In Efin.ro a aparut un interviu intitulat “Problema esentiala a antreprenorului: planul de business, nu finantarea”. Unul dintre cele mai spinoase obstacole pe care trebuie sa le depaseasca un proiect de startup este intr-adevar finantarea, insa antreprenorii care nu reusesc sa obtina banii necesari pentru afacerea lor au tendinta sa invinovateasca contextul economic si conditiile bancare stricte, in loc sa incerce sa inteleaga ce i-a impiedicat cu adevarat sa isi finanteze business-ul. Articolul integral, aici.
Problema finantarii antreprenoriale
2011-06-08 09:45:36
|
Comments 14
Buna seara domnule Ghenea. V-am urmarit de ceva vreme, si eu personal am impresia ca dumneavoastra tratati mult prea usor problema finantarii unui start-up, inclusiv in cartea dumneavoastra. Sunt de acord ca este nevoie in primul rand de un plan de afaceri bine pus la punct. Precizez faptul ca eu ma refer strict la un start-up in mediul online. Singura banca din romania care ofera credite start-up-urilor este BT(nu vreau sa fac reclama). Daca nu ai cu ce sa garantezi pentru credit, situatia devine foarte foarte complicata, multa birocratie -> sansele de a ajunge in posesia creditului sunt minime. Investitori in start-up-uri nu sunt foarte multi, iar daca nu le convine nisa respectiva sau start-up-ul ar fi practic concurenta propriilor afaceri, nu vor investi. Parinti, prieteni sau alti prosti cu bani nu se gasesc pe toate gardurile, nu toata lumea are un asemenea noroc. Ce se intampla in momentul acela? Oricat de buna ar fi ideea si planul de afaceri, investitie nu se primeste. Acum sunt doua variante aici:1. antreprenorul porneste afacerea dar cu riscuri enorme(camatarii sunt mereu o sursa de venit, dar nu una foarte rabdatoare sau intelegatoare);2. reuseste cumva sa gireze un credit cu apartamentul parintilor, dar poate aparea oricand o problema a cash-flow-ului si atunci riscul este ca si parintii sa ramana fara locuinta;3. strange bani cativa ani cu speranta ca va mai gasi o oportunitate buna de afaceri in viitor in care sa investeasca banii stransi(afacerea din prezent va fi facuta de altcineva in scurt timp)->aici exista riscul foarte mare de a-si pierde increderea in sine si curajul de a porni o afacere.
Cu alte cuvinte, a porni o afacere in romania este ceva extrem de greu si periculos. In ceea ce priveste dezvoltarea afacerii, primii ani de existenta…asta iarasi este o alta poveste foarte complicata datorita birocratiei si rau-vointei statului.
Ca si o curiozitate: dumneavoastra ati incercat sa porniti o afacere acum fara sa investiti vre-un ban castigat pana acum, fara sa va folositi de banii castigati pana acum? Pentru ca dumneavoastra vorbiti despre niste lucruri acum, dar v-ati pus pe picioare o afacere aproape de la 0 in anii 90, cand totul era mult mai simplu(ex: o mare companie de cablu din romania, la inceputul anilor 90 a tras cateva cabluri tv intre cateva blocuri si contra unui abonament oferea filme copiate de pe video-uri din ungaria -> ceva ilegal acum, atunci era un oarecare vid legal, facand astfel bani frumosi pentru a-si dezvolta afacerea si a avea acum o afacere probabil legala ).
