Marius Ghenea

L-am cunoscut pe Filipe Carrera la Bucuresti, atunci cand si-a lansat cartea. L-am reintalnit apoi la Iasi, la un eveniment organizat de JCI. Initial am gandit “iata inca o carte despre networking, pe langa atatea altele” dar, pe masura ce am inceput sa citesc ca un gest de curtoazie pentru Filipe, cartea mi s-a parut din ce in ce mai interesanta, asa ca pana la final mi-am dat seama ca o pot recomanda cu incredere tuturor celor care vor un “indreptar” concis despre ce trebuie facut (dar si ce trebuie evitat) pentru un networking de calitate, care sa aduca beneficii unui profesionist si, asa cum spune unul dintre cele doua subtitluri ale cartii, sa genereze “succes prin retelele de contacte”. O traducere foarte buna in limba romana, asigurata de un grup entuziast de profesionisti din Romania. Poate prea multe referiri la experiente specific portugheze (autorul fiind de origine portugheza, dar in prezent calatorind pentru conferinte pe teme de networking si marketing digital in multe tari de pe toate continentele), cred ca o editie viitoare a cartii ar putea fi editata mai bine din acest punct de vedere. Cartea a fost publicata in Romania de editura Rentrop&Straton.

O carte despre clasicii literaturii europene, pentru cei care vor sa inteleaga mai bine nu doar operele lui Cervantes sau Rabelais, Balzac sau Dostoievski, Proust sau Kafka, ci si modul cum se aseaza acestia in istoria literaturii si cum au creat si dezvoltat ei tehnica romanului. In ceea ce priveste semnificatia cortinei lui Kundera, eu am gasit un amestec de mister dezvaluit in ceea ce priveste tehnica romanului (prin sfasierea cortinei, incepand chiar cu “descalecatorul” Cervantes), impreuna cu o alta semnificatie, mult mai apropiata sensului modern pe care orice cetatean al Europei Centrale si de Est i-o acorda, anume aceea de cortina “de fier” intre Est si Vest, inca numai partial “sfasiata”. Abordarea lui Kundera, scriitor ceh stabilit in Franta din 1968 (putin dupa primavara pragheza si invadarea Cehoslovaciei de catre trupele sovietice), este una in acelasi timp subiectiva dar lipsita de patima. (more…)

Romanul, caruia Kafka i-a dedicat cei mai multi ani dintre toate scrierile, ramane totusi neterminat si va fi publicat postum, in 1927, de Max Brod, editorul operei lui Franz Kafka. Povestea unui adolescent emigrant pe nume Karl Rossman, care pleaca in Statele Unite pentru a scapa de un scandal in care el fusese sedus de o menajera, se termina nedecis cativa ani mai tarziu, in Oklahoma, unde personajul principal gaseste o slujba la marele teatru de acolo. In America, tanarul Karl trece prin tot felul de intamplari legate in principal de gasirea unui loc de munca (la un hotel, apoi lucreaza pentru o bogatasa pe nume Brunelda) si de stabilirea unor relatii sociale in conditiile in care prietenii de ocazie ii fac numai probleme. Nu aflam ce se intampla mai departe de Oklahoma, pentru ca si manuscrisul lui Kafka se termina aici. El a fost editat de Max Brod si publicat astfel incat anumite goluri ale povestirii sunt cat de cat acoperite, insa nu si finalul. Oricum, ramane o carte fascinanta, cel putin pentru cei care nu sunt dezamagiti ca pierd un final tip “happy ending”, o carte foarte “kafkiana” si care il arata pe autor in plenitudine creativa suprarealista ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman Rushdie (sau, ca sa mergem mai aproape de casa, tinand cont ca Franz Kafka s-a nascut si a trait in Praga, el este in plus si un precursor al lui Milan Kundera).

“Nineteen Eighty-Four” este, asa cum am aflat si eu de curand, un roman “distopic”. Spre deosebire si oarecum in linie cu utopia, distopia este o utopie negativa care contine in general multe elemente ale societatii actuale (sau in orice caz, actuale cu privire la momentul cand a fost scrisa cartea) ca un avertisment cu privire la regimurile opresive si directia in care se indreapta acestea, spre exemplu. Alte exemple remarcabile din aceasta categorie literara sui-generis ar fi Snow Crash a lui Neal Stephenson (cea cu “metaverse” care a stat oarecum la baza unor site-uri tip Second Life) sau A Brave New World a lui Aldous Huxley. Evident, in aceeasi categorie ar putea intra si Animal Farm de acelasi autor George Orwell, in mod curent mai cunoscuta decat 1984, pentru ca Animal Farm a fost ecranizata si ca desene animate, iata de ce o cunoastem cu totii, mici sau mari. Poate v-ati intrebat cand a fost scrisa cartea, a fost scrisa in 1949 si avea evident in vizor regimul comunist sovietic, modelat intr-o tara utopica (scuze, distopica) numita Oceania. Cartea 1984 ne-a dat foarte multe lucruri (mai mult sau mai putin utile) in societatea moderna si a revenit spectaculos in ultimii ani in actualitate, cu termeni si expresii ca “Big Brother”, termen care a fost inventat de Orwell in romanul 1984 si descria acelasi tip de supraveghere lipsita de scrupule a vietii private a oamenilor, asa cum se intampla (ce e drept pe bani si cu consimtamant) si in mai toate reality-show-urile de la televiziune, in zilele noastre. O carte foarte interesanta, pentru ca introduce foarte multe concepte noi (oarecum ca orice lucrare SF, fie ea si o “distopie”), insa spre deosebire de un SF clasic, unde aflam despre tot felul de cyborgi si alte creaturi, aici e vorba de multe concepte si structuri extrem de realiste, doar cu un vag aer de parabola. Spre exemplu, guvernul Oceaniei este alcatuit din 4 ministere, respectiv Ministerul Pacii, Ministerul Indestularii, Ministerul Adevarului si Ministerul Dragostei. Imi imaginez cum ar arata un guvern al Romaniei cu aceste patru ministere. Oricum, desi suna foarte bine, aceste ministere sunt de fapt cele care sustin dictatura pe toate liniile, deoarece Ministerul Pacii este cel care poarta toate razvboaiele, Ministerul Indestularii controleaza si minimizeaza ratiile pentru populatie, Ministerul Adevarului se ocupa de propaganda in favoarea dictaturii (adica, evident, cu minciuni) in timp ce Ministerul Dragostei se ocupa cu arestarea si tortura dizidentilor. O carte plina de duble intelesuri…

