Zahir, de Paulo Coelho

O carte cu multe accente autobiografice, dar in acelasi timp si cu foarte multa substanta extrasa din primul sau best-seller (Alchimistul). Ca si “Alchimistul”, este o carte care descrie o calatorie, un pelerinaj, pe care insa il intelegem cu adevarat cand se releva ca o calatorie spirituala si interioara, mai curand decat o calatorie in spatiu, in lumea reala. Personajul principal (un scriitor de succes care “seamana” foarte mult cu Coelho) porneste intr-o adevarata epopee in cautarea sotiei sale disparute fara urma in Kazahstan (si aici nu e deloc o gluma sau o aluzie la Borat sau alte descrieri satirice ale Kazahstanului care ne fac pe toti sa zambim cand auzim, de exemplu ca una dintre cele mai importante companii petroliere din Romania a fost vanduta unei companii din Kazahstan, ma intreb ce ar fi zis Borat despre asta, dar probabil vom afla in “Borat reloaded” sau cum se va numi continuarea). Dar pe masura ce ni se relateaza aceasta calatorie, intelegem ca e mai mult un eseu in care autorul insusi incearca sa gaseasca explicatii si semnificatii in viata si in dragoste. Cartea a fost publicata cred deja in peste 40 limbi, dar ca o curiozitate, prima aparitie a fost in limba persana in Iran (iata ce efecte ciudate are “globalizarea”, chiar si in literatura). La cateva luni de la aparitie, cartea a fost (nu e nici o surpriza) interzisa in Iran…