The Secret Pilgrim, de John le Carre

Un roman de spionaj alcatuit din mai multe scurte povestiri legate de activitatea unui agent al British Intelligence, MI6, sub semnatura inconfundabila a lui John le Carre (pe care foarte multi il cunosc fi si indirect prin filmele de succes ce au avut la baza alte romane ale sale cum ar fi “The Russia House”, “The Tailor of Panama” sau foarte recent, in 2005, “The Constant Gardener”). Protagonistul cartii (Ned) pare sa fie, alaturi de Smiley, seful si mentorul sau misterios, unul dintre putinele personaje cu adevarat oneste din serviciul de spionaj. In mai toate povestirile care alcatuiesc romanul, aflam cu surprindere si nu de putine ori cu deceptie ca “baietii buni” erau de fapt “baietii rai”, daca nu si invers. In orice caz, cartea tine cititorul in priza de la un cap la celalalt, chiar daca legatura dintre diversele secvente nu este foarte specifica, aceasta facandu-se oarecum artificial printr-o anumita cronologie si prin rememorarea respectivelor evenimente cu ocazia unui discurs pe care Smiley, acum pensionat din serviciul de spionaj (adica la inceputul anilor ’90, cand este scrisa cartea), il tine in fata studentilor lui Ned care se pregatesc sa devina noua generatie de spioni in slujba Maiestatii Sale Britanice. O alta legatura intre diversele povestiri este si efortul “baietilor buni” din Serviciul Secret (the Circus, cum i se spunea in trecut) de a identifica cine este “cartita”aflata intr-o pozitie de conducere chiar in interiorul serviciului britanic, la Londra, in anii ’60. Privita prin prisma evenimentelor contemporane scrierii cartii (prabusirea comunismului si a URSS, daramarea zidului Berlinului), intamplarile din trecut capata o nota nostalgica si in acelasi timp filosofica (a folosit cuiva? nu cumva puterile occidentale au inselat, inca o data, sperantele de libertate ale est-europenilor? etc.).