Metamorfoza, de Franz Kafka

Exista probabil cateva sute de interpretari ale acestei carti care oscileaza intre suprarealism si expresionism, dar din motive rezonabile, propun cititorului sa ne concentram pe una care pare de mare actualitate: aversiunea oamenilor pentru diversitate sau in orice caz, fata de cei care sunt diferiti. Cu siguranta, Kafka a ales, in mod metaforic, o diferenta in aparenta socanta si dezgustatoare, pe care o puncteaza chiar in fraza introductiva: comis-voiajorul Gregor Samsa se trezeste intr-o dimineata transformat intr-o insecta monstruoasa. Deja de la aceasta prima fraza, apar tot felul de probleme de analiza ale subiectului: cuvantul folosit de Kafka (“Ungeziefer”, in original in germana) nu inseamna ad-literam insecta, asa ca s-au incercat numeroase traduceri in alte limbi, pentru a reusi redarea cat mai exacta a semnificatiei pe care cuvantul l-ar fi avut pentru autor atunci cand a scris “Metamorfoza” (gandac, vierme, ganganie, etc.). In plus, fraza in sine este greu de redat intr-o alta limba decat in germana, deoarece, tinand cont de topica specifica (in germana verbul apare la finalul enuntului, astfel ca o fraza foarte lunga asa cum este cea din deschiderea Metamorfozei poate deveni paradoxala in momentul punctarii finale a actiunii, prin verbul care incheie si descifreaza ideea exprimata). Lasand la o parte interpretarile gramaticale si semantice si concentrandu-ne pe mesajul cartii, e vorba despre respingerea de catre familie, de catre cei din jur, in momentul in care personajul principal, desi acelasi in esenta, apare deodata foarte diferit, ceea pe pentru anumite tipare umane este foarte greu de acceptat sau chiar de tolerat (mai ales prin influenta constanta si distructiva a unui mediu intolerant). E plina de semnificatii in acest sens discutia membrilor familiei din partea finala a cartii in care acestia dezbat ideea ca insecta aceea nu poate fi Gregor, deoarece Gregor ar fi avut intelegerea si bunatatea sa plece pentru totdeauna de acasa si sa le usureze suferinta. Usurinta cu care ne dispensam de oamenii care, desi inseamna sau au insemnat ceva pentru noi, devin incomozi la un moment dat este si ea condamnata in aceasta carte, care se incheie cu bucuria sinistra a membrilor familiei ca au scapat de acea povara care era metamorfoza lui Gregor, iar vietile lor par dintr-o data mult mai frumoase decat erau pana atunci…