Idele lui Martie, de Thornton Wilder

O carte despre Caesar si despre ultimele zile ale Republicii Romane. As acum mentioneaza chiar autorul (unul dintre cei mai importanti scriitori americani ai secolului XX), reconstituirea istorica nu se numara printre scopurile principale ale lucrarii. Cu toate acestea, Wilder isi face foarte bine temele cu privire la evenimentele istorice reale din ultima perioada a domniei lui Caesar, astfel incat cartea are un set de adevaruri istorice la baza, iar acolo unde exista anumite inversiuni cronologice, ele sunt cunoscute de autor si sunt utilizate in principal pentru efectul literar. In acest mod, persoane care erau de mult moarte in anii 45 – 44 i. Ch. sunt introduse in intriga cartii ca fiind inca in viata, astfel incat desfasurarea evenimentelor pare extrem de intensa. Romanul este unul experimental, dar poate fi in acelasi timp privit ca o suita de nuvele sau cu un eseu istoric (sau chiar filosofic). Impartit in patru parti oarecum simultante in timp (mai precis fiecare este continuta in urmatoarele din punct de vedere cronologic, astfel incat ultima parte, cea mai lunga, se incheie chiar cu descrierea istorica a lui Suetoniu despre asasinarea lui Caesar), cartea contine mai multe genuri in acelasi volum si intr-un numar relativ mic de pagini, ceea ce face in acelasi timp lectura clara si simpla, dar arata si virtuozitatea scriitorului care a realizat o asemenea opera. Impartirea romanului nu este astfel facuta in mod cronologic si istoric, ci mai curand tematic, astfel incat daca prima parte este mai curand una existentiala, a doua este de dragoste (“afacerea” Cleopatra), a treia vorbeste despre moravuri si ordine sociala, in timp ce ultima se concentreaza pe destinul istorico-politic, al carui exponenti simbolici sunt Caesar si Brutus.