Author
Adrian,
Ai incercat sa mergi la un concurs de proiecte online? Acum 2 saptamani a fost la Brasov Arena Ursilor, exista concursuri europene sau regionale ca Seedcamp, exista VentureConnect (ce e drept pentru un nivel un pic mai ridicat al investitiilor). Ceea ce spun eu este pur si simplu ca majoritatea antreprenorilor (la fel ca tine), se duc la banca, sunt refuzati (pentru ca banca nu finanteaza un astfel de start-up online), dupa care trag concluzia ca “nu exista solutii de finantare”. Nu spun ca e usor, daca ar fi usor, ar face-o toti! Deci sunt de acord cu tine in mare parte, nu este deloc simplu. Nu sunt totusi de acord cu tine acolo unde spui ca tratez mult prea usor problema: am alocat in carte vreo 70 pagini doar surselor de finantare pentru antreprenori (e cel mai amplu capitol al cartii). Promit ca daca voi scrie si alte carti pentru antreprenori, una va fi sigur dedicata problemei finantarii, si voi avea mai mult spatiu sa detaliez toate aceste posibilitati de finantare, poate si altele noi.
Buna ziua,
Eu as trata aceasta problematica dintr-o perspectiva macro, sistemica si nu doar din rationamentele clasice ale finantarii. Preocupandu-ma in proiectele mele de cresterea competitivitatii si strategiile de dezvoltare locale sau nationale am constatat un fapt firesc in tarile care acum au o economie care functioneaza. Majoritatea statelor puternice au incercat sa-si restructureze sectoarele de afaceri sau pe cele industriale, dar desigur nu fara o strategie. Toate aceste state au avut niste demersuri strategice foarte complexe prin care au urmarit dezvoltarea unor sectoare de varf (bio sau nanotehnologii – Germania, Franta) care sa genereze o valoare adaugata semnificativa si un aport mare in PIB. Axele strategice ale acestor state au vizat PRIORITAR sustinerea si dezvoltarea start-up-urilor si a spin-off-urilor ca forme de manifestare a antreprenoriatului. Pe langa legi, programe de incubare si finantare a afacerilor in domenii de perspectiva la nivel european sau global chiar au beneficiat si de alte avantaje. Spre exemplu adaptarea curiculei universitatilor pentru a face fata acestor noi tendinte si pentru a furniza organizatiilor competentele de care aveau nevoie. Deci, ca sa fiu scurt, as spune eu ca dependenta in Romania de banci este si o consecinta a incapacitatii statului de a elabora strategii viabile pe termen mediu si lung si sustinerea initiativelor antreprenoriale in domenii competitive, de perspectiva. Dezvoltarea potentialului si valorificarea lui in sectoare de afaceri care sa devina competitive in viitor ar trebui sa fie o prioritate, poate number one a acestui stat. Sunt convins ca daca ar exista acest context chiar si bancile ar fi mai interesate sa investeasca. Nu cred ca lipsesc ideile, nici banii, cred ca lipseste o viziune care sa integreze capacitatile, capabilitatile si potentialul si asta la nivel macro. Aceasta desigur este o problema pe care o consider foarte importanta, iar implicarea statului in aceste demersuri ar trebui sa fie una maxima. Parerea mea este ca statul nu creeaza inca un context favorabil manifestarii spiritului antreprenorial in sectoare emergente sau de varf pentru ca Romania sa poata concura cu alte state in domeni inovative. Am sa scriu zilele acestea un articol pe aceasta tema, pentru ca e pasionant sa identifici oportunitati dar sa vezi cat de lung este drumul pe care-l ai in fata pana a le valorifica.
Toate cele bune,
Alexandru
Pe tema finantarii si pornirii unui start-up stiu ca se poate discuta destul de mult. Concursurile de proiecte (arena ursilor, arena leilor etc) sunt o idee buna, dar nu toti posibilii antreprenori(inclusiv eu) sunt de acord sa cedeze o parte a viitoarei afaceri cuiva. Cel putin nu in stadiul incipient; ca pe viitor, cand afacerea este stabila se poate vorbi despre asa ceva, asta este alta discutie. Da, ati dedicat o parte importanta surselor de finantare in cartea dumneavoastra, dar ati facut-o dand in mare exemple referitoare la cum ati pornit dumneavoastra afacerea in anii ’90, ceea ce nu mai este de actualitate, nu mai este posibil. Iar referitor la sursele de finantare prezentate de dumneavoastra(PPP, banci, seedcamp-uri), acestea ori nu se pot aplica in romania, ori au parti negative atat de mari incat nu consider ca merita luate in considerare(concurentii de la arena leilor are au acceptat sa ofere mai mult de 15% din afacerea lor au fost fraieri din punctul meu de vedere). Una este sa faci afaceri corecte, alta este sa dai pe mai nimic pachetul majoritar intr-un start-up care are sanse foarte mari de a fi profitabil unei persoane, fie ea si business angel. Eu unul(si nu sunt singurlui), nu sunt dispus sa fac asemenea concesii in ceea ce priveste un start-up.
