile, stocul.
