Restauratia de catifea, de Adam Michnik

Oarecum in linie cu o preocupare de business mai recenta a mea in Polonia, am incercat sa ma familiarizez putin mai mult cu limba, cultura si istoria acestei tari. Cred ca extrem de interesante si de relevante pentru publicul romanesc sunt mai ales aspecte legate de istoria recenta a Poloniei: ca si Romania, a trecut printr-o jumatate de secol de comunism si dictatura (de fapt, ca si Romania, a trecut prin dictatura chiar inainte de al II-lea Razboi Mondial, ei cu Pilsudski si noi cu Carol II) iar acum trece printr-o perioada de aparenta restauratie (asa cum spune si titlul cartii, o “restauratie de catifea” in care fostii comunisti sau noi cripto-comunisti revin la guvernare dar, din fericire, nu mai pot reveni “la putere” in sensul de dinainte de ’89), asta dupa valul urias si providential care a maturat comunismul din centrul si estul Europei in toamna lui 1989 (val pentru care avem a multumi in mod deosebit si dizidentei poloneze active, al carei reprezentant de seama este si Adam Michnik). Si pentru ca vorbim de dizidenta, este remarcabil sa intelegem (printre altele si din aceasta carte) cum oameni ca Michnik au infruntat deschis comunismul, nu au fost niste dizidenti de “catifea”, asa cum avem destui prin Romania, oameni care mai mult au servit regimului communist decat au contribuit la demolarea lui. Sau cum ar spune Plesu despre toti acesti pseudo-dizidenti romani “alaturi de ei n-as porni, cum as porni oricand alaturi de Adam (Michnik), nici la nunta, nici la razboi”. O lectie de morala si demnitate umana plus cateva idei cu adevarat reconfortante pe care le-am luat din aceasta carte: in primul rand, e bine de stiut ca revolutiile din centrul Europei (din Cehia si din Polonia in particular) nu au fost doar rodul unei ridicari la lupta a proletariatului, ci si meritul unei elite intelectuale si morale a acelor tari (una dintre discutiile pe care Michnik le poarta in carte este cu Vaclav Havel, alt exponent important al aceleiasi generatii). In al doilea rand, e la fel de reconfortant sa vedem ca nu razbunarea este solutia problemelor lasate in urma de comunism (dovada ca Michnik poate purta o discutie principiala si nu polemica impreuna cu generalul Jaruzelski, in fapt chiar dictatorul care il bagase la inchisoare pe autor in anii ’80).