Marius Ghenea

O colectie de scurte povestiri SF semnate Isaac Asimov, care ne invata cele trei legi ale roboticii, ca si alte lucruri utile de stiut despre robotii pozitronici (adica cei dotati cu un creier pozitronic). Nu sunt un mare fan al literaturii SF insa, trebuie sa recunosc, Asimov scrie foarte bine, si nu e de mirare ca a fost considerat ca cel mai important scriitor SF al perioadei sale. La momentul publicarii acestei carti (in 1950, de fapt povestirile au fost publicate separat in anii `40 in diverse reviste SF americane, apoi adunate in aceasta colectie), lumea robotilor era mai mult SF decat stiinta. Pana in acel moment, de fapt termenul “robotica” nu era inca introdus in dictionar, el a fost pentru prima oara folosit, oarecum din intamplare chiar intr-una dintre povestirile din “I, Robot” de Asimov. In plus, cand se scria SF despre roboti in acea perioada, acestia erau vazuti in linii mari in doua ipostaze, fie ca masini servile si total lipsite de inteligenta, fie ca “evil machines”, respectiv Frankensteini moderni care incearca sa distruga omenirea sau sa preia conducerea planetei. Asimov pare sa fie primul autor care, in mod consistent, prin povestiri ca cele noua din seria I, Robot, descrie un alt tip de roboti, care respecta reguli clare si care au un rol pozitiv in societate. Cele trei legi ale roboticii sunt simple si in esenta se reduc la una singura (aparuta mai tarziu si numita “legea zero”, pentru a permite secventierea celorlalte de la 1 la 3): “un robot nu va face rau omenirii si nu va permite prin lipsa sa de actiune ca omenirea sa fie pusa in pericol” sau ceva de genul acesta. Ca sa aflati celelalte reguli, cititi Runaround, una dintre povestirile din “I, Robot”. Un must-read pentru iubitorii de SF clasic.

O carte extrem de bine apreciata de critica americana de specialitate (poate pentru faptul ca este, intr-o forma fantastica, o satira cu valoare perena la adresa regimului comunist, ca si alte carti ale lui Bulgakov). Oricum ar fi, New York Times o caracteriza in sectiunea lor de analiza de carte ca fiind “unul dintre cele mai mari romane ale secolului XX”. O caracterizare neasteptata, pentru o carte publicata numai dupa 25 ani de la moartea autorului (Bulgakov a murit la Moscova in 1940 iar cartea a aparut pentru prima data in 1966, desi a circulat underground cativa ani inainte, pe baza manuscrisului pastrat de sotia autorului, sursa de inspiratie pentru personajul Margareta). Si pentru o carte scrisa de un autor care, in timpul vietii, nu a cunoscut cu adevarat consacrarea artistica, deoarece a fost un oponent si un critic al regimului sovietic stalinist si totusi a decis sa ramana sa traiasca in Rusia Sovietica, desi toti ceilalti membri ai familiei lui au emigrat dupa revolutia bolsevica. Mai mult, Bulgakov ii trimite chiar o scrisoare lui Stalin in 1930, cerandu-i acestuia sa ii aprobe cererea de emigrare din Rusia. Faptul ca nu a fost imediat lichidat de oamenii lui Stalin se datoreaza, se pare, faptului ca Stalin ii aprecia scrierile. Oricum, in aceasta situatie, in ultima parte a vietii nu a mai reusit sa publice nimic, majoritatea operelor sale au ramas in sertar, unele dintre ele fiind publicate in strainatate dupa moartea lui. Maestrul si Margareta reia intr-un mod creator o tema majora similara celei din Faust a lui Goethe, respectiv “pactul cu Diavolul”, un pact in care, ca de obicei, trebuie sa fie implicata si o femeie (de la Adam si Eva incoace, scenariul ramane in linii mari acelasi). Un aspect interesant ca si coincidenta intre cei doi scriitori este ca si in cazul lui Goethe, Faust (mai precis “der Tragoedie zweiter Teil”, partea a doua) a fost publicata postum, deoarece este o lucrare pe care scriitorul o finalizeaza chiar in anul mortii, 1832. Evident, pe langa aceste asemanari si coincidente, sunt si foarte multe deosebiri intre cele doua romane, in primul rand cele legate de spatiu si timp. Romanul lui Bulgakov, desi scris in anii interbelici, are o modernitate remarcabila in abordare si in ambianta generala, iar in ceea ce priveste contextul politic, evident Maestrul si Margareta reprezinta, mai presus de toate, o satira la adresa regimului comunist al lui Stalin, asa cum il intuim si noi dintr-un alt exemplu de dictatura comunista: paranoica, obtuza, lacoma si corupta.