Poate ca dumneavoastra veti considera ca am o parere gresita, insa eu nu pot sa accept asa usor ca dau cuiva sansa de a face un profit foarte mare pe ideea mea, in timp ce eu am acolo un pachet minoritar. Si datorita acestui motiv, sunt multe persoane care pur si simplu refuza sa porneasca o afacere (mediul antreprenorial are de suferit in primul rand).
Author
Adrian, fiecare antreprenor isi stabileste propria strategie, inclusiv cei care se decid sa aduca investitori in compania lor. Iar faptul ca sunt sau nu “fraieri” cum i-ai numit tu, nu il poti stabili tu, nici eu, ci doar rezultatele reale de business pe care acele companii le vor avea (si evident realizarile personale ale acelor antreprenori). Eu ti-am spus ca exista solutii de finantare, de aici incolo, daca vrei sau poti sa le folosesti, tine doar de tine. Succes!
umila mea parere: antreprenorii care primesc 15% sau 20% sau mai mult contribuie cu o suma importanta de bani pt inceperea afacerii, nu primesc doar profitul asa de pomana. Apoi nu ideea in sine conteaza ci mai mult cum manageriezi afacerea. Eu cred ca 80% din profit e mai mare avand un partener cu experienta celor din Arena decat 100% dar singur si fiind la prima “afacere” inceputa.
Am scris mai inainte ceva asemanator cu ce au scris cei din aceasta pagina si reiesr cam acelasi lucru :
-nimic din ce vom incerca de acum inainte, nu se mai potriveste cu ce s-a petrecut acum 15 ani, de exemplu !…..
AS dori, daca s-ar putea sa trimit citeva poze cu modele de imbracaminte de ocazie , va rog sa-mi dati o adresa…
AM INCEPUT SI UN MIC PLAN DE AFACERI , UNDE AM INTRODUS DOAR COSTURILE NECESARE DEMARARII AFACERII ,RAMININD SA ADAUG CARE AR FI PRETURILE DE VINZARE A CONFECTIILOR ….SI ALTE CHELTUIELI…
Costul demararii ar fi aprox. 6000 de euro ,problema ar fi de unde ii iau ????!!!!
Ok Oana, atunci te-as ruga sa imi spui 3 afaceri romanesti pornite in ultimii 5 ani care au avut un succes foarte mare si care nu au fost dezvoltate de cineva care avea o gramada de bani inainte de a incepe afacerea. Eu sunt de acord sa ii laudam pe cei care au reusit in afaceri in anii ’90, inceput de ani 2000, dar parca se intampla asta prea mult. Absolut toate aceste persoane au reusit in afaceri nu neaparat pt ca sunt manageri buni, ci pentru ca ori au facut afaceri cand in romania exista un oarecare vid legislativ, iar multe din legile de acum atunci nici macar nu erau in stadiu de idee, ori au avut efectiv un noroc urias prinzand momentul propice pentru afacerea lor.
Nici una din variantele de mai sus nu imi demonstreaza ca cineva este un bun manager. Astepti 40 de ani pana sa prinzi momentul propice ideei tale de afaceri? Asta se incurajeaza? Singurul avantaj al leilor este faptul ca ei au facut avere in trecut si au bani de investit, bani care fac lucrurile sa se miste efectiv.
