Sarbatoarea Tapului, de Mario Vargas Llosa

Ca multe alte romane ale elitei literare latino-americane, si acesta este o “sarbatoare” impletita din adevar istoric si fictiune, in acelasi ton de realism-magic pe care il mai gasim si la Garcia Marquez. Subiectul este legat de Republica Dominicana din zilele noastre, cu un flash-back in perioada dictaturii lui Trujillo, poreclit “El Chivo” ( “Tapul”, de unde si numele cartii). Povestea se desfasoara pe doua trasee paralele in timp, unul situat chiar in zilele dinanintea asasinarii dictatorului, iar celalalt care urmareste intoarcerea Uraniei Cabral in Santo Domingo, orasul natal (oras numit in trecut, in perioada dictaturii, Ciudad Trujillo, toponim care ne aduce bine aminte de perioada stalinista din Romania cu nume ca “Orasul Stalin” pentru Brasov sau Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru Onesti). Aceasta revenire la origini si aceasta confruntare a trecutului reprezinta simboluri importante ale realitatilor politice latino-americane, deoarece majoritatea acestor tari au trecut prin dictaturi odioase de tip fascist sau militar iar intoarcerea in trecut este dureroasa si frustranta, pentru ca e greu de inteles cum o natiune intreaga a acceptat si a fost intr-un fel complice la o asemenea dictatura ca cea din Dominicana (intrebari pe care ni le punem de multe ori si noi, romanii, cu privire la propria istorie recenta). In cazul lui Trujillo, la fel ca in cazul multor alti dictatori de dreapta latino-americani (sa nu ii uitam pe Pinochet, Duvalier, Somoza), sustinerea initiala a venit chiar de la serviciile secrete americane, care ar fi facut orice pentru a evita infiltrarea comunistilor in regiune (mai ales in tarile riverane Caraibelor, care erau foarte apropiate geografic de spatial vital al SUA). Din pacate, mai toate aceste interventii ale CIA s-au soldat cu dictaturi sangeroase si, in majoritatea situatiilor, tot CIA a trebuit sa intervina pentru a ca acesti dictatori sa fie alungati de la putere (in anumite cazuri, cum a fost cel al lui Trujillo, se pare ca CIA a furnizat armele pentru asasinarea dictatorului, in 1961). Trujillo, ca si alti dictatori dementi, a fost atat de obsedat de adversarii politici incat nu s-a limitat la eliminarea fizica a celor din tara, dar mai mult, a organizat chiar un atentat la viata lui Betancourt, presedintele din acea perioada a Venezuelei (practic, “parintele” Venezuelei democratice, ale carui eforturi sunt azi naruite de Hugo Chavez). Betancourt a scapat de atentat, desi cu rani si arsuri grave, insa se spune ca acest atentat dement organizat de Trujillo a fost si actiunea care avea sa ii aduca, un an mai tarziu, moartea. Culmea este ca Trujillo a fost totusi inmormantat cu onoruri, deoarece presedintele Republicii Dominicane din 1961 era Balaguer, omul “de paie” al lui Trujillo.