Desi scrisa cu vreo 25 ani in urma, “Guerilla Marketing” ramane cu siguranta una dintre cartile de baza ale marketerilor de pretutindeni fiind azi aproape la fel de actuala cum era la lansare. De fapt, probabil ca pentru multe piete, in 1984 cand a fost prima data publicata, cartea nu era deloc actuala, ci inaintea timpului sau, respectiv vizionara sau chiar SF, in anumite situatii (spre exemplu pietele de consum din blocul, pe atunci comunist: mai tineti minte reclamele la mixerul Argimix sau la ciorapii Adesgo?). Probabil singura zona de guerilla marketing care a fost mai putin identificata de Levinson ar fi cea de tip Internet (mai ales partea de “viral marketing”). Oricum, acum un an cand l-am vazut la Bucuresti la o conferinta, parea inca intr-o forma destul de buna, asa ca nu m-ar mira daca in curand am vedea o noua carte care sa abordeze in particular noile oportunitati de marketing generate de Internet si de social-networking bazat pe Web. Dar ca sa revenim la cartea originala “Guerilla Marketing” (care a avut si numeroase continuari, gen “The Way of the Guerilla” sau “Mastering the Guerilla Marketing”, evident ca orice continuari ar trebui citite numai dupa citirea primei carti), aceasta carte isi propune sa identifice un “decalog” al marketing-ului, iar unele dintre concluziile si comandamentele stabilite in aceasta carte sunt foarte utile pentru orice specialist in marketing: * guerilla marketing este pentru companiile mici (desi sunt si companii mari care au folosit cu succes guerilla marketing) * trebuie sa se bazeze pe psihologia umana (respectiv incercarea de a afla ce determina deciziile umane) mai curand decat pe experienta sau presupuneri * trebuie sa aiba ca principala investitie timpul si energia specialistului de marketing si a echipei sale, nu investitii financiare * masura cea mai buna a rezultatelor guerilla marketing este nu cifra de afaceri (respectiv cresterea acesteia) ci profitul * in guerilla marketing nu concurenta este importanta, ci colaborarea cu diverse companii (sinergii si complementaritati) * concentrarea trebuie sa fie pe clientii existenti si pe crearea de referinte, deoarece acestea vor aduce mai mult profit si, pe termen mai lung, vor aduce si clienti noi * tehnologia cea mai noua trebuie utilizata in guerilla marketing (si aici ar intra partial comandamentul cu privire la utilizarea fortei Internetului, insa daca incepem sa vorbim de marketing viral si de social-networks, probabil ca, asa cum spuneam, Jay ar trebui totusi sa scrie o carte complet noua).

O carte asa cum probabil ca ne-am astepta de la un scriitor brazilian: despre prostituate care pleaca din Copacabana (Rio de Janeiro) sau chiar din interiorul tarii, ca sa ajunga in Europa si sa sfarseasca prin a deveni prostituate in baruri de strip-tease dintre care unul, intamplator sau nu, se numeste chiar Copacabana (si este in Geneva). Asa ca la nivelul cel mai superficial, cartea, asa cum spune chiar titlul, graviteaza in jurul sexului, in sensul ca cele “11 minute” sunt chiar cele care ar reprezenta durata medie a actului sexual, cu toate ca aici probabil exista si alte opinii. In realitate insa, cartea este la fel ca orice carte a lui Coelho o calatorie spirituala a Mariei, tanara brazilianca, in cautarea dragostei si in final, in cautarea (sau pentru regasirea) propriului ego, o carte despre auto-cunoastere, auto-descoperire. Evident, ca in orice carte a sa, Coelho nu poate rata ocazia sa ne mai vorbeasca putin despre divinul feminin si despre “sexul sacru”. Dar, iarasi la fel ca orice carte a sa, foarte antrenanta ca lectura, o carte pe care nu o lasi din mana pana nu ai terminat-o de citit.

Portretul artistului ca tanar, este o lucrare de pionierat a lui James Joyce, care prefateaza tehnicile moderniste pe care autorul le va folosi in continuare din plin in Ulysses. Spre deosebire de Ulysses (o carte mult mai dificil de citit, poate tocmai pentru ca foloseste din plin tehnici moderniste care ingreuneaza lectura), Portretul Artistului este insa o carte care chiar se poate citi. Romanul, publicat in perioada 1914 – 1916, are o nota semi-autobiografica si descrie anii tineri ai personajului principal, un artist din Dublin, in realitate un alter ego al lui Joyce. Numele protagonistului (Daedalus) pare o aluzie simpla la eroul cu acelasi nume din mitologia greaca, tata al lui Icarus si Iapix. Stephen Dedalus are dubii cu privire la conventiile catolice traditionale irlandeze, se revolta impotriva lor si la final, decide sa plece la Paris in cautarea unei impliniri ca artist. Portretul artistului a fost caracterizat ca una dintre primele trei romane de limba engleza ale secolului XX, ceea ce spune mult despre valoare scolii irlandeze de literatura (scoala care a mai dat lumii si un George Bernard Shaw, un Yeats sau un Oscar Wilde, ca sa numim doar pe cativa). Ce nu am reusit sa inteleg niciodata (si cu atat mai putin in ultima vreme, cand am inceput sa calatoresc in Irlanda), este cum a reusit o tara atat de mica sa dea lumii intregi o asemenea literatura uriasa…

In aceasta dimineata, am vazut o Condoleezza Rice spunand cu un zambet in coltul gurii, la o conferinta de presa, ca “sarbii ar trebui sa treaca peste anul 1388 (sic) si sa inceapa sa traiasca in prezent”. Acest sfat “get over it” tipic american este simptomatic pentru ignoranta americanilor in general, si mai ales atunci cand vine vorba de istorie sau geografie (credeti-ma ca am ajuns sa ii cunosc destul de bine, lucrand cu ei in business de mai multi ani si calatorind acolo odata la fiecare cateva luni). Este oricum surprinzator ca Ms. Rice stie macar aproximativ anul bataliei de la Campia Mierlei (probabil i-a spus vreun consilier, profesor de istorie balcanica, dar a gresit cu un an, pentru ca in realitate, era vorba de 1389), dar nu e exclus ca, intrebata cine s-a luptat acolo, sa raspunda “sarbii cu croatii” sau “grecii cu romanii”. (more…)