Ignoranta, de Milan Kundera

Romanul abordeaza in mod declarat tema Odiseei moderne a imigrantilor, precum cei doi protagonisti ai cartii, Irena si Josef, plecati din Cehoslovacia natala in perioada comunista, Irena la Paris si Josef in Danemarca. Ei se intorc la Praga dupa prabusirea comunismului, in incercarea de a reumple golul pe care “odiseea” fiecaruia dintre ei l-a creat, in cei douazeci de ani de viata de imigrant in Occident. Dar la fel cum i s-a intamplat si lui Ulise in cei douazeci de ani de absenta din Ithaca, localnicii au pastrat multe amintiri despre cel plecat, dar nu au simtit nostalgie, in timp ce Ulise (cu cele doua reprezentari ale sale in roman, Irena si Josef) nu a putut pastra, departe de casa, prea multe amintiri, in schimb a suferit de nostalgie. Tema aceasta odiseica este foarte importanta la Kundera, desi tratata in diverse romane ale sale cu diverse tehnici si abordari (mai ales postmoderniste, ca in “Insuportabila usuratate a fiintei”), el insusi un emigrant in Franta, din anul 1975. Fiind un roman mai recent al lui Kundera, putem remarca in plus disparitia aproape completa a acelui umor tipic de romancier ceh care facea cartile lui de inceput atat de amuzante, pe alocuri. In “Ignoranta”, tema exilului este dezvoltata la proportii epopeice, cu multe adevaruri valabile in mod universal: orice exilat, orice emigrant trece prin asemenea incercari. O alta tema foarte importanta a cartii este legata de amintiri si modul cum ne despart acestea. Una dintre axiomele cartii este ca “fiecare om are amintiri diferite de ale altora, chiar cand e vorba de acelasi eveniment trecut”. O tema in esenta existentialista, oarecum infricosatoare la o abordare mai atenta. O tema demonstrata cu prisosinta de faptul ca, desi Irena si-l aminteste foarte bine pe Josef din acea noapte de demult, Josef nu isi mai aminteste nimic, nici macar numele Irenei. Quod erat demonstrandum, nici macar amintirile nu sunt aceleasi, chiar atunci cand au fost traite impreuna…