Memories of my melancholy whores, de Gabriel Garcia Marquez

Am apelat la titlul in limba engleza al cartii, in primul rand pentru ca mi-a fost sincer putin jena sa pun titlul in romana (de fapt chiar si cel original in spaniola, “Mermorias de mis putas tristes” suna destul de vulgar), si in al doilea rand pentru ca am citit o editie “Vintage Books” in limba engleza a cartii, asa ca acesta este titlul pe care il stiu (desi, tinand cont ca e vorba de Marquez, un laureat al premiului Nobel pentru literatura, plus o tema erotica a lucrarii care, impreuna cu reputatia autorului garanteaza un best-seller in orice limba si in orice tara, sunt convins ca exista si cel putin o editie in limba romana a cartii). Cred ca cea mai plastica descriere a valorii sociale pe care aceasta lectura o poarta in ea este, in opinia mea, continuta in recenzia cartii facuta de “The Philadelphia Inquirer”, care suna cam asa (am sa-mi permit o parafraza): “pentru Gabriel Garcia Marquez, bordelul functioneaza ca o institutie umana mai importanta decat biserica, scoala sau statul, in timp ce organul masculin actioneaza ca un catalizator pentru orice drama iar virginitatea feminina este o tema pregnanta”. Aceasta carte este probabil “Lolita” lui Marquez, cu care seamana in cateva privinte, fiind, la fel ca romanul lui Nabokov, o carte care poate starni emotii tulburatoare si chiar ingrijoratoare, uneori mult dincolo de regulile morale traditionale. E suficient sa va redau, din memorie, prima fraza a cartii: “atunci cand am implinit nouazeci de ani, am vrut sa imi ofer mie insumi drept cadou o noapte de dragoste salbatica impreuna cu o adolescenta virgina”. Cu un asemenea inceput socant, tipic pentru proza lui Marquez (sa nu uitam “Cronica unei morti anuntate”), continuarea nu poate fi decat extrem de pasionanta…