In continuare as vrea sa vad cum acesti oameni de afaceri pornesc fiecare cate o afacere de la 0 fara a se folosi de numele lor si/sau de banii lor acumulati pana acum(sa o faca printr-un prieten, ei luand toate deciziile, dar fara sa se stie ca ei sunt efectiv in spatele afacerii respective) si sa arate apoi peste 1-2 ani ce au reusit sa faca. Se pot face niste reguli foarte clare, astfel incat sa se simuleze incercarea unei persoane oarecare de a porni o afacere.
Oana, inca ceva: eu nu as refuza varianta de a fi partener cu cineva 80%-20%, eu pastrandu-mi pachetul majoritar in afacerea MEA. Eu vorbeam de cazurile in care oamenii renunta la 60-70-80% din afacerea LOR; asta este aiurea, mai bine isi vand de tot afacerea si gata pentru ca nu isi mai pot impune ideile lor, nu mai au nici un cuvant de spus. Sunt ca si inexistenti in propria lor afacere
Author
Adrian,
Apreciez taria opiniilor tale, dar iti pot da chiar 3 exemple, nu unul: Ubervu, Brainient si eRepublik sunt toate afacere antreprenoriale romanesti pornite nu in ultimii 5 ani, ci chiar mai de curand, de tineri antreprenori care nu aveau niciun ban cand au inceput afacerea, care au succes international. Toate sunt incluse de The Telegraph in European Top Tech Startups 100, adica mai pe romaneste sunt intre primele 100 companii startup IT din intreaga Europa. Si ti-as mai puitea da si alte exemple. Eu moderez aceste comentarii si este ultimul tau comment lung si nedocumentat pe care il mai aprob, ca sa nu fii surprins daca de aici inainte asemenea comentarii nu vor mai aparea pe blog-ul meu. Iti doresc succes, desi ma indoiesc, pentru ca nu intelegi concepte antreprenoriale de baza…
De acord cu Dvs ca problema principala este planul de afaceri si nu finantarea. Exista nenumarate exemple de start-ups de succes atat la noi (cum bine ati exemplificat), cat si aiurea, unde majoritatea investitiilor initiale au fost strict de capital intelectual si dorinta puternica de reusita, restul stand pe trei servere vechi de la un dotcom prabusit si niste cod initial aruncat acolo.
As avea un singur comentariu, legat de modul de urmarire al planului initial. Aici, eu tin mult la o vorba: “Always have a plan from which you can deviate”. Deci, din punctul meu de vedere, planul e important, dar si mai importanta este flexibilizarea sa, construirea de contingente si planuri B, pentru ca rareori un antreprenor are o idee perfecta despre cum va merge un business, mai ales in primele luni de viata.
un sfat pentru Adrian, care vad ca este destul de acid : poti incerca ceea ce voi incerca si eu – lucrezi, faci un credit de nevoi personale pe PF, iti creditezi firma, incerci o perioada sa mergi in continuare la job si in timpul liber sa lucrezi pentru tine…si bafta !
Ok Adrian, vrei sa vezi cat de mult gresesti? Iti dau un exemplu haios de afacere care a pornit exact de la exemplele gasite in carte? Fitosica (daca nu sti la ce ma refer inseamna ca ori nu prea iesi din casa ori stai intr-un oras de sub 100.000 de locuitori si nu prea ai trecut prin zone mai populate 😉 ). Dar lasand gluma la o parte, aceasta afacere de succes a pornit de la un imprumut bancar pentru nevoi personale si alt imprumut de la un vecin iar afacerea a fost demarata acum fix 5 ANI. In momentul de fata sunt zeci de gogoserii in toata tara si cam tot atat de multe contracte de franciza semnate. Spune-mi tu mie daca Alexandru Popescu avea vreo sansa sa primeasca finantare de la un investitor pentru o gogoserie? Iti zic eu ca nu, avea aceiasi soarta ca persoana care a venit sa ceara in arena leilor finantare pentru standurile de limonada (desi cred ca ar fi fost o investitie foarte buna, dar asta e alta poveste).
