Marius Ghenea

Un titlu parca scos din cartile umoristice, dar in realitate o carte extrem de interesanta despre cat de mult timp pierdem la birou in fiecare saptamana. De fapt, subtitlul este si el la fel de intrigant: “scapati de rutina de la 9 la 5, traiti oriunde in lume si alaturati-va celor care s-au imbogatit recent” sau cam asa ceva. Anumite elemente din argumentatia lui Ferriss sunt cu siguranta de luat in considerare, de exemplu regula 80-20, pe care am gasit-o in general valabila in business, cred ca ea se aplica si in activitatea de birou tipica, in sensul in care ceea ce conteaza (respectiv 80% din activitatea importanta) se face in realitate in 20% din timpul fizic petrecut la birou, ceea ce deja sugereaza ca o saptamana de lucru de 5 ori mai scurta (de 8 ore pe zi), ar fi absolut rezonabila, daca taiem din programul zilnic tot ce nu este important. De aici si pana la 4 ore pe zi, deja explicatiile lui Ferriss mi se par un pic trase de par, insa probabil ca obiectivul cartii a fost, printre altele, sa aiba un mesaj cat mai intrigant, pentru a putea sa iasa in evidenta intre atatea alte carti despre “cum sa ne organizam timpul mai bine in sapte lectii”, iar o saptamana de lucru de 8 ore probabil ca nu suna suficient de spectaculos. Si pentru ca tot vorbim de sapte lectii, cred ca Ferriss ar fi putut totusi sa ii dea putin credit lui Stephen Covey (autorul cartilor de mare succes “Managementul Timpului” si “Eficienta in 7 trepte”), de unde aparent a preluat multe idei legate de eficienta si managementul timpului, fara insa a-l mentiona pe Covey ca sursa. Oricum, cred ca orice idee a lui Ferriss din aceasta carte merita, daca nu adoptata, macar analizata prin prisma experientei fiecaruia si, poate sa va dovedi utila pentru unii dintre cititori. Succes pe calea catre saptamana de lucru de 4 ore!

Asa cum sugereaza titlul, tema principala a romanului este una existentialista: alegerile in viata sunt facute de fiecare om, care isi controleaza in acest mod propriul destin si totodata propriul sens al existentei. Aceasta este, pana la urma, conditia umana. Actiunea romanului se petrece in China anilor `20 si se suprapune peste evenimentele istorice de la Shanghai din 12 aprilie 1927, cand Chan Kai-Shek, conducatorul Guomindan-ului chinez, a ordonat epurarea mai multor comunisti din partidul Guomindan, ceea ce a starnit o incercare de insurectie comunista, nereusita insa. Pe fondul acestor evenimente istorice reale, Malraux ne descrie evolutia catorva personaje si a conditiei lor umane, in contextul acestei insurectii. Chen este eroul principal, teroristul care este trimis pentru un asasinat pe care il executa cu succes, apoi destinul sau pare sa fie controlat de acest asasinat si de guvernat de dorinta de a isi indeplini in continuare datoria de terorist, evident stiind ca isi va pierde viata, mai devreme sau mai tarziu, acceptand insa acest destin ca pe o fatalitate. El va fi intr-adevar ucis in momentul in care incearca un atentat sinucigas, nereusit, asupra lui Chan Kai Shek insusi. Kye Gisors este un alt personaj important al romanului, conducatorul revoltei, care considera ca fiecare om trebuie sa fie stapanul propriului destin, si nu invers. El demonstreaza acest principiu pana la sfarsit, sinucigandu-se cu cianura atunci cand este capturat, tocmai pentru a nu lasa altceva sau pe altcineva sa ii controleze soarta. Singurul personaj din trio-ul protagonistilor care scapa cu viata este baronul De Clappique, cel care le furniza arme revolutionarilor, un cartofor inrait, care datorita dependentei de jocurile de noroc nu mai ajunge sa il previna pe Kyo, dar el insusi reuseste sa fuga din oras inainte de a fi prins.

Marius Ghenea, invitatul Live Wall Street din aceasta saptamana, este presedinte al FitDistribution, companie de distributie IT care mizeaza pe o crestere a cifrei de afaceri cu aproape 40% anul viitor fata de 2007, la 25 milioane dolari, in contextul cresterii vanzarilor prin magazinul online PCfun.ro.ro.

