Marius Ghenea

Un oras cam prea sudic pentru Suedia (legat mai curand de Copenhaga, Danemarca, si aflat mult mai departe de propria capitala, Stockholm, mai apropiat de Venetia, decat de Laponia) si totusi cam prea nordic pentru populatia sa recenta (este, se pare, orasul nordic-european cu cea mai importanta populatie musulmana, un prieten din Malmo mi-a spus ca ar fi ajuns la 50% din total, ceea ce mi se pare totusi greu de crezut). Orasul s-a “reinventat” in ultimii 20 ani nu doar prin etnicitatea din ce in ce mai diversa, ci mai ales prin renuntarea aproape totala la industria grea, poluanta, care definea orasul in era industriala, incepand chiar de la revolutia industriala ( de fapt de prin deceniul 4 al secolului XIX, zona Scania din sudul Suediei, cu principalul oras Malmo, devine principalul centru industrial al tarii). Malmo a parcurs rapid drumul de la un centru al industriei grele la unul pentru cercetare si productie in domeniul Bio-Tech si in alte domenii high-tech. Cam ce ne-am dori si noi sa facem la Petrosani sau Hunedoara. Lasand gluma la o parte, Malmo beneficiaza de o locatie si de niste conditii unice, din acest punct de vedere: este parte integranta a celei mai dezvoltate regiuni scandinave, aflata de cele doua parti ale Stramtorii Oresund (zona ce mai include Copenhaga, Helsingborg si alte orase din Danemarca si Suedia, fiind in acelasi timp cea mai populata zona din Scandinavia) si beneficiaza de o infrastructura de exceptie (pe langa aeroportul din Malmo, exista conexiunea prin tunel cu aeroportul din Copenhaga, o legatura aproape SF, cu vreo 8 km de pod peste mare si inca vreo 4 km de tunel pe sub mare, plus autostrazi, porturi, cai ferate impecabile). Sa mai adaug ca Suedia mai are 6 ani pana la aniversarea a doua secole de pace neintrerupta? Ultimul razboi in care a participat Suedia a fost cel din 1814, de atunci tara se afla intr-o pozitie de neutralitate perpetua (ceea ce nu a fost totusi simplu, tinand cont de vecinii istorici ai Suediei, mai ales Rusia si Germania) si este o tara nealiniata, fara sa sufere economic sau politic din aceasta cauza (si oricum, cui ii mai foloseste azi NATO, in afara unor politicieni fara scrupule?). (more…)

Cu cateva saptamani in urma, cand am primit propunerea de a testa cinci ceasuri pentru Business Magazin, nu puneam mare pret nici pe ceasuri, care mi se pareau mai curand un capriciu – detin cateva bucati deosebite, dar nu ma pot lauda ca sunt un connaisseur sau macar vreun colectionar – si nici nu puneam pret pe timp, deoarece pana de curand, acesta parea sa curga intotdeauna in favoarea mea. Ce e drept, inca aveam “treizeci si ceva” de ani la inceputul test-drive-ului, iar acum cand scriu aceste randuri, tocmai am implinit patruzeci si timpul pare sa capete, fix de la ora zero a zilei de 4 iunie, o alta valoare si greutate, la fel cum mecanismul Oyster Perpetual al lui Rolex Day-Date schimba data si ziua urmatoare a saptamanii, extrem de precis, intr-un interval de numai trei milisecunde exact la miezul noptii, o tranzitie insesizabila ochiului uman! S-a intamplat in cursul acestui test ceva cu adevarat neasteptat pentru mine, am deschis pentru prima oara cu adevarat ochii pentru a descoperi o arta, o stiinta si un mestesug imbinate cu finete mecanica elvetiana intr-una dintre cele mai frumoase realizari ale omului, ceasul de manufactura. (more…)

A treia si pentru moment ultima parte a acestei serii de comparatii intre litoralul romanesc si cel bulgaresc a fost precipitata de faptul ca am vazut pe aeroportul din Copenhaga, pe unde am trecut ieri, in tranzit, nu mai putin de 3 curse aeriene care decolau, doar in acea dimineata, de la Copenhaga spre Varna, Bulgaria. Evident, toate pline cu turisti scandinavi dornici sa petreaca o vacanta pe Riviera Bulgara (Copenhaga este un hub important nu doar pentru Danemarca, dar si pentru partea de sud a Suediei, deoarece din Malmo, Suedia, dureaza doar 20 minute cu trenul, prin tunelul submarin care traverseaza stramtoarea Oresund, sa ajungi direct in aeroportul international Kastrup din Copenhaga). Am incercat sa gasesc pe ecranele aeroportului si macar o cursa spre Constanta, Kogalniceanu (evident, stiam ca nu exista vreuna). De fapt nu prea exista curse directe intre Copenhaga si Romania, chiar si catre Bucuresti solutia este in general cu un zbor de conexiune (de curand, SAS si Cimber au inceput zboruri directe pe Bucuresti, insa frecventa este destul de scazuta). Si e doar un mic exemplu: e suficient sa mergeti in orice aeroport important din Europa Centrala si veti vedea un adevarat “pod aerian” catre Bulgaria in sezonul de vara (incepand chiar din prima parte a lunii iunie), atat spre Varna, cat si spre Burgas. (more…)