Eu am o vaga banuiala ca tu nu ai citit cartea cap coada macar o data ci te-ai axat doar pe cateva capitole (iar daca ai citit-o cap coada inainte sa postezi commenturile atunci e grav). Din cate am inteles eu, tu vrei finantare sa initiezi un start-up dar vrei sa deti si controlul firmei (tinand cont ca nu ai contribuit cu bani). Spune-mi te rog si mie unde as putea sa gasesc un astfel de investitor, ba pardon, prost cu bani, ca in secunda asta ma imbrac si ma opresc la usa lui. Baga bine la cap ca nu stau lucrurile chiar asa, persoana care investeste bani in afacerea ta nu e interesata neaparat sa preia controlul firmei chiar daca detine pachetul majoritar. Poate ca investitorul nu are nici cel mai mic habar despre domeniul tau de activitate si nu ar sti cum sa il dezvolte. In schimb, TU, care se presupune ca sti ce faci si ce vorbesti, TU vei lua toate deciziile cruciale, TU vei conduce firma, TU vei raspunede in fata investitorului si EL va avea puterea sa te schimbe daca esti incompetent findca EL a investit cel mai mult in ideea ta. Chiar si in scenariul in care nu ai mai detine fraiele firmei ar trebui sa zici mersi pentru ca pachetul respectiv de actiuni pe care il deti de 20-30% (care valoreaza 2 lei acum) sub conducerea altcuiva mai competent ar putea sa creasca in valoare la milioane de euro (si uite asa incompetentul face avere atat pe banii cat si pe munca altcuiva).
Rodica, sper ca ori ai uitat sa pui un zero si te refereai la 60.000 de euro ori asta e o gluma intarziata de 1 Aprilie…ipoteca pe masina, imprumuturi pentru interes personal, rude, prieteni, subventia de 10.000 de euro data de guvern, ipoteca pe casa, vinzi obiecte personale si lista poate continua. 6000 de euro e o suma care poate fi stransa de majoritatea romanilor, nu e o suma colosala dar nici nu imi vine usor a crede ca doar de atat ai avea nevoie pentru a demara proiectul tau.
Cat despre ani ’90…sincer sa fiu mi se pare mult mai interesant acum decat a fost atunci. Multi spun ca pe vremea aia ,,tot prostul putea sa obtina finantare si sa se dezvolte acum lucrurile stau altfel”. PERFECT, inseamna ca prosti nu mai au acces la acest statut si numai persoanele care detin Know-how-ul necesar pot ajunge sa fie numiti antreprenori(+toate beneficiile care vin la pachet). Poate cu toate filtrele astea nu o sa mai vedem inculti obositi de viata conducand un Q7 😉 care iti dau peste nas ca ei sunt mari oameni de afaceri.
@Adrian, nu e usor sa obtii finantare, si trebe sa ai rabdare. Cel mai important lucru, si vorbesc din experienta, e sa gasesti clienti potentiali si sa incerci sa vinzi produsul/serviciul inainte ca acesta sa existe in realitate. Aici poti sa ti verifici pasiunea cu adevarat si daca exista pasiune restul se rezolva incet incet. Repet, nu vorbesc din carti ci din experienta. Vorbeste cu prietenii tai, cu oamenii pe care ii intilnesti despre ideea ta si vezi ce zic. apoi pune ti timp deoparte si incearca sa gasesti cai ieftine sau gratis sa incepi. NU am citit toate comentariile tale, sper sa nu vorbesc prostii, dar unde este vointa exista si posibilitati.
Tuturor celor ce au scris aici recomand cartulia asta despre finantare si start up uri mici:
http://changethis.com/manifesto/download/8.BootstrappersBible