O colectie de scurte povestiri SF semnate Isaac Asimov, care ne invata cele trei legi ale roboticii, ca si alte lucruri utile de stiut despre robotii pozitronici (adica cei dotati cu un creier pozitronic). Nu sunt un mare fan al literaturii SF insa, trebuie sa recunosc, Asimov scrie foarte bine, si nu e de mirare ca a fost considerat ca cel mai important scriitor SF al perioadei sale. La momentul publicarii acestei carti (in 1950, de fapt povestirile au fost publicate separat in anii `40 in diverse reviste SF americane, apoi adunate in aceasta colectie), lumea robotilor era mai mult SF decat stiinta. Pana in acel moment, de fapt termenul “robotica” nu era inca introdus in dictionar, el a fost pentru prima oara folosit, oarecum din intamplare chiar intr-una dintre povestirile din “I, Robot” de Asimov. In plus, cand se scria SF despre roboti in acea perioada, acestia erau vazuti in linii mari in doua ipostaze, fie ca masini servile si total lipsite de inteligenta, fie ca “evil machines”, respectiv Frankensteini moderni care incearca sa distruga omenirea sau sa preia conducerea planetei. Asimov pare sa fie primul autor care, in mod consistent, prin povestiri ca cele noua din seria I, Robot, descrie un alt tip de roboti, care respecta reguli clare si care au un rol pozitiv in societate. Cele trei legi ale roboticii sunt simple si in esenta se reduc la una singura (aparuta mai tarziu si numita “legea zero”, pentru a permite secventierea celorlalte de la 1 la 3): “un robot nu va face rau omenirii si nu va permite prin lipsa sa de actiune ca omenirea sa fie pusa in pericol” sau ceva de genul acesta. Ca sa aflati celelalte reguli, cititi Runaround, una dintre povestirile din “I, Robot”. Un must-read pentru iubitorii de SF clasic.

O carte extrem de bine apreciata de critica americana de specialitate (poate pentru faptul ca este, intr-o forma fantastica, o satira cu valoare perena la adresa regimului comunist, ca si alte carti ale lui Bulgakov). Oricum ar fi, New York Times o caracteriza in sectiunea lor de analiza de carte ca fiind “unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX”. O caracterizare neasteptata, pentru o carte publicata numai dupa 25 ani de la moartea autorului (Bulgakov a murit la Moscova in 1940 iar cartea a aparut pentru prima data in 1966, desi a circulat underground cativa ani inainte, pe baza manuscrisului pastrat de sotia autorului, sursa de inspiratie pentru personajul Margareta). Si pentru o carte scrisa de un autor care, in timpul vietii, nu a cunoscut cu adevarat consacrarea artistica, deoarece a fost un oponent si un critic al regimului sovietic stalinist si totusi a decis sa ramana sa traiasca in Rusia Sovietica, desi toti ceilalti membri ai familiei lui au emigrat dupa revolutia bolsevica. Mai mult, Bulgakov ii trimite chiar o scrisoare lui Stalin in 1930, cerandu-i acestuia sa ii aprobe cererea de emigrare din Rusia. Faptul ca nu a fost imediat lichidat de oamenii lui Stalin se datoreaza, se pare, faptului ca Stalin ii aprecia scrierile. Oricum, in aceasta situatie, in ultima parte a vietii nu a mai reusit sa publice nimic, majoritatea operelor sale au ramas in sertar, unele dintre ele fiind publicate in strainatate dupa moartea lui. Maestrul si Margareta reia intr-un mod creator o tema majora similara celei din Faust a lui Goethe, respectiv “pactul cu Diavolul”, un pact in care, ca de obicei, trebuie sa fie implicata si o femeie (de la Adam si Eva incoace, scenariul ramane in linii mari acelasi). Un aspect interesant ca si coincidenta intre cei doi scriitori este ca si in cazul lui Goethe, Faust (mai precis “der Tragoedie zweiter Teil”, partea a doua) a fost publicata postum, deoarece este o lucrare pe care scriitorul o finalizeaza chiar in anul mortii, 1832. Evident, pe langa aceste asemanari si coincidente, sunt si foarte multe deosebiri intre cele doua romane, in primul rand cele legate de spatiu si timp. Romanul lui Bulgakov, desi scris in anii interbelici, are o modernitate remarcabila in abordare si in ambianta generala, iar in ceea ce priveste contextul politic, evident Maestrul si Margareta reprezinta, mai presus de toate, o satira la adresa regimului comunist al lui Stalin, asa cum il intuim si noi dintr-un alt exemplu de dictatura comunista: paranoica, obtuza, lacoma si corupta.