Ultimul numar al revistei Business Magazin, recent aparut, este insotit de un suplimentul “Pretul Luxului” in care apare si o ampla prezentare de ceasuri semnata de mine, sub titlul “Un altfel de test-drive”. E vorba despre concluziile unui test pe care l-am realizat recent, raspunzand invitatiei amabile a Ralucai Badea de la Business Magazin, de a alege si de a purta mai multe ceasuri speciale, pe care sa le analizez si sa le evaluez apoi intr-un material scris. Material pe care, probabil, il voi introduce si in site, in perioada urmatoare, in mai multe “episoade”, deoarece toate prezentarile sunt destul de ample. Am ales pentru acest test-drive urmatoarele modele: Jaeger-LeCoultre Master Tourbillon, Breguet Heritage, Rolex DayDate President, Ulysse Nardin Dual-Time si TagHeuer Monaco. Cam aceasta ar fi, de fapt, si ordinea preferintelor mele cu privire la ceasurile respective, cu precizarea ca ultimul din lista, TagHeuer Monaco, nu este totusi in aceeasi clasa cu primele, a fost doar o optiune pentru un ceas mai lejer, casual (asa cum arata si diferenta uriasa de buget fata de celelalte, care sunt de 5, 10 sau chiar de 15 ori mai scumpe). In particular, o remarca speciala pentru Jaeger-LeCoultre Master Tourbillon, cel mai valoros ceas pe care l-am purtat, dar si ceasul de manufactura care mi-a placut cel mai mult si care s-a detasat clar dintre ceasurile acestui inedit test-drive.

Raspunzand invitatiilor lansate de mai multi organizatori de conferinte, voi participa cu prezentari in urmatoarea perioada, ca si in lunile trecute, mai ales la evenimente dedicate studentilor si tinerilor antreprenori:

• in perioada 17 – 19 iulie, la Bucuresti, la primul workshop dedicat viitorilor antreprenori de Internet, Next Online Players, cu o prezentare de antreprenoriat online (evenimentul este planificat ca o continuare a initiativei IMTO din aprilie)
• in perioada 1 – 4 septembrie, la Iasi, in cadrul evenimentului Iashington cu doua prelegeri de antreprenoriat si leadership
• 13 mai, Leading Teams, Bucuresti; mea-culpa pentru faptul ca nu am reusit sa introduc la timp un material despre acest eveniment organizat de Leaders Romania, desfasurat la Bucuresti luna trecuta, unde am conferentiat pe tema excelentei echipelor, in continuarea training-ului de leadership al lui Jim Bagnola; cu intarziere, atasez aici si un scurt video-feed cu privire la acest eveniment extrem de interesant

Dupa ce litoralul romanesc a primit deja un gol la comparatia geografica si de clima cu cel bulgaresc, azi as vorbi despre golul 2, “golul” de infrastructura. Multora ne-ar placea sa credem ca toate casele din Bulgaria sunt din chirpici si ca toate drumurile lor sunt inca neasfaltate. Am sa apelez la niste cifre: Romania are nu mai mult de 280 km de autostrazi in functiune (desi asa cum stim bine, o mare parte dintre acesti kilometri sunt in orice moment inchisi circulatiei, pentru reparatii); Bulgaria are aproape 500 km de autostrada dati in folosinta, la o suprafata a tarii de doua ori mai mica decat Romania (si automat, la o retea rutiera totala mult mai scurta)! In jur de 100 dintre acesti kilometri de autostrada sunt deja in zona litoralului (Varna si Burgas), in timp ce la noi, autostrada parca se teme sa se apropie la mai putin de 60km de tarmul Marii Negre! Si alte cifre interesante: anul trecut, aeroportul din Burgas a avut un trafic de 2 milioane pasageri, iar cel din Varna inca 1.5 milioane (evident in principal turisti straini veniti in sezon pe Riviera bulgareasca). Prin comparatie, Mihail Kogalniceanu din Constanta inca nu a reusit sa atinga macar nivelul de trafic din perioada comunista, cand un maxim a fost realizat prin 1979, cu aproape 800 mii pasageri. (more…)