Fiesta: the sun also rises, de Ernest Hemingway

Este primul roman scris de Hemingway si dupa unele opinii, cel mai bun pe care acesta l-a scris (eu raman la preferinta mea fata de “Pentru cine bat clopotele”, in timp ce alte opinii plaseaza “Adio arme” pe aceasta pozitie). Am folosit titlul care circula in mod curent in editiile britanice, deoarece el captureaza si notiunea de “fiesta” care este in opinia mea indispensabila pentru intelegerea cartii (si care a disparut din editia americana, unde titlul a ramas la nivelul versetului biblic “and the sun also riseth”). Tema principala a cartii este legata de “generatia pierduta” care si-a pierdut si inocenta, dar si optimismul in Primul Razboi Mondial. Este o tema care uneste cele doua maluri ale Atlanticului, deoarece chiar si in aceasta carte, se intalnesc in aceasta dezamagire si refulare atat personaje americane cat si europene (britanici) care au participat la marele razboi. Desi tema nevazuta a romanului este acest razboi, mai nimeni, mai niciodata nu vorbeste despre el in mod explicit (foarte putinele referinte la lupte, la ranirea lui Jake Barnes sunt mai curand implicite, decat explicite). Si totusi, razboiul pluteste in aer si intre oameni. Cartea a fost scrisa prin 1924 si este in mare parte bazata pe evenimente reale petrecute in 1924, in timpul calatoriei lui Hemingway in Spania. Hemingway a fost indragostit de aceasta tara, care era o a doua patrie pentru el, de la la pescuitul de pastravi pana la sarbatoarea cu tauri din Pamplona (se pare ca el a fost de fapt primul scriitor care a introdus acest tip de sarbatoare in literatura anglo-saxona). O carte care poate fi citita in mai multe feluri, dupa mine undeva intre o satira a dragostei si o calatorie initiatica pe cursa inverse. O satira a dragostei pentru ca Jake nu poate consuma relatia cu pasionala Brett (din cauza ranii care, pe scurt, l-a castrat, si de aici se poate elabora pe tema castrarii din punct de vedere freudian) dar si pentru ca Brett nu este in realitate demna de toata atentia care i se acorda si de obsesia pe care toti barbatii par sa o aiba pentru ea. Si o calatorie initiatica pe cursa inversa pentru ca, spre deosebire de romanele initiatice care duc personajul principal intr-o calatorie in afara comunitatii, numai pentru a vedea apoi intoarcerea lui dupa ce a adunat toata aceasta experienta initiatica (arhetipul aici ramane evident Ulise si Odiseea lui), in cazul lui Jake Barnes, el se intoarce de fapt in mediul sau de expatriati din aceasta generatie pierduta, doar pentru a descoperi ca trebuie sa se indeparteze din nou si sa se autodetaseze pentru a redeveni o persoana independenta…