Faith in Fakes, de Umberto Eco

Teme extrem de actuale si controversate, chiar daca lucrarea este o colectie de texte inca din anii ’70 si ’80, sunt abordate cu maiestrie dintr-o perspectiva foarte europeana de catre Umberto Eco. Citind cartea mi-am dat seama in primul rand ca anumite teme sunt cu siguranta etern umane, asa ca 30 ani pe scara istoriei umane sunt nesemnificativi cand analizam aceste lucruri, si pe de alta parte ca societatea, desi pare sa avanseze extrem de rapid, se misca in realitate foarte greu si deseori “in cerc”: parcurile tematice gen Disneyland, terorismul ca reactie la sistemul multinationalelor, “global village”, sectele religioase, toate acestea sunt la fel de actuale acum asa cum erau acum 30 ani (si, in mare parte, multe dintre aceste teme erau la fel de potrivite pentru o analiza a “spaimelor anului 1000”, oricat ar parea de ciudat, asa cum chiar Eco demonstreaza in cartea lui). Uneori, singurele repere care ne conving ca autorul a scris acele randuri in anii ’80 si nu in anii 2000 sunt cele pur istorice: rapirea si asasinarea lui Aldo Moro, razboiul Malvinelor sau referirile la Bo Derek si Sigourney Weaver ca si simboluri ale frumusetii feminine hollywood-iene si alte asemenea repere care pentru cititorul tanar nu mai au vreo relevanta. Aceasta ciudata nevoie umana de fals, de contrafacere, de imitatie (desi nu neaparat in sensul peiorativ al cuvantului) este clasificata si descrisa de Umberto Eco in aceasta carte cu minutiozitatea unui entomolog care pune in ordine un insectar. Cred ca un epilog al cartii (sau mai curand o continuare, un “Faith in Fakes reloaded”) ar putea foarte bines a fie legat de clonarea umana ca si nivel absolut al increderii in fals…