Intr-unul din raspunsurile date cititorilor Wall-Street, Marius Ghenea enunta ca un expatriat, daca ar fi adus intr-o companie locala, ar trebui sa fie adus acolo numai in stadiul incipient al dezvoltarii industriei respective intr-o tara, cand pur si simplu nu se pot gasi manageri locali. (more…)

Romanul, desi ancorat solid in realitatile rusesti ale secolului XIX, este un roman cu adevarat universal, atat prin succesul de care s-a bucurat pe toate meridianele, fiind probabil una dintre cele mai traduse si ecranizate carti dintotdeauna, cat si prin tema extrem de generala a dilemei morale tipice care insoteste o crima. Studentul Raskolnikov crede ca printr-o astfel de crima (care va fi in final duplicata cu inca una, neintentionata) va reusi in acelasi timp sa scape de mizeria si saracia in care se zbatea, dar si sa aduca multe lucruri bune omenirii in viitor. Pentru a isi justifica aceasta idee paranoica, el apeleaza la exemple tip Napoleon (de obicei asa ceva duce imediat cu gandul la probleme psihice serioase) si la o filosofie inumana care conduce catre actul criminal. Din fericire, natura umana isi spune totusi cuvantul si ii permite sa inteleaga ceea ce a facut, ceea ce insa il arunca intr-o noua suferinta, mai mare decat pedeapsa primita pentru confesiunea crimei. Romanul in sine este unul care poate fi considerat simetric sau ciclic, deoarece cele 6 parti ale cartii (urmate de un Epilog) sunt impartite destul de egal in trei parti la inceput care descriu ideea crimei si conceperea acesteia, pentru ca in ultimele trei parti sa vedem “pedeapsa”, care nu este doar cea a judecatorului, ci mai ales cea interna a lui Raskolnikov. S-au cautat tot felul de semnificatii ascunse in carte, mergand de la numele personajelor principale (Raskolnikov ar insemna “dedublatul” in ruseste, pentru ca el este de fapt un amestec intre doua personalitati diferite) si pana la legatura romanului cu propriile experiente ale autorului (care in acea perioada trecea printr-o situatie asemanatoare lui Raskolnikov, fiind indatorat din cauza jocurilor de noroc si a mortii fratelui sau cu un an mai devreme). Oricum ar fi, e o lectura extraordinara care se citeste “dintr-o suflare”, chiar daca e un roman foarte lung…

Romanul, caruia Kafka i-a dedicat cei mai multi ani dintre toate scrierile, ramane totusi neterminat si va fi publicat postum, in 1927, de Max Brod, editorul operei lui Franz Kafka. Povestea unui adolescent emigrant pe nume Karl Rossman, care pleaca in Statele Unite pentru a scapa de un scandal in care el fusese sedus de o menajera, se termina nedecis cativa ani mai tarziu, in Oklahoma, unde personajul principal gaseste o slujba la marele teatru de acolo. In America, tanarul Karl trece prin tot felul de intamplari legate in principal de gasirea unui loc de munca (la un hotel, apoi lucreaza pentru o bogatasa pe nume Brunelda) si de stabilirea unor relatii sociale in conditiile in care prietenii de ocazie ii fac numai probleme. Nu aflam ce se intampla mai departe de Oklahoma, pentru ca si manuscrisul lui Kafka se termina aici. El a fost editat de Max Brod si publicat astfel incat anumite goluri ale povestirii sunt cat de cat acoperite, insa nu si finalul. Oricum, ramane o carte fascinanta, cel putin pentru cei care nu sunt dezamagiti ca pierd un final tip “happy ending”, o carte foarte “kafkiana” si care il arata pe autor in plenitudine creativa suprarealista ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman Rushdie (sau, ca sa mergem mai aproape de casa, tinand cont ca Franz Kafka s-a nascut si a trait in Praga, el este in plus si un precursor al lui Milan Kundera).

Se pare ca in ultima perioada, “se poarta” din nou managerii straini in Romania, ceea ce mi se pare cel putin bizar, din mai multe puncte de vedere. In primul rand ca obligativitatea de a avea manageri expatriati in Romania a fost anulata de cativa ani chiar de companiile multinationale care, la inceputul sau la mijlocul anilor `90, nici nu ar fi conceput sa aiba un manager roman la carma subsidiarei lor din Romania.

Atunci explicatia era simpla, Romania nu avea inca nici o scoala de management, nici teoretica si nici practica, de unde sa apara candidati pentru asemenea pozitii. In plus, erau si comoditatea, confortul si siguranta multinationalelor de a lucra cu oameni care vorbesc aceeasi limba si sunt pe aceeasi lungime de unda. (more…)