Death of a Salesman, de Arthur Miller

Piesa de teatru a lui Arthur Miller, pusa in scena pentru prima oara in 1949 in regia lui Elia Kazan este considerata o opera dramatica de referinta pentru literatura americana (a castigat premii ca Pulitzer, Tony si practic orice alte premii semnificative acordate in SUA pentru acest gen literar). Atat autorul piesei cat si personajul principal, batranul comis-voiajor Willy Loman, au devenit (si inca foarte repede dupa lansarea piesei) niste nume extrem de cunoscute pentru publicul american (household names), cred eu pe buna dreptate: prin aceasta piesa, Miller pune in chestiune intregul concept de “vis american” pe care prea multi se chinuie sa il obtina fara a respecta niste principii morale rezonabile, incercand sa reuseasca in viata doar cu “a smile and a shoeshine”, adica mai mult pe “impresie artistica” decat pe realitate, mai mult pe forme decat pe fond. Piesa oscileaza intre accente de tragedie antica greceasca (povestea caderii din maretie si apoi a mortii tatalui cu doi baieti de varsta matura ce s-au indepartat de el, aduce in minte un asemenea tip de tragedie) si o tragicomedie amara si modesta a unei familii americane obisnuite, marunte, neinsemnate (pentru ca in realitate, Willy nu a fost niciodata cineva important si oricum chiar daca a fost un salesman foarte bun, nimeni nu isi mai aminteste de el acum, in ultima parte a vietii). Este si povestea trista a lui Willy, a celor doi baieti ai sai si intr-un fel, e povestea tuturor personajelor din aceasta piesa, aparent o problema a intregii societati americane pentru care un eseu inscris pe terenul de fotbal inseamna mult mai mult decat un eseu literar de exceptie sau rezolvarea unor probleme complicate la matematica, asa cum intelegem din povestea lui Biff. Ceea ce mi se pare remarcabil este ca nicaieri in piesa nu aflam de fapt ce produse a vandut Willy Loman in New England in toti acei 35 ani de activitate de salesman. Cheia ecuatiei este ca de fapt nu conta absolut deloc ce anume vindea Willy. Tipic american: important este sa poti vinde, nu conteaza ce, orice!