Moby Dick, de Herman Melville

Pana am citit aceasta carte, nu ma intrebati de ce, dar am crezut intotdeauna ca “Moby Dick” era o poveste pentru copii. Nimic mai eronat decat aceasta presupunere a mea. Scrisa pe la jumatatea secolului al XIX-lea, “Moby Dick” este in realitate un roman de referinta pentru romantismul literar american si utilizeaza tehnici narative dificile, unele chiar de sorginte shakespeariana. Temele sale majore sunt cat se poate de “adulte” si ele se refera la idealism si religie puse in antiteza cu obsesia, razbunarea si rasismul. Toate acestea sunt abordate la primul nivel de lectura sub forma amplei alegorii a ferocei si uriasei balene albe in lupta sa cu vanatorii de balene si obsesia capitanului Ahab de a prinde balena uriasa, cu care a mai avut o lupta in trecut, lupta in care si-a pierdut deja un picior. Dar trecand la nivelul urmator al analizei cartii, vom vedea ca scenele surprinse de Moby Dick (titlul original al cartii a fost de fapt chiar “The Whale”) sunt chiar inspirate din fapte reale (Mellvile a studiat spre exemplu istoriile legate de scufundarea balenierei Essex in urma atacului unei balene de 80 tone). Cu siguranta, o sursa clara de inspiratie a romanului se gaseste si in scrierile religioase, de la numele cu tenta profetica ale lui Ahab, Elijah/Ilie sau Ishmael si pana la referirile specifice la povestea biblica a lui Iona cel inghitit de un peste. In ansamblu romanul este probabil unul dintre cele mai remarcabile opere literare de limba engleza ale tuturor timpurilor, iar prima propozitie a cartii este cu siguranta cea mai cunoscuta din literatura anglofona: “Call me Ishmael”…