Astazi s-a intamplat un eveniment destul de rar, desi nu chiar unic, cu privire la emiterea ordonantelor de urgenta de catre Guvern: probabil si la interventie presedintiala, asa cum reiese din sursele de presa, Guvernul a schimbat regulile pentru amanarea platii ratelor de catre populatie si companii. Din fericire, acum a fost in favoarea acestora din urma. De fapt prima reglementare a ridicat numeroase semne de intrebare, am scris si eu recent un articol. Insa mai mult decat atat, a reiesit ca de fapt bancile nu erau la curent cu formularile si ca ele insele ar fi dorit sa vina cu ceva mai mult pentru cetateni si pentru companii, mai mult decat prima reglementare guvernamentala.
E bine ca s-a ajuns la o formula mai favorabila, dar trebuie sa spun din nou, amanarile la plata ratelor si alte amanari de taxe sau astfel de solutii marginale nu rezolva cu adevarat problema. Ele nu merg catre cauza problemei in situatia actuala, sunt solutii paleative, adica medicamente economice care au doar un efect pozitiv aparent de termen scurt, fara sa suprime cu adevarat boala. Daca vrem sa adresam maladia, trebuie sa intelegem ca, si cu aceste mici masuri de usurare, inlesnire pentru companii si pentru gospodarii, ele tot vor intra in colaps, daca nu au un nivel rezonabil de venituri in aceasta perioada. Iar atunci cand inchiderea activitatii a fost cauzata de o decizie data de o ordonanta militara, sau pur si simplu de o decizie administrativa, reducerea veniturilor poate merge, in multe cazuri, pana la zero (adica un inghet total al activitatii), pentru ca nu ai cum sa faci business, chiar cu cel mai bun management, cu cei mai buni oameni, cu cele mai bune produse si procese, daca esti obligat sa inchizi!
Companiile care sunt numai in hibernare, deci care fie mai au un pic de grasime, fie un minim de venituri, din care sa se hraneasca, au sanse sa supravietuiasca pana la repornirea activitatii la mult asteptata primavara de dupa covid19. Nici pentru acestea nu va fi usor, deoarece nimeni nu stie acum sa spuna cand va fi aceasta repornire economica si care va fi forma geometrica a acestei reporniri, durata recesiunii si amplitudinea acesteia.
Nu mai vorbesc despre faptul ca, pentru antreprenorii care au facut profituri in ultima perioada si care au cash, dar care nu stiu cand si cum se va termina criza si nu sunt deloc ajutati de stat in aceasta situatie pe care nu au cauzat-o si impotriva careia nu au cum sa lupte cu instrumente de business, s-ar putea sa fie o decizie mai simpla sa lichideze pur si simplu afacerea acum. Pot sa trimita toti oamenii in somaj permanent, sa valorifice toate activele datorate, sa isi plateasca datoriile (deci nu vorbim de intrarea in faliment ci de o lichidare voluntara), sa distribuie toti banii rezultati prin dividende, returnare de imprumuturi asociat sau returnare capital social, dupa caz, iar la final, sa ramana cu un cont frumos in banca si fara niciun fel de griji, fara riscuri si responsabilitati. In special pentru ca ar face asta intr-o perioada cand in mod clar, antreprenoriatul pare o activitate extrem de riscanta, mai ales prin contrast cu linistea si relaxarea din mediul public (cu exceptiile notabile ale celor aflati in linia intai de lupta impotriva coronavirus), iar prezervarea cash-ului este cel mai important lucru atat pentru companii si antreprenori, cat si pentru persoanele fizice. Si cine i-ar putea condamna, daca ar face-o?
Ceea ce putem deja sa estimam, fara prea multe alte analize, este ca intram intr-o criza fara precedent, peste cea din 2009 si de fapt, pentru Romania, putem estima un impact mai mare decat in orice alta perioada post-decembrista. Sunt mai multi analisti economici care vorbesc deja despre o scadere a PIB-ului national in 2020 cu cel putin 8% ca scenariu de baza, dar alte scenarii arata si mai pesimist. In aceste conditii, devine foarte important, esential as spune, o interventie a statului care sa includa si injectii de cash semnificative atat catre companiile afectate, cat si catre gospodarii. In lipsa acestora, multe vor fi afectate ireparabil iar apoi, orice plan de repornire ar costa mai mult, ar fi si mai riscant si ar dura mult mai mult. Masurile de soc trebuie luate la timp, aceasta regula functioneaza si in medicina, ca si in viata sociala si economica, pentru ca altfel degeaba le mai luam, daca va fi prea tarziu. Iar interventia trebuie sa fie facuta pe principiul “discount window for real economy”, adica un “suport real pentru economia reala”, ceea ce inseamna inclusiv lichiditatile necesare atat pentru companii cat si pentru gospodarii, parafrazand articolul de zilele trecute din Harvard Business Review al unei echipe de specialist de la Boston Consulting Group, pe care l-am preluat si pe site-ul meu cu unele concluzii.
Marius