Un prieten m-a intrebat zilele trecute ce cred despre Second Life (stiind ca sunt “anti-SL”). Cu riscul de a repeta alte afirmatii facute si de a relua teme publicate deja in unele articole on si offline, de fapt, eu nu sunt anti-SL decat in masura in care site-ul imi pare un nou “balon de sapun” din era post-dotcom, iar eu sunt in general impotriva oricarui “balon de sapun” in business, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, un balon de sapun se sparge si poate antrena si efecte secundare nedorite. In plus, in loc sa fie un “metaverse” asa cum se lauda (cei care au citit literatura cyberpunk stiu despre ce vorbesc), site-ul are de fapt cam toate atributele unei scheme piramidale! Iar cu privire la trafic, nu este nici pe departe cel mai vizitat site de acest gen, asa ca nu inteleg de ce vorbim atat de mult despre el?
Iata, chiar eu probabil am cazut in acest pacat, sa vorbesc prea mult despre acest site. Cat de mult s-a vorbit in mediile de business despre WoW, spre exemplu, care are de cateva ori mai multi utilizatori (si, ca sa fiu sincer, mi se pare mult mai entertaining, ba chiar mai educativ)? Sau despre Wikipedia, care este un site cu mult mai multe valente educationale fata de Second Life (si, din fericire, are de cateva zeci de ori mai multi vizitatori decat SL!). Eu sunt pentru Wikipedia, as vrea sa ne concentram putin pe acest proiect, iata de ce as fi impotriva Second Life. Chiar daca nu vreti Wikipedia, mai aveti inca un numar semnificativ de “lumi virtuale” din care sa alegeti. CyWorld spre exemplu, pornit in Korea dar avand acum o circulatie cvasi-globala, are si el cateva zeci de milioane de utilizatori (iarasi, de cateva ori mai multi decat Second Life). Nu spun neaparat ca CyWorld este mai bun (ba chiar sufera putin, avand acel look asiatic pe care un utilizator web european sau nord-american il gaseste copilaresc), insa daca ne uitam la cifre, arata net mai bine. Au si ei avataruri, au si ei o moneda, se numeste “acorn” sau pe romaneste “ghinda”; cum Second Life a fost creat mult dupa CyWorld si moneda lor se numeste “linden” adica “tei”, mi se pare un pic de plagiat din partea Second Life.
Nu cred in Second Life si pentru un alt motiv, mult mai prozaic: eu cred ca am un “first life” foarte plin (activitate personala si profesionala/sociala cu unele reusite si altele mai putin, cu clipe mai rele dar si mai bune, cu necazuri dar si cu bucurie, asa cum e viata reala), asa ca nu am cu adevarat nevoie de un “second life”, afirmatie care sper sa fie valabila pentru o cat mai mare parte a locuitorilor planetei 🙂 Cu privire la valentele de business ale Second Life, sunt pur si simplu socat sa vad ca e considerat un mediu de business foarte bun: sunt mii de site-uri, la nivel mondial (poate zeci de mii, nu am numarat) cu mai multi vizitatori decat Second Life! Sunt chiar in Romania site-uri cu mai multi vizitatori ca Second Life. Si atunci, daca ar fi sa fac o reclama online pentru afacerea mea (indiferent care ar fi aceasta), Second Life ar fi unul dintre ultimele locuri la care m-as gandi. Cei care au facut pana acum reclama in Second Life sau cei care si-au deschis “reprezentante” in Second Life (inclusiv ambasade e.g. Suedia), au facut-o exclusiv pentru relevanta off-line a reclamei implicite (cu alte cuvinte, au “batut saua, ca sa priceapa iapa”: pentru ca exista acest hype mediatic cu privire la Second Life, este util sa ai reclama in Second Life doar pentru ca se va vorbi despre acea reclama la TV, radio sau in ziarele off-line, deci reclama nu e pentru rezidenti, care oricum sunt destul de putini si de inactivi: la ultima numaratoare, SL se “lauda” cu 8 milioane, dar numai 1 milion dintre ei au revenit in ultimele luni, deci restul sunt de fapt “morti” demult pentru SL). Putini oameni stiu ca Second Life si-a castigat notorietatea numai in momentul in care un utilizator al site-ului a dat in judecata site-ul pentru ca nu i-ar fi gestionat corect banii virtuali (dolarii linden). Asta se intampla in primavara lui 2006, iar apoi persoana respectiva (Mark Bragg, un avocat) a facut diverse apeluri la diverse instante din SUA. Exista un zvon neconfirmat, dar credibil, potrivit caruia, respectiva persoana a dat in judecata Second Life doar pentru a le face reclama (a solicitat daune de 8,000 dolari, dar se pare ca a primit mult mai multi bani pe sub masa de la SL pentru a tine “scandalul” proaspat aproape un an, timp in care SL a aparut la toate posturile de televiziune, exploatand acest law-suit). Pe scurt, eu cred ca e un “fals” si sper ca acest balon sa se sparga cat mai curand. Nu inseamna ca Second Life ar disparea, ci pur si simplu ca si-ar pierde falsa valoare umflata pe care o detine azi si ar intra intr-o paradigma de business standard, care spune “ofera valoare utilizatorilor sau iesi din business”.
Fara sa insist asupra unor aspecte delicate legate de activitatea site-ului Second Life, as mai aminti in treacat ca, probabil la fel ca foarte multe din mediile Internet, a fost invadat in ultima vreme de materiale pornografice (sexul vinde, asta e clar!), iar in ceea ce priveste alte activitati ilicite, a aparut si gambling acolo (ceea ce nu e bine, dupa parerea mea). Asa ca Second-life pare sa nu aiba prea multe dintre virtutile lumii reale, dar incepe sa adopte prea multe dintre viciile lumii reale. La final dar nu in cele din urma, cu privire la riscurile si activitatile dubioase din Second Life, sa nu uitam ca cei care merg pe Second Life pentru a castiga bani (asa cum de fapt site-ul promite, la fel ca un joc piramidal), intra acolo ca sa faca tranzactii fara a plati taxe (ceea ce va genera multe probleme cu autoritatile fiscale americane, ba chiar si din alte tari). Totusi, ca o concluzie: nu sunt in nici un caz impotriva site-urilor de social-networking (ba chiar particip la unele), nu sunt impotriva site-urilor de tip MMOG (massive multi-player online games, asa cum este World of Warcraft), cred doar ca trebuie sa punem in context aceste afaceri pe Internet si sa intelegem care este propunerea de valoare pentru utilizatori. Second Life nu este nici social-networking (pentru ca, prin principiul de “avatar”, neaga esenta site-urilor sociale, ascunzand identitatea utilizatorilor, iar in anumite cazuri, chiar multiplicand-o, pentru ca fiecare utilizator poate avea mai multe avataruri!), dar nici online-game, pentru ca un joc, de orice fel (on sau offline), are un scop (“sa bagam mingea in poarta”, “sa ii invingem pe Orcs” sau altele asemenea) si niste reguli (“mingea se atinge numai cu piciorul” etc.), ori Second Life nu are nici scop (cel putin nu in acest sens restrans), nici reguli (fiind o lume de tip “user-defined”). La Second Life, singura chestie care mi-a placut a fost ca puteam zbura peste pamanturile respective si sa am un bird�s-eye-view (ceea ce mi-am dorit inca din copilarie), dar e prea putin, din punctul meu de vedere, pentru a reveni pe site…