Nemurirea, de Milan Kundera

Roman interesant si totodata foarte potrivit ca stil,o lectura pentru cititorii romani, ca mai toata opera lui Milan Kundera,ce sta in mare parte sub semnul post-modernismului central-european (desi sunt unii care argumenteaza ca primele sale romane sunt moderniste, si nu post-moderniste).”Kundera” este de fapt unul dintre scriitorii mei preferati, probabil in parte pentru ca acum vreo 20 ani am vazut, la scurt timp dupa lansare, filmul “he Unbearable Lightness of Being”,ecranizare americana (cu Daniel-Day Lewis si Juliette Binoche in rolurile principale) a romanului omonim al lui Milan Kundera. Filmul mi s-a parut extraordinar, atat prin perspectiva pe care o arunca asupra lagarului comunist (cred ca am vazut filmul in vara lui `89 si am regasit acolo tot felul de paralele intre Cehoslovacia din 1968 cu Romania comunista in perioada care a precedat revolutia din 1989), cat si prin tema filosofica extrem de “grea” legata de “usuratatea existentei” sau a “fiintei”, cum cred ca a fost tradus in romana. Aici, titlul este inselator in mod intentionat, pentru ca e clar ca Milan Kundera vrea sa ne spuna de la inceput ce crede el despre viata: viata este extrem de grea, de dificila, nu este deloc usoara, pentru ca se traieste numai o singura data! Nu este loc pentru incercari si erori, nu este loc pentru repetitie, tocmai pentru ca avem o singura viata, care curge extrem de liniar, nu poti intoarce timpul in loc (sau “mortul de la groapa”, cum spune o vorba din batrani). Si aici ii dau mare dreptate lui Kundera, chiar daca, inclusiv in roman, exista o dezbatere intre viziunea unei fiinte “usoare” si cea a unei fiinte “grele”, ca si optiuni posibile. Insa am spus deja destul despre “The Undearable Lightness of Being”, roman scris in 1982 (si care, in ciuda temei filosofice mentionate, pastreaza in linii mari tonul si structura unui manifest politic anticomunist). Sa trecem la “Nemurirea”(Nesmrtelnost in original), un roman scris in 1990, de fapt primul roman al lui Kundera in care tema filosofica preia conducerea in fata celei politice (nu intamplator, a fost si ultimul roman al lui Kundera scris in limba ceha; cat despre anul 1990, este si acesta un reper nu lipsit de semnificatie, pentru ca probabil autorul a considerat, dupa succesul revolutiei de catifea de la Praga din toamna lui 1989, ca o etapa din activitatea lui literara s-a incheiat, odata cu disparitia comunismului in Cehoslovacia).”Nemurirea”este asadar un roman cu un continut mai explicit filosofic,ce graviteaza in jurul ideii de nemurire, asa cum ii spune si titlul (mult mai explicit si el, in comparatie cu “Insuportabila usuratate a fiintei”), o idee care este analizata cu instrumente preluate de la Goethe (in principal din cartea de memorii a lui Goethe, “Din viata mea, Poezie si Adevar”). Cu toate acestea, povestea lui Goethe si a Bettinei prezenta in mod oarecum ciudat in curgerea romanului (Bettina, asa-zisa iubita a lui Goethe, cea care a capatat nemurirea dorita, ca un exemplu al imortalitatii fortate) se impleteste foarte firesc si interesant cu firul central al romanului, care o urmareste pe Agnes si sora ei Laura si care, ca orice roman al lui Kundera, are parti viguroase tipice pentru un roman de dragoste. Kundera spune (din nou, inspirat si de Goethe si “nemurirea” acestuia ca artist) ca trebuie sa deosebim “nemurirea mica” (respectiv faptul ca oameni cunoscuti isi aduc aminte de un om dupa moarte) de “nemurirea mare”, care le este in general data oamenilor de stat si artistilor, aceea in care amintirea unui om ramane si in mintea sau inima celor care nu l-au cunoscut. O concluzie a romanului este ca oamenii nu sunt egali in viata, si cu siguranta nu sunt egali in nemurire…