“Lupul de stepa” este o carte greu de inteles chiar si de un cititor atent si avizat, deoarece ea trebuie pusa in contextual operei lui Herman Hesse in general, ca si a idelilor si preocuparilor autorului. Hesse a fost atras de budism, apoi a imbratisat ideile teosofice, filosofia lui Schopenhauer a fost o inspiratie, in plus pentru o perioada lunga a trait in India (si Ceylon) in mijlocul religiei budiste. Toate acestea au rezultat pentru Herman Hesse nu doar intr-o opera literara remarcabila (ma refer aici la un alt roman al sau, Siddharta), ci si intr-o amprenta karmica si multiplicative a spiritului uman care se regaseste in multe dintre lucrarile sale, cu precadere in “Lupul de Stepa”. Protagonistul romanului Harry Haller (un nume ale carui initiale, ca si in alte carti ale lui Hesse, indica in fapt chiar numele autorului) primeste in mod misterios o carte intitulata “tratat despre lupul de stepa” care, in mod ciudat, ii pare adresata in mod personal (pentru ca i se adreseaza pe nume). Aceasta carte il descrie pe Haller atat in dimensiunea lui inalta, umana, cat si in cea animalica, de “lup de stepa”, amintind vag de dualitati tip Jekyll si Hyde. Tot ceea ce se intampla in continuare trebuie interpretat prin aceasta perspectiva a unui spirit cu multiple fatete, greu de inteles si de patruns de catre gandirea traditionala crestina (si chiar cea mozaica) in care spiritul este unul singur. In plus, ca sa faca lucrurile si mai complicate, naratiunea se desfasoara in mod indefinite intre realitate si oniric sau fantastic, asa incat uneori este greu de identificat ce s-ar intamplat cu adevarat si ce anume a fost fantezie sau cosmar: de exemplu nu putem spune clar daca acea crima a avut loc sau nu. Iar Hesse merge mai departe redefinind “realitatea” nu bazat pe ceea ce se intampla intr-un anumit timp si spatiu fizic, ci mai curand realitatea devine o functie metafizica ce conduce de la cauza la efect…
Steppenwolf, de Herman Hesse
2007-11-30 10:21:43
|
Comments 4
Eu acum citesc aceasta carte,pe care o amanasem, undeva in lista mea lunga de carti ce urmeaza a fi citite si in incercarea mea de a afla mai multe despre acest lung eseu, cum il consider eu, am dat peste aceasta interesanta perspectiva a ta, asupra “Lupului de stepa”. Natura umana este fara indoiala, cel mai intrigant “obiect” de studiu, fiind un univers in sine si unul mai complicat poate, decat cel material si exterior noua, astfel incat nuantele lui Hesse sunt coplesitoare.Referitor la cele scrise de tine, eu nu consider insa ca ar fi greu de patruns de catre religia crestina, deoarece fiinta umana, in complexitatea ei profunda, poate fi admisa si in crestinism. In felul in care vad eu lucrurile, in crestinism doar sensul si scopul este unul foarte bine definit si prioritar si anume desavarsirea si apropierea de Dumnezeu.
Eu sunt doar la inceputul lecturii, astfel incat alte comentarii le pastrez pentru mai tarziu…
Eu fiind o perosana pasionata de cunoastere, ce accept cu interes sfaturi de lectura ale celor avizati, imi permit sa iti recomand, cu modestie desigur, in cazul in care nu le-ai citit deja, cateva carti, ce pe mine m-au fascinat si rascolit. In general, eu fug de clisee si uniforme, in special in lectura, gen Coelho sau Burberry, in ce priveste fashion-ul, astfel incat : “Jurnalul fericirii” de Steinhardt, “Ciuma” scrisa de Camus si “Amintiri vise, reflectii” de Carl Jung reprezinta pentru mine, nu doar carti ci etape in evolutia spirituala.
Author
Multumesc pentru sugestiile de lectura, sunt toate trei extrem de interesante (desi destul de diferite) le-am citit iar, in particular Ciuma are chiar si o recenzie in blog-ul meu, o gasesti la http://www.ghenea.ro/2007/11/21/ciuma-de-albert-camus/
Marius Ghenea.
Buna Marius, am vizualizat ulterior blogul tau, de care nu stiam pana ieri, cand l-am descoperit mai indeaproape pe Hesse si astfel, si numeroasele tale recenzii, ce denota o pasiune pentru lectura, fapt pe care il gasesc admirabil,intr-o lume ce pretuieste alte preocupari. Daca deja ai citit propunerile mele, inseamna ca vous etes un connaisseur si ca trebuie sa mai fac o incercare si sa gasesc altele, mai surprinzatoare … Glumesc evident, dar chiar si in gluma, ce parere ai de “Autoportret intr-o oglinda sparta” scrisa de Paler,”Luni de fiere” a lui Bruckner si inca una, ce poate fi cu adevarat o provocare, “Omul frumos” cartea lui Dan Puric? Daca si pe acestea le-ai citit, mai am o sugestie, pe care eu personal am oprit-o din lectura, din anumite ratiuni, dar inca nu iti spun care este acea carte…
Pe lista ta, am gasit foarte multe ce sunt absolut interesante si in acelasi timp,un fel de “must read”, iar in special, eu le am in vedere drept prioritare,pe cele referitoate la advertising si marketing. Dar pentru ca duminicile sunt zile speciale, cu clipe pe care le-am vrea infinite, alaturi de oameni dragi,lasam netul,incercam sa simtim mai mult si mai “parfumat” viata, alaturi de cei din jurul nostru si bineinteles, “furam” un strop in plus de timp si pentru lectura.