In ultimul numar al Revistei Biz, am publicat un nou material editorial, pe care il puteti citi aici
in forma finala din revista. Iata mai jos si materialul brut de la care a pornit articolul:
Au fost perioade lungi in istoria moderna a Romaniei cand educatia facea diferenta. In perioada interbelica (si chiar un numar de decenii dupa al doilea razboi mondial) Romania era un stat preponderent agrar, cu o populatie in majoritate rurala. Parintii mei (ca si majoritatea celor din generatia lor) au pornit de la tara cu ideea, insuflata de parintii si bunicii lor, ca singura cale prin care pot face o diferenta in plan personal era educatia.
Educatia insemna sa mergi la liceu, apoi la facultate, sa mergi la oras si sa devii prima “generatie incaltata” din familie. Dar lucrurile nu erau mult diferite nici in zonele urbane ale Romaniei. Acolo, adesea o educatie mai buna insemna sa mergi catre universitati din strainatate, sa fii mai bun decat parintii si bunicii tai, revenind apoi in tara pentru a te realiza profesional si social. Apoi a venit comunismul, cand toate pareau egale, complet nivelate, insa iarasi, educatia facea diferenta. Am putea spune ca, intr-un fel, in perioada comunista, in Romania, educatia era de faptul singurul lucru care putea face aceasta diferenta: toti aveau cam aceleasi salarii, indiferent daca lucrau in fabrici sau daca erau medici, ingineri, profesori, dar cu toate acestea, oamenii cu o educatie superioara se distingeau in mod clar, erau apreciati, se puteau realiza macar in planul social, daca nu in cel material.
Asa ca daca ne intrebam cum a fost posibil ca Romania, in plina perioada comunista, sa aiba un sistem de educatie performant (chiar a fost foarte performant), raspunsul este simplu: era singurul mod de a fi mai bun, de a realiza ceva mai mult in viata. Se pare ca acum, educatia nu mai face diferenta, din pacate. De la tribunele cele mai inalte ale statului (guvern, parlament), primim zilnic exemple de oameni lipsiti de educatie care au ajuns in pozitii inalte, de autoritate, fara a avea neaparat meritele corespunzatoare acestor pozitii. Insasi gramatica limbii romane incepe sa se rescrie, cu acest “care” in loc de “pe care”, o greseala gramaticala care a invadat spatiul public, incepand de la oameni politici importanti si mergand apoi in jos, catre masa populatiei. Intr-o tara in care ministrul invatamantului are probleme vizibile si recurente cu limba romana, cum ar putea arata sistemul nostru de educatie?
S-a vorbit mult despre rezultatele catastrofale de la bacalaureat, dar pentru cineva care lucreaza cu generatia mai tanara, nu cred ca era vreo surpriza: e suficient sa dai un test scris de angajare unui numar de candidati care au absolvit liceul sau chiar vreo facultate si sa vezi ca prea multi dintre ei sunt inca agramati in limba lor materna, ca sa intelegi nu doar nivelul de educatie, ci si cat de putin mai inseamna acum, pentru o mare parte a tinerei generatii, idei ca educatie sau dezvoltare personala. Eu insumi lucrez cu tineri atat in programul Schoolfostartups cat si in diverse programe de dezvoltare si educatie pentru studenti, si vad aceste probleme, cu plusul ca cei care intra in astfel de programe sunt chiar acei tineri (nu suficient de multi), care sunt in continuare interesati de dezvoltarea lor personala reala, fie ca vor merge pe calea antreprenoriala, fie ca vor merge pe calea profesionala.
Si din pacate, lucrurile nu se pot schimba in bine peste noapte, indiferent ce am face de aici inainte, pentru ca educatia este o constructie care incepe de la baza si continua apoi spre varf, ca o structura de caramizi, din care nu trebuie sa lipseasca niciuna, mai ales acolo, la baza priamidei. Cum putem sa vorbim despre principii de viata corecte, despre aspiratii personale mai mari (dar si bazate pe niste premise corecte), atunci cand nici macar aceste prime caramizi nu sunt puse la baza educatiei copiilor si tinerilor din Romania de azi? Sunt prea multi tineri azi care nu mai cunosc istoria sau geografia Romaniei, pe langa problemele endemice cu gramatica. E greu sa ai in aceste conditii un dialog eficient cu acesti tineri pe teme importante ale Romaniei de azi si dintotdeauna, daca lipseste aceasta baza.
Tabloidizarea informatiei, lipsa de interes in crestere a profesorilor, tentatiile materiale imediate ca si mirajul pe care il au tot mai mult tineri in legatura cu “arderea etapelor” sunt toate de contabilizat in ceea ce priveste viciile in crestere ale acestui sistem educational. Ce rost are sa inveti ani de zile pentru a intra la o facultate buna, cand poti cumpara o diploma de la o facultate care a vandut deja sute de mii de astfel de diplome in ultimii ani? Iar business-ul pare sa mearga atat din bine, incat se face acum chiar si reclama TV pentru a atrage si mai multi tineri creduli (sau pur si simplu lenesi) in acest fals sistem educational. E greu de spus cum ne vom intoarce la baza cu ceva sanatos, solid, atunci cand in momentul de fata, ceea ce putem face este doar sa incercam sa stingem tot felul de focuri aprinse din interese materiale meschine sau, uneori, chiar din inconstienta.