Marius Ghenea

O carte de economie cum rar am mai vazut: cu titluri de capitole cum ar fi “de ce locuiesc dealer-ii de droguri cu mamele lor” si perspective intrigante sau chiar socante despre aproape orice, de la luptatorii de sumo, Ku-Klux-Klan si pana la legislatia avorturilor, cartea este in realitate o analiza atenta a fenomenelor sociale majore ale timpului, privite din perspectiva cauza-efect pe baze economice si statistice. Evident exista un bias catre societatea Americana dar sunt destule accente ale unor fenomene internationale, cel mai spectaculos din perspectiva cititorilor romani (btw nu am gasit cartea tradusa inca in romana) este cel legat de Ceausescu si avorturi sau “generatia de ceausei”. Da, nu e o gluma, un intreg capitol este dedicat studiului sociologic al acestei probleme, Levitt opinand ca o mare parte din meritul rasturnarii lui Ceausescu ii revine chiar acestei generatii de tineri care s-au nascut din cauza interzicerii avorturilor, generatia ‘67-’68 din care, cu mandrie, si eu fac parte, generatie care a fost in primele randuri ale Revolutiei din 1989; daca avorturile nu ar fi fost interzise, acea generatie nu ar fi existat sau, in orice caz, ar fi fost mult mai putin numeroasa! Cu alte cuvinte, ca o concluzie oarecum noua pentru evenimentele din ’89, se pare ca decizia lui Ceausescu de a interzice avorturile a generat, la distanta de 20 ani, ca un effect de boomerang inimaginabil, caderea si moartea lui si a Elenei. In aceeasi idée a efectelor de termen lung pentru asemenea decizii cu impact demografic si social, este citat cazul Roe vs. Wade din SUA (legalizarea avorturilor ca urmare a acestui celebru caz din instanta Americana) ca principala cauza a scaderii criminalitatii din New York si in general din SUA in anii ’90. Interesant, desi nu as lua toate concluziile cartii de bune, unele merita luate doar sub beneficiu de inventar…

O carte care, desi nu este neaparat gandita ca un studiu de marketing, e dupa mine un must-read pentru un specialist in marketing, ca si pentru un manager care incearca sa ajunga departe. Asa cum spune si subtitlul, ideea cartii este: “little things can make a big difference”. De la povestea lui Paul Revere care a prevenit americanii de venirea trupelor engleze pana la succesul marcii de incaltaminte Hush Puppies si pana la declinul crimei in New York, autorul trateaza toate aceste evenimente in mod nediscriminatoriu ca pe niste “epidemii sociale” si incearca sa afle ce anume declanseaza aceste epidemii si care sunt factorii de propagare pentru ele. Aflati cate ceva despre “conectors”, “mavens”, “stickiness factor” si alti factori ai acest epidemii. Cred ca ceea ce ne ajuta sa aflam cartea este ca sunt multe lucruri simple pe care le-am putea face cu totii pentru succesul companiei noastre, a marcii pe care am lansat-o sau pur si simplu pentru a fi mai confortabili cu noi insine prin ceea ce facem, daca am sta putin sa analizam asemenea fenomene si raspandirea lor de la inceput pana la acel moment de “tipping” in care multiplicarea efectului este exponentiala, exact ca in cazul raspandirii unei boli epidemice (de aceasta data e vorba de “epidemii benigne” in cea mai mare parte). Puteti in plus sa participati si la o controversa legata de statisticile din aceasta carte, mai ales experimentul lui Stanley Milgram, cu trimiterea unor scrisori de la Omaha si Wichita la Boston prin “cunostinte”, pentru a demonstra ca nu exista decat cel mult 6 grade de separatie si ca in final, traim intr-o lume foarte mica (a.k.a. “the small world experiment”). Daca veti studia alte surse decat cele prezentate de Gladwell in The Tipping Point, veti constata probabil ca sunt unele inconsistente in experimentul lui Milgram care ar putea pune la indoiala teoria “six degrees of separation”, desi ea sta la baza a numeroase analize recente ale societatii umane si in particular a fenomenelor de social networking…

O carte epopee, care imbina mai multe teme generoase, pentru iubitorul de arta, istorie si cunoastere a spiritului uman: evident, tema principala a romanului este biografia lui Michelangelo Buonarroti, dar ea se imbina magistral cu o alta tema puternica, cea a unui secol de istorie, cultura, religie si arta europeana de exceptie. De fapt, Irving Stone creioneaza in “Agonie si Extaz” chiar doua secole pline de arta italiana, tinand cont ca artisti majori ca Donatello sau Brunelleschi, desi apartinand primei parti a secolului XV, sunt totusi foarte prezenti pe tot parcursul romanului (si altii asemenea lor) ca surse de inspiratie pentru Michelangelo si pentru contemporanii sai. In acest mod, avand in vedere cei aproape 90 ani de viata ai lui Michelangelo (1475 – 1564!), o intreaga epoca care incepe la 1400 si se incheie aproape de 1600 este descrisa in roman. In plus, nume importante ale epocii, de la Lorenzo de Medici, primul “sponsor” al artistului si pana la Da Vinci, Savonarola sau papa Iulius al II-lea (cel care i-a comandat fresca din Capela Sixtina lui Michelangelo), sunt prezente in roman. Nu in ultimul rand, romanul Agonie si Extaz este si un roman de dragoste, el urmareste in diversele etape ale vietii iubirile lui Michelangelo, de la iubirea adolescentina pentru Contessina, pana la iubirea tarzie, matura, pentru Vittoria Colonna. Si nu in ultimul rand, cartea este povestea de dragoste a lui Michelangelo cu marmura, o poveste din care s-au nascut Batalia Centaurilor, Bacchus, Pieta, Madonna, Moise, David si alte lucrari exceptionale. Asa ca indiferent daca va place sau nu istoria, daca va place sau nu arta italiana medievala, romanul va va captiva oricum, pentru ca este in acelasi timp si o poveste impresionanta despre spiritul uman, etern.

O carte definitorie pentru curajul si nebunia care ii defineste pe antreprenorii adevarati: unii reusesc sa aiba un succes extraordinar, asa cum a fost cazul lui Branson cu al sau Virgin, altii poate la fel de buni, esueaza lamentabil, pentru ca viata unui asemenea antreprenor este intotdeauna “on the edge”, pe marginea fina dintre succes si dezastru. Branson a luat literalmente viata “in balon” (ba chiar ne povesteste in aceasta carte autobiografica despre cele cateva ocazii cand era sa-si piarda viata in balon!), a cochetat cu falimentul de mai multe ori, a proiectat compania aeriana in Caraibe pe un aeroport izolat atunci cand avionul cu care trebuia sa zboare a fost anulat (dar, ca orice antreprenor valoros, nu doar a rezolvat problema, dar a si organizat un charter ad-hoc vanzand bilete celorlalti ghinionisti, astfel ca a iesit in castig), apoi a decolat in zborul de debut al Virgin Airlines cu un motor in flacari. Dar toate aceste aventuri si provocari pot fi considerate “fun” pentru un om de afaceri, asa cum cred ca multe dintre proiectele mele de business (evident, pastrand proportiile, la o scara mult mai mica decat cea a lui Sir Branson) au fost si sunt FUN, pentru ca altfel nu m-ar fi atras sa le concep, coordonez, construiesc sau conduc. Chiar acum avem un proiect extrem de FUN, numit PCfun, din care anumite parti nu sunt inca vizibile, dar vor deveni in curand. Stay tuned!

Acum cateva saptamani, niste angajati de la compania de gaze sapau o groapa pe strada mea. Evident, o imagine foarte familiara pentru noi toti romanii: nimic mai tipic la noi in tara, decat niste muncitori care sapa o groapa. De multe ori, suntem insa surprinsi de entuziasmul pe care conationalii nostri il arata atunci cand sapa o groapa. Cu siguranta, nimic nu insufleteste mai mult muncitorul roman decat ideea de a sapa o groapa. De ce oare? Probabil una dintre explicatiile psihologice este legata de inabilitatea noastra functionala de a face un lucru bine, de a construi ceva corect. Cladirile construite sunt strambe, finisajele sunt de mantuiala, drumurile crapa la scurt timp dupa ce au fost terminate, totul pe principiul romanesc “merge si asa”, care dupa mine ar trebui interzis prin lege in Romania. Si atunci, refugiul este in “groapa”, deoarece aceasta are o proprietate interesanta: poti munci oricat de prost, fara un plan, fara sa fii prea destept (de fapt, fara sa fii deloc inteligent!) si totusi, la final, groapa va fi acolo, desavarsita in uratenia ei, mareata, ce e drept cu semnul minus, fiind in jos, si nu in sus, sau mai precis fiind in esenta o distrugere, in loc de o constructie. Cu alte cuvinte, este singurul, sau in orice caz unul dintre putinele lucruri pe care stim sa le facem bine, noi romanii.

(more…)

Din aceeasi serie a cartilor de calatorie-parodie deschisa de Molvania, trio-ul de scriitori comici australieni abordeaza in San Sombrero o alta regiune “fierbinte” a turismului international, America Centrala. Si San Sombrero este, ca si Molvania, o tara imaginara subintitulata “o tara a carnavalurilor, cocktailurilor si a loviturilor de stat”, asezata undeva intre Marea Caraibelor si Oceanul Pacific, la sud de Mexic si la nord de Canalul Panama. In acelasi stil de parafraza comica din celelate carti ale seriei, am citit cu un zambet larg descrierile pretentioase din ghiduri de calatorie “reale” cum ar fi cele de la Lonely Planet (pe care, sincer, le recomand inainte de o calatorie intr-o tara indepartata si necunoscuta, pentru ca ajuta mult la intelegerea unor lucruri importante pentru un turist, salvand astfel timp, chiar si bani, si ajutand la o experienta turistica in general mai reusita). O carte cum este “San Sombrero” va fi cu siguranta apreciata la justa ei valoare de cei care au calatorit deja in zona descrisa, pentru ca e distractiv sa vezi parodiat acel stil unic latino-central-american-caraibian de a nu face niciodata nimic bine, la timp sau corect, ca si pretentiile absurde ale localnicilor cu privire la tot felul de obiective turistice a caror semnificatie este exagerata sau pur si simplu masluita (avem din acest punct de vedere si noi, romanii, problemele noastre, vezi Dracula si Castelul Bran, pentru un exemplu). Aflati ce fel de hoteluri, restaurante, activitati turistice exista in aceasta tara imaginara si comparati-le cu experientele reale pe care le-ati avut atunci cand ati calatorit poate in Mexic sau vreo alta tara din acea zona. La fel de distractiva promite sa fie si o alta carte din aceeasi colectie, cu titlul “Phaic Tan”, numele unei tari la fel de imaginare si de realiste din Orientul